21 matches
-
pe domeniul social este o practică specifică mai mult audiovizualului. Or, portalurile de știri și publicațiile periodice, în mare parte, au un caracter generalist, cu toate că primele pun accentul, prioritar, pe jurnalismul de informare, iar celelalte - pe cel de opinie și comentativ. Excepție sunt, în cazul presei tipărite, publicațiile periodice comunitare, instituționale sau școlărești, ele însă sunt de circulație închisă, au tiraje reduse și nu modifică, practic, în nici un fel opinia publică. Cel mai mare număr de cicluri de emisiuni specializate pe
ABORDĂRI CALITATIVE ȘI CANTITATIVE GEORGETA STEPANOV, CONFERENȚIAR UNIVERSITAR, DOCTOR de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1748 din 14 octombrie 2015 by http://confluente.ro/pompiliu_comsa_1444783155.html [Corola-blog/BlogPost/376224_a_377553]
-
importantă. Fiecare gen ziaristic se caracterizează prin: conținut informațional, însușiri structural-compoziționale și particularități stilistice. Aceste caracteristici pot fi considerate și posibile criterii de clasificare a genurilor publicistice. Genurile ziaristice pot fi clasificate în două mari grupe: genuri informative și genuri comentative. Genurile informative au, ca principală sarcină, difuzarea informației din cele mai diverse domenii de activitate (culturală, politică, economică, socială etc.). Încă de la primele ziare apărute în lume, genurile informative au ocupat spații largi. Această tendință s-a accentuat odată cu scurgerea
Jurnalism () [Corola-website/Science/302093_a_303422]
-
de ieri și până azi, peste zi și peste noapte" au inclus în paginile lor și genurile informative. Centrul informativ fundamental este știrea. De obicei, știrea trebuie să răspundă la întrebările cine? ce? când? unde? Adeseori, însă, conține și elemente comentative: răspunsurile la întrebările de ce? și cum? Evident, principalul obiectiv al știrii este să informeze. Informând, în același timp știrea orientează, formează și educă publicul. Acest din urmă obiectiv se realizează prin selecția evenimentelor tratate, cât și prin faptul că știrea
Jurnalism () [Corola-website/Science/302093_a_303422]
-
un interlocutor, în urma unei întrevederi. Forma clasică de interviu este succesiunea întrebare-răspuns. Trebuie precizat că numai unele reportaje sau interviuri pot fi incluse în sfera informativului. Unele reportaje sau interviuri sunt mai bogate în elemente comentativ-analitice și aparțin sferei genurilor comentative. Fiecare cu specificul său, având comună ponderea acordată argumentației (răspunsurile la întrebările de ce? și cum?), articolul, ancheta, cronica, documentarul, pamfletul, eseul sunt genuri comentative. Într-o modalitate sau alta, principalele genuri se regăsesc în întreaga ziaristică, astfel "ce mai poate
Jurnalism () [Corola-website/Science/302093_a_303422]
-
sfera informativului. Unele reportaje sau interviuri sunt mai bogate în elemente comentativ-analitice și aparțin sferei genurilor comentative. Fiecare cu specificul său, având comună ponderea acordată argumentației (răspunsurile la întrebările de ce? și cum?), articolul, ancheta, cronica, documentarul, pamfletul, eseul sunt genuri comentative. Într-o modalitate sau alta, principalele genuri se regăsesc în întreaga ziaristică, astfel "ce mai poate rămâne dintr-o pagină de gazetă în care nu se găsește sarcasmul unui pamflet, emoția profund omenească a unui reportaj, noutatea unei știri?" În interiorul
Jurnalism () [Corola-website/Science/302093_a_303422]
-
istorice, politice, sociale, economice ale societății. Se pune întrebarea dacă orice temă poate fi tratată prin orice gen publicistic. Teme de mare anvergură, evenimente și fapte cu largi implicații reclamă folosirea unor genuri cu o mai mare pondere a aspectului comentativ (articolul, ancheta), iar teme, evenimente și fapte de interes mai periferic pot fi prezentate prin genuri în care predomină aspectul informativ (știre și altele). Poziția politică a ziaristului determină optarea pentru un gen sau altul, ca reflex al importanței pe
Jurnalism () [Corola-website/Science/302093_a_303422]
-
copulativă: „Fiul Craiului, fărmăcat de vorbele babei, scoate atunci un ban și zice...” (I. Creangă) alternează cu enunțuri organizate pe baza gerunziului fără funcție sintactică: „Fiul Craiului îi și trage atunci cu frâul în cap, zicând:” (I. Creangă) În textele comentative, gerunziul maschează relații de coordonare și în afara trăsăturii semantice ‘simultaneitate’: „A plecat imediat în munți, revenind $și a revenit$$ după trei ani.” Această poziție sintactică a gerunziului poate fi întărită de conjuncții adversative, când relația sintactică mascată este de coordonare
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Dacă trecem cu vederea pentru moment dimensiunea istorică a problemei dezvoltarea titlurilor de capitol este deocamdată un capitol nescris din istoria romanului 111 putem distinge în mare două tipuri de titluri de capitol rezumative: un model de titlu de capitol "comentativ" la timpul prezent și un tip de titlu de capitol "narativ" la timpul trecut. Este foarte important în această conexiune faptul că aceste două tipuri pot fi distinse nu numai prin intermediul timpului, ci și prin absența sau prezența cuvintelor și
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
important în această conexiune faptul că aceste două tipuri pot fi distinse nu numai prin intermediul timpului, ci și prin absența sau prezența cuvintelor și a elementelor stilistice care semnalează narațiunea. Mai întîi voi prezenta cîteva exemple de titluri de capitol "comentative", care pot fi considerate norma titlurilor de capitol "rezumative", potrivit tezei mele. Acestea sînt rezumate în sensul că sintetizează sau discută subiectul sau materia (fable, histoire) din care e alcătuită narațiunea (sujet, discours, récit). Acestea nu se referă, totuși, la
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
în consecință, sînt aproape întotdeauna la timpul trecut: Cum l-a găsit Pantagruel pe Panurge, pe care l-a iubit toată viața (Pantagruel, regele dipsozilor, cap. IX) Naratorii victorieni procedează în mod asemănător. În Bîlciul deșertăciunilor toate titlurile-propoziție aparțin tipului comentativ, două dintre acestea fiind excepții importante: Cum a cumpărat Căpitanul Dobbin un pian (cap. XVII). Cine a cîntat la pianul cumpărat de Căpitanul Dobbin (cap. XVIII). Titlul capitolului XVIII fie trebuie considerat narativ, întrucît "Cine", la fel ca termenul "Cum
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
din ce în ce mai funcționale în interiorul narațiunii. În Documentele postume ale clubului Pickwick, titlurile de capitol încă sînt foarte detaliate; pot fi găsite exemple pentru ambele tipuri, precum și semne ale continuității. În David Copperfield, titlurile sînt deja mult mai scurte. Toate titlurile-propoziție sînt comentative, dacă ne raportăm la timp, dar sînt narative, dacă avem în vedere forma pronumelui personal (persoana întîi). În operele de mai tîrziu, începînd cu romanul Casa umbrelor, titlurile de capitol devin din ce în ce mai scurte. Prăvălia de antichități și Marile speranțe nu
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
Dickens a încălcat în acest fel o convenție care era cunoscută încă la vremea respectivă. În sfera acestei conexiuni, trebuie să ținem seama de măsura în care cititorul observă sau cel puțin simte tensiunea care derivă din contaminarea unui element comentativ (timpul trecut) de către unul narativ (forma pronominală de persoana întîi). În Henry Esmond situația este deosebit de complexă, dată fiind variația dintre referința la persoana întîi și cea la persoana a treia. În titlurile de capitol toate trimiterile la erou sînt
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
capitol după ce capitolul era deja scris și fără să țină seama prea mult de legătura cu finalul capitolului precedent. Folosirea timpului trecut în titlul capitolului III este, la rîndul ei, surprinzătoare. Timpul trecut nu pare să corespundă, de fapt, timpului comentativ, adică prezentului care e folosit în toate celelalte capitole. Această incongruență este rezolvată doar atunci cînd titlul celui de-al doilea capitol este transformat în concordanță cu regula formulată anterior. Potrivit acesteia, referințele narative precum "Povestește" fac ca titlul să
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
teoriei romanului, pînă acum a primit o atenție redusă. Se poate ajunge doar la concluzii provizorii pe baza dovezilor prezentate. Titlurile de capitol sub formă de propoziții la timpul prezent trebuie încadrate în categoria rezumativă, adică în aceea a textelor comentative. În acest caz, intermedierea narațiunii nu acționează în interiorul lor. Titlurile de capitol cu un verb la timpul trecut, combinat de obicei cu trimiteri la intermedierea narațiunii, aparțin textelor narative. Tranziția de la un tip de titlu la celălalt într-un roman
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
113 indicații regizorale, 222, 228, 252, 279 intervenție, 252 relatare, 113 compasiunea auctorială, 280 condensare, relatare comprimată, 69, 88, 115, 221-222, 235, 264, 279, 309 constante anistorice/istorice, 106-107 constituente, v. opoziții conștiință colectivă, 268 contaminare a titlurilor de capitole comentative și narative, 61, 78 contaminarea limbajului naratorului de către limbajul personajelor, 284-285 contiguitate, 24, 340 continuare a modelului narativ, 75 continuum de forme, pe cercul tipologic, 44, 92-93, 105, 109, 275, 278, 284, 292, 311, 332, 339, 343-344 continuum auctorial-personal, 277
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
27, 80, 134, 220 teorii ale naratorului, 38-49 teorii lingvistice, 21, 45, 72, 86, 94, 96, 131 "text El", v. "text Eu-Tu" "text Eu-Tu" și "text El", 221, 233 texte narative texte non-narative, 113, 116, 222, 279 texte, "comentative" și narative, 55, 73-75, 78-80, 108 dialogate, 278 narative, 278 timp narativ, v. timpuri timpuri, ale "lumii discutate" (referențiale) și ale "lumii narate", 62-81 forme temporale progresive (expanded tenses), 244 tipare de percepție, 194 tip ideal, 23, 30-31, 92, 105-107
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
narative, 278 timp narativ, v. timpuri timpuri, ale "lumii discutate" (referențiale) și ale "lumii narate", 62-81 forme temporale progresive (expanded tenses), 244 tipare de percepție, 194 tip ideal, 23, 30-31, 92, 105-107, 112296, 307, 317 titluri de capitole, 54, 72-81 comentative și narative, 72-81 în romanul epistolar, 77 transferul punctului de vedere, 34, 149 transmitere narativă, 26-27, 4245, 48-50, 57, 96, 103, 223, 225-227, 237-238, 242-243, 248, 276, 278, 331, 341 transpersonalism, 266 transpunere de la forma la persoana întîi la cea
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
unde Casparis, fiind de acord în linii mari cu pespectiva lui Weinreich, explică: "Scopul oricărui rezumat este să atragă atenția asupra a ceea ce este rezumat, nu a modului în care se întîmplă acest lucru", și 143, unde afirmă că timpurile "comentative", cărora le aparține prezentul rezumativ, au în comun "faptul că "lumea" nu este narată". 79 Stierle susține această distincție între textele "sistematice" și "narative", care pornește de la Louis Hjielmslev, referindu-se la un exemplu foarte ilustrativ al unei alternanțe temporale
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
și "un dicurs epic defamiliarizat dialogic" se bazează de asemenea pe modelul deviației, v. Link, Literaturwissenschaftliche Grundbegriffe, 293-304. Propriu-zis, această distincție cuprinde o serie de opoziții: narațiunea la persoana întîi/a treia, reflector/personaj narator, precum și opoziția text narativ/text comentativ a lui Anderegg. La un moment dat Link chiar echivalează "tipul normal" cu o situație narativă personală (v. 367). Ca orice "normalizare" a unui singur tip al situațiilor narative posibile, acest lucru pare problematic. 160 Vezi Thomas S. Kuhn, Die
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
în limitele libertății de exprimare și - în lipsa unor dovezi contrare convingătoare - ale comentariului onest, riscă să devină o formă de negare a dreptului la opinie", mai spune Comisia de Etică din TVR. Potrivit Comisiei, documentarul este un gen jurnalistic eminamente comentativ, ceea ce înseamnă că, pornind de la fapte și evenimente reale, comunică anumite idei, a căror selecție aparține autorului. "Departe de a încuraja polemica de idei, directorul general interimar a acuzat public documentarul că ar contraveni Legii siguranței naționale - o aserțiune pe cât
Comisia de Etică a TVR, atac la Stelian Tănase by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/37575_a_38900]
-
face diferența. Povestea o fi ea inspirată de realitatea românească, însă emoțiile, raporturile cu celălalt și cu ceilalți din societate, prietenia, lașitatea, puterea deciziei sau frica sunt universale și apelează la spectatori din toată lumea. În plus, forma filmului, felul ne-comentativ de a relata, ritmul și tensiunea sunt, de asemenea, elemente care depășesc contextul istorico-geografic al poveștii. E.C.: Revin la detalii. Dumneavoastră scrieți: „Filmul din mintea mea e mai mare decât filmul de pe ecran. În spatele fiecărui cadru sunt atâtea amănunte de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]