23 matches
-
cazul pentru cometele din Norul lui Hills. Între 1932 și 1981, astronomii credeau că nu ar exista decât un singur nor, Norul lui Oort, teoretizat de Ernst Öpik și Jan Oort, iar acesta, împreună cu centura Kuiper, ar reprezenta unica rezervă cometară. În 1932 astronomul estonian Ernst Öpik a emis ipoteza prin care cometele și-ar afla originea într-un nor care orbitează la limita externă a Sistemului Solar. În 1950, această idee a fost reînviată într-un mod independent de astronomul
Norul lui Hills () [Corola-website/Science/337250_a_338579]
-
scrise de Martin Duncan, Thomas Quinn și Scott Tremaine în 1987, care au reluat teoria lui Hills și au făcut cercetări suplimentare). După exemplul Centurii Kuiper, denumită și "Centura Edgeworth-Kuiper", după numele oamenilor de știință care au studiat fenomenul, norii cometari posedă numele astronomilor care au pus în evidență existența lor. "Norul lui Hills" poartă numele lui Jack G. Hills care, primul, a emis ipoteza că era vorba de un organ independent de norul principal. În mod alternativ, este denumit "Norul
Norul lui Hills () [Corola-website/Science/337250_a_338579]
-
transneptuniene: în majoritate este compusă din ghețuri de apă, de metan și de azot cu tholin. Suprafața sa este una dintre cele mai roșii din Sistemul Solar. Este probabil prima detecție a ipoteticului Nor al lui Hills. Regiunea acestui nor cometar a fost definită ca fiind compusă din obiecte care au orbite care măsoară în medie între și de unități astronomice. Sedna este totuși mai aproape de Sistemul intern decât distanța la care se presupune că se află "Norul lui Hills". Planetoidul
Norul lui Hills () [Corola-website/Science/337250_a_338579]
-
astronom care a identificat cometa-mamă a Perseidelor, Swift-Tuttle. Numele acestei comete, descoperite la 15 iulie 1862, provine de la cei doi astronomi, Lewis Swift și Horace Parnell Tuttle, care au observat-o în același timp. Ea lasă o dâră de praf cometar pe orbita sa, care suferă atracția gravitațională terestră, și formează o „ploaie de stele căzătoare” care se consumă, cele mai multe, pătrunzând în atmosfera terestră. Majoritatea particulelor de praf întâlnite datează de vreo mie de ani, dar unele datează de la trecerea cometei
Perseide () [Corola-website/Science/327084_a_328413]
-
bulgării de foc de Halloween (în ). Se crede că le și cometa Encke sunt resturile unei comete mult mai masive, care s-a dezintegrat în cursul ultimilor - de ani, spărgându-se în mai multe bucăți și dispersând fragmente prin activitatea cometară, sau poate, ocazional, în urma întâlnirilor cu forțele mareice ale Pământului sau ale altor planete. Volumul total al acestui curent de materie este cel mai important din Sistemul Solar Intern. Roiul fiind întins în spațiu, Pământului îi trebuie mai multe săptămâni
Tauride () [Corola-website/Science/337656_a_338985]
-
oxigen, cum este dioxidul de sulf, nu au fost totuși detectate, spre surprinderea astronomilor. În afară de aceste molecule, emisiunea atomilor grei, cum sunt fierul, magneziul și siliciul, este detectată, în concentrații compatibile cu ceea ce poate să se găsească într-un nucleu cometar. O cantitate importantă de apă a fost detectată de spectroscopie, dar mai puțină decât cea prevăzută, ceea ce înseamnă că fie stratul de apă situa sub nori și era mai subțire decât cel prevăzut, fie fragmentele cometare n-au pătruns atât
Cometa Shoemaker-Levy 9 () [Corola-website/Science/329711_a_331040]
-
găsească într-un nucleu cometar. O cantitate importantă de apă a fost detectată de spectroscopie, dar mai puțină decât cea prevăzută, ceea ce înseamnă că fie stratul de apă situa sub nori și era mai subțire decât cel prevăzut, fie fragmentele cometare n-au pătruns atât de profund. Slaba cantitate de apă a fost confirmată mai târziu de sonda Galileo, care a explorat, în mod direct, atmosfera lui Jupiter. Coliziunile generează enorme unde seismice care se propagă pe planetă cu o viteză
Cometa Shoemaker-Levy 9 () [Corola-website/Science/329711_a_331040]
-
și se va crea un văl albăstrui în acea regiune a lui Jupiter. Astronomii n-au observat mari cantități de apă după coliziuni, iar studiile de impact făcute mai târziu au scos la iveală faptul că fragmentarea și distrugerea fragmentelor cometare într-o «explozie aeriană» au avut loc probabil la altitudini mult mai înalte decât s-a prevăzut, fragmentele mari distrugându-se atunci când presiunea a atins 250 kPa, cu mult deasupra adâncimii așteptate a stratului de apă. Cele mai mici fragmente
Cometa Shoemaker-Levy 9 () [Corola-website/Science/329711_a_331040]
-
căror perihelii sunt foarte aproape de Soare. Mai întâi observate independent unele față de celelalte, ele au fost grupate astfel ca omagiu astronomului german Heinrich Kreutz, care a explicat asemănarea parametrilor lor orbitali presupunând că ele sunt, cu toatele, ieșite dintr-un nucleu cometar, fragmentat în mai multe rânduri, în urmă cu mai multe secole. Unele comete din acest grup au devenit « Mari Comete » vizibile, în apropiere de Soare, în plină zi. Cea mai recentă dintre acestea este cometa Ikeya-Seki, observată în 1965, poate
Cometă razantă din grupul Kreutz () [Corola-website/Science/329759_a_331088]
-
de absorbție proeminente pentru apă. Atât rezultate vizibile și infraroșii indică o suprafață formată dintr-un amestec de gheață, carbon negru și tholini (heteropolimeri formați de iradierea clatraților de apă și compuși organici). Telescopul VLT a observat Ixion pentru activitate cometară, dar nu a detectat o „coamă”. Ixion este momentan la o distanță de 41 u.a. de Soare, și este posibil ca să dezvolte o coamă atunci când este mai aproape de periheliu. Ixion și Pluto au orbite asemănătoare, dar orientate diferit. Periheliul
Ixion () [Corola-website/Science/334576_a_335905]
-
Uniunea Astronomică Internațională. Pe 30 și 31 ianuarie 1997, Kobayashi a observat un obiect, P/1997 B1 Kobayashi, care, la început, a fost considerat a fi o planetă minoră. Abia peste câteva zile, obiectul a fost observat pe o orbită cometară. Warren B. Offutt a arătat mai târziu că acel obiect nu este decât o cometă. este profesor la școala "Interdisciplinary Graduate School of Science and Engineering". El este, de asemenea, designer la proiectarea randamentului cuantic la "Mitsubishi Chemical Corporation". El
Takao Kobayashi () [Corola-website/Science/334842_a_336171]
-
Cometele din centura principală sunt corpuri cerești din centura de asteroizi, situată între orbitele planetelor Marte și Jupiter, și care prezintă o activitate cometară pe o porțiune a orbitei lor. Jet Propulsion Laboratory definește aceste obiecte drept asteroizi a căror semiaxă majoră este cuprinsă între 2 u.a. și 3,2 u.a., și al căror periheliu este mai mare de 1,6 u
Cometă din centura principală () [Corola-website/Science/333875_a_335204]
-
este nebulozitatea acesteia din urmă, coama cometei formată din particule de gheață sublimate din cauza radiației solare. Câteva corpuri au ajuns să fie numite de două ori, din cauza că inițial au fost clasificate drept asteroizi, dar mai târziu descoperindu-se activități cometare. Unele comete, eventual chiar toate, ramân într-un final fără "coamă" și apar pe cerul nocturn ca puncte luminoase asemănătoare asteroizilor. O deosebire descoperită ulterior este că orbitele cometelor sunt mai excentrice decât cele ale asteroizilor (unele corpuri clasificate ca
Asteroid () [Corola-website/Science/298160_a_299489]
-
asteroizi au de asemeni orbite remarcabil de excentrice, însă periodice). În ultimii ani, descoperirea obiectelor transneptuniene a complicat situația. Aceste obiecte populează limitele exterioare ale Sistemului Solar, unde gheața rămâne solidă și corpurile asemănătoare cometelor nu prezintă prea multă activitate cometară. Cele mai ascunse dintre acestea sunt obiectele centurii Kuiper (KBOs), numite parțial "obiecte", pentru a evita numirile de asteroizi sau comete. Compoziția KBOs se crede a fi asemănătoare cometelor, deși unele pot fi înrudite cu asteroizii. În plus, nu au
Asteroid () [Corola-website/Science/298160_a_299489]
-
fi asemănătoare cometelor, deși unele pot fi înrudite cu asteroizii. În plus, nu au acea orbită excentrică asociată de obicei cu cometele, și sunt mult mai mari decât obișnuitele nuclee ale cometelor. O altă observație recentă, bazată pe analiza prafului cometar colectat de sonda Stardust, arată faptul că diferențele dintre comete și asteroizi sunt tot mai neclare. La sfârșitul lunii august 2006, Uniunea Astronomică Internaționala (UAI) a introdus termenul ""small solar system bodies"" (SSSB) = corpuri mici ale sistemului solar, pentru a
Asteroid () [Corola-website/Science/298160_a_299489]
-
a fost deteriorat de impactul firicelelor de praf în timpul survolării Cometei Halley. Totuși întâlnirea a constituit un succes și a permis culegerea unor numeroase informații despre mediul din vecinătatea unei comete. Totodată sonda a constatat o ușoară divizare a nucleului cometar, o mică bucată detașându-se de cometă.
26P/Grigg-Skjellerup () [Corola-website/Science/334102_a_335431]
-
desemnat și ca 95P/Chiron, este un asteroid cometar de tip « centaur », un corp înghețat cu diametrul de 166 km, care orbitează Soarele între Saturn și Uranus. Chiron a fost descoperit de Charles T. Kowal, la 18 octombrie 1977, cu ajutorul telescopului, cu oglinda principală de 1,2 metri, al
2060 Chiron () [Corola-website/Science/333881_a_335210]
-
dualitatea om/cal" al animalului mitic centaur trimițând la posibilitatea unei posibile naturi "asteroid/cometă" a corpului ceresc. În 1988 s-a măsurat o creștere neașteptastă a luminozității lui Chiron cu aproape o magnitudine, fapt care este un comportament tipic cometar. În 1989 i-au fost observate o coamă și o coadă, acestea indicând faptul că Chiron era, realmente, o cometă. Însă cu un diametru de 166 km, Chiron este cu mult mai mare decât orice altă cometă cunoscută. Se continuă
2060 Chiron () [Corola-website/Science/333881_a_335210]
-
de trecerea cometei Halley din anul 1301. Sonda Giotto a fost construită pe baza unui satelit de cercetări de tip GEOS construit de British Aerospace, căruia i-a fost adăugat, cu această ocazie, un dublu scut de protecție contra microparticulelor cometare constituit dintr-o primă foaie de aluminiu de 1 mm apoi, la o distanță de 23 cm, dintr-o foaie de PET de 1,2 cm grosime. Au fost înregistrate de impacturi. Impactul cel mai violent, înregistrat cu 7 secunde
Giotto (sondă spațială) () [Corola-website/Science/334056_a_335385]
-
ale faptului că apa sistemului nostru solar este și de origine interstelară. Argumentele aparțin Centrului de cercetări petrologice și geochimice din Nancy și se bazează pe compararea procentului de izotopi ai hidrogenului ) în apa terestră și în cea de origine cometară. Deuteriul format la începutul expansiunii Universului și s-a consumat în timp în stele, în urma reacțiilor termonucleare, transformându-se la stingerea acestora, în hidrogen se micșorează. Conținutul izotopic, reprezentat prin raportul Cunoașterea cineticii acestei reacții și urmărirea raportului în apă
Aplicaţii ale echipamentelor periferice şi de interfaţare om calculator by Dan Marius Dobrea () [Corola-publishinghouse/Science/259_a_528]
-
oxidarea hidrogenului primordial, ci în spațiul interstelar, în urma unor reacții chimice de tip ioni-molecule în condiții neobișnuite: p<10-15 atm, T<30 K și sub acțiunea radiațiilor uv. S-a putut aprecia, de asemenea și procentul de apă de origine cometară al oceanelor terestre, care este cu mult mai mic, max. 14%. Doi adolescenți din Texas au asistat în martie 1998 la căderea unui meteorit pe care l-au trimis pentru cercetări la NASA. S-a constatat că suprafața lui este
Aplicaţii ale echipamentelor periferice şi de interfaţare om calculator by Dan Marius Dobrea () [Corola-publishinghouse/Science/259_a_528]
-
a ajuns la ideea originii cosmice a acestora, emițând ipoteza potrivit căreia meteoriții circulă în spațiul cosmic ca orice corp ceresc și cad pe Pământ atunci când, în drumul lor, se intersectează cu acesta. Originea curenților meteorici este în mod cert cometară. Primul care a precizat legătura dintre comete și curenții meteorici a fost astronomul italian G. Schiaparelli, care a arătat prin calcul că Perseidele (curent meteoric ce „acționează“ în aceste zile chiar în zona noastră) au aceeași orbită ca și cometa
Agenda2005-34-05-senzational4 () [Corola-journal/Journalistic/284110_a_285439]
-
rând o stranie tarabă de smochine. Hula copiilor n-o tulbura din treabă. Vederea mea însă o scotea din minți: ulcele cu blesteme săreau după mine, "făcînd să se cutremure inima cea mai păgînă". Această întîie întîlnire cu Destinul meu Cometar nu mi-e îngăduit s-o uit. Dar ușurința-mi în cântărirea acelei vestiri a fost mare. Mi s-a spus sau eu am botezat-o astfel - că poartă un nume ca... Domnișoara Hus; că însăși seara o vărsase din
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]