60 matches
-
Modelul său pedagogic și literar era Tudor Vianu.(...) în intimitate, abandona morga publică, exhibînd ingenuități copilărești și disponibilitate pentru bîrfa flecară. Păstra însă politețea, aproape ceremonioasă, și în cea mai tainică relație". Marian Papahagi, definit inclusiv cu ajutorul unor sintagme ale comilitonului lor, Ion Vartic, era "Ťun dandy fermecătorť, fără nimic prețios și artificial, de un estetism foarte viu, reconfortant, un dandy care seducea continuu, împrăștiind, în toate direcțiile și în toate împrejurările, replici scînteietoare, Ťepigramaticeť, pentru ca, la maturitate, să se reveleze
Un "cronicar" al Echinoxului (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12373_a_13698]
-
Frâncu sunt români curați, și dl. Traian Băsescu - să punem gâtul pe buturugă? - n-are picătură de sânge tătărăsc, cum n-avea premierul Tătărăscu ori pictorul cu același nume. De unde, însă, atâta energie, de care dispune, deranjându-și adversari și comilitoni? Desigur, nu din consumul de brâză de vaci, în bătătura socrilor. Și nici dintr-o nativă ghidușie, cam scorpionică. Chiar vrea să ajungă un despot luminat, dând urmare nostalgiilor dlui Iliescu? Cei mai bănuitori îl și văd punându-și singur
Râdem, sau ce facem? by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11398_a_12723]
-
indispensabilă a unei lucrări cît de cît serioase. Pe alte meridiane, trebuie mai întîi să fii la curent cu tot ce s-a întreprins în domeniu înainte de tine, să-i comentezi pertinent și să-i evaluezi pe antemergători sau pe comilitoni și abia după aceea să cartografiezi la milimetru parcela unde pretinzi a întreprinde ceva nou. În această privință, Adriana Babeți se alătură lui Nicolae Manolescu care, în istoria sa literară, se lansează în critică sistematică a receptării autorului tratat. Urmînd
Modelul Cantemir by Monica Spiridon () [Corola-journal/Journalistic/18198_a_19523]
-
Macedonski, cu un popas prin Arghezi, către poeții precedând generația șaizecistă - Eugen Jebeleanu, Maria Banuș. Focalizată este, în grosul ei, generația căreia chiar Ilie Constantin i-a aparținut, aceea a ieșirii din tenebrele proletcultului. Sunt pagini ale unui bun cunoscător, comiliton, martor al unor ani care astăzi interesează istoria literară, fie și sub un raport ce iese din sfera preocupărilor autorului, a revizuirilor. Optica cercetării lui Ilie Constantin focalizează elementul de continuitate, respectiv efortul de legătură cu lirica interbelică pe care
Criticul poet by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/12282_a_13607]
-
de parcurs împreună să-l fac să nu accepte” (p. 89). Autoarea Undelor scurte n-a reușit să-l convingă. Norman Manea a scris articolul anti-Eliade care „i s-a cerut”. Mă întreb dacă nu cumva același anonim (sau un comiliton al lui) nu ar fi solicitat și celor doi regizori să nu difuzeze filmul documentar Eliade (unde figura și perioada 1937-1938). În 1991 (sau 1992?) Ministerul Educației și Învățământului din România tranziției a comandat studioului cinematografic Al. Sahia un film
Din nou despre Mircea Eliade by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/13239_a_14564]
-
scriitorime să fi fost indusă de resentimentarii care doreau, astfel, să distrugă o organizație în care nu erau acceptați. N-am nici o probă în acest sens, e o simplă speculație bazată pe observarea comportamentului persoanelor invocate, dar și a eternilor comilitoni din categoria Săraru, Neagu sau Everac. Hărțuită la fiecare cotitură, târâtă prin procese absurde, amenințată cu confiscarea puținelor sale proprietăți (în afara vilei de la Neptun, nu există nici o singură altă posesie a Uniunii care să nu fi fost sau să nu
Doctrina Oltenița by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15039_a_16364]
-
biografii bine scrise, senzitiv este prin neliniștea operei sale, un antecesor al secolului XX (cam pînă la primul război mondial), pentru că această trăsătură este o caracteristică a începutului de secol. În cercul macedonskian a stat - el cel mai tînăr dintre comilitoni și, probabil, cam neluat în seamă, o vreme. Dar ce a auzit în casa maestrului și la cafenea, a mărturisit apoi, l-a fortificat și antrenat sufletește ("Munceam pentru un ideal, discutam și beam"). Neasimilabil, n-a făcut purici nici
Viața lui Bacovia by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16913_a_18238]
-
ignora mecanismul, pe "călăi", și va stigmatiza victimele. Rezultatul a fost o critică pe dos, fără perspectiva proceselor culturale lăuntrice din România. După 1968, prin Miron Radu Paraschivescu, dar și prin alții, Virgil Ierunca va reface legătura cu foștii lui comilitoni politici din România, fraternizînd cu echipa kominternistă din cultura română, devenindu-i chiar complice". Ce noroc pentru regimul comunist de-a fi avut un "complice" precum dl Virgil Ierunca! Ni se relatează apoi istoria unui "protest" care a avut loc
Un nou A.C. Cuza by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15370_a_16695]
-
din București, editată prin grija istoricului literar N. Cartojan, a revelat, bunăoară, că numai Universitatea din Berlin a fost frecventată, între 1821 și 1850, de 144 de tineri români sau originari din ținuturile românești. Încât de acolo le-a informat comilitonul Kogălniceanu pe scumpele sale surori: Maintenant j'achete des livres allemands car il y en a aussi de fort bons, surtout Schiller et Goethe. După cum se vede, el n-a simțit defel nevoia să explice adresantelor sale cine erau cei
Goethe și Schiller - ecouri românești în primele decenii ale sec. XIX by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/8713_a_10038]
-
asta, toate ororile, inclusiv complicitatea la mineriade (!), iar acum cîțiva ani, pe același fond inchizitorial, criticul a fost chemat la DNA pe motive absolut aiuritoare... Toate acestea sunt relatate aici, iar criticul nu rămîne dator. Nici discipolul Andrei Grigor, vechi comiliton de la „Caiete critice”, n-a fost scutit de amintitul sindrom. Nu-i mai puțin adevărat că, printr- o ironie a istoriei, mulți acuzatori au ajuns, între timp, să descopere virtuțile apolitismului instituțional și să acuze stigmatizarea de către adversari ca „intelectuali
Editura Timpul mărturisirii by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4528_a_5853]
-
metroul prin București. Eva la mijloc. Un el și o ea, Așiel și Eva, ambii trecuți de prima tinerețe, merg la un party al unor prieteni de demult. La rândul lor, oameni formați, cândva, la Conservator. Pe drum, întâlnesc un comiliton, pe Paul, ce pare să-i facă Evei o curte pe cât de susținută, pe atât de discretă. Nimic mai mult decât un small talk pe teme muzicale. Momente penibile, de rivalitate subînțeleasă. Petrecerea ca petrecerea. Cuviincioasă și plictisitoare. Dar Așiel
Invenții și mărci by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5199_a_6524]
-
critice îngrijite de mine și de Mihai Dascal. Primul, Israel și apele diavolului, fusese tipărit în 1994, cel de-al doilea, Maitreyi în 1996. Dar Editura Minerva a fost privatizată și nu mai e interesată de editarea cărților lui Eliade, comilitonul meu a trecut în lumea umbrelor, așa că m-am hotărât să creionez eu singur o parte din notele ce-ar fi putut figura în acceptarea critică a romanului. Primele capitole au fost redactate în iunie 1931, în timp ce autorul se afla
Maitreyi și criticii săi interbelici by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/8289_a_9614]
-
în fruntea PSD-ului, Ion Iliescu a sesizat cel dintâi primejdia, și, din arsenalul infernal al manipulărilor bolșevice, a scos câteva tiribombe pe cât de jenante și răsuflate, pe atât de zgomotoase. Arhitect al coaliției anti-Băsescu, el și-a găsit rapid comilitoni uniți de spaima comună față de cel care îndrăznise, pentru prima oară în șaptesprezece ani, să sfideze sistemul transpartinic, al uriașelor interese economice. Asediul cu aspect de casă de nebuni dezlănțuit prin presa și televiziunile aservite - adică majoritatea covârșitoare a rețelei
Stigmatul nefericirii by Mircea Mihăieş () [Corola-journal/Journalistic/9850_a_11175]
-
se adaptase fericit în ambianța ieșeană (a povestit asta, mai tîrziu, în conferința Cum am devenit moldovean), căpătase pasiunea vînătorii, petrecîndu-și sfîrșiturile de săptămînă, spre iritarea lui Ibrăileanu, în prelungite partide vînătorești cu Sadoveanu, Demostene Botez, M. Sevastos și alți comilitoni, care învățaseră bine năravul. Odată, povestește Ibrăileanu, supărat că i se dezorganizează munca redacției, întrebîndu-i ce au intenționat să vîneze, a primit răspunsul. Dar întrebîndu-i dacă au vînat ceva și răspunzîndu-i-se negativ, scandalizat celebrul critic a replicat " Atunci de ce nu
O nouă exegeză despre Topîrceanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17092_a_18417]
-
Din altă perspectivă privind, gestul poate fi interpretat și ca act protestatar, anticonservator inițiat de Negoițescu și Radu Stanca, în principal, încurajați de un alt mentor clujean al generației cerchiștilor, profesorul Henri Jacquier, având acordul, de la distanță dat, al celorlalți comilitoni risipiți prin țară sau absorbiți de frontul celui de al doilea mare război al secolului trecut. În subiacent rămâne și consecvența lui Blaga în preferința pentru influența catalitică și nu pentru cea modelatoare, care l-ar fi putut despărți subtil
Blaga și cerchiștii by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/15938_a_17263]
-
sau de mentalitate victoriana." Și mai jos, siluind și gramatică și adevărul: "Cu totul bulversant, pentru o curiozitate de suprafață, ramane situația paradoxala în care s-a aflat Petru Creția imediat după Revoluție (...) Angajat în zona politică de dreapta și comiliton, altminteri justificat de formația universitară și înaltă erudiție, pe baricadele culturale - altminteri artificiale - cu elitisi care declanșaseră nu doar o campanie demitizanta, demistificatoare împotriva valorilor oarecum obediente regimului comunist, ci și un fel de război de purificare ideologică, Petru Creția
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17737_a_19062]
-
arunce asupra vreunei tinerele sau bătrânele, cum ar fi fost ea, și ca În nopțile fără lună, când, așa cum se știe, vestitul simun suflă În deșert, să nu lase să i se facă și lui, acolo, un mic serviciu de către comilitonul preferat. Cum poți să fii și călugăr, și spadasin, să spinteci oameni și să rostești Ave Maria, să nu poți nici să-ți privești În față verișoara și pe urmă intri Într-un oraș, după zile Întregi de asediu, ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
o mie. Ori că Rakosky e din serviciul secret israelian și și-a achitat niște socoteli mai vechi. Posibil să fi fost trimis de vreun ștab pe care colonelul l-a tras pe sfoară. E posibil să fi fost un comiliton de-al lui din legiunea străină, cu dușmănii vechi. Sau vreun ucigaș algerian plătit. Pesemne povestea cu tezaurul Templierilor era doar un episod secundar din viața colonelului nostru. Da, știu, lipsește mapa, mapa roșie sau maronie, cum o fi fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
după colaborarea cu Ion Pillat... Atît Fundoianu, cît și Voronca sînt niște „călători” și niște exilați, destinele lor de poeți expatriați - evreo-franco-români - se aseamănă mult și, printr-o coincidență semnificativă, coincidență, totuși, în pofida unor bănuieli și acuze formulate de unii comilitoni, fiecare va publica un volum intitulat Ulysse... Alexandru Bogdan-Pitești: un animator controversat al „primului modernism” autohton Personalitatea controversată a lui Alexandru Bogdan-Pitești, emblematică pentru epoca dintre 1895-1920, constituie o stațiune obligatorie pentru istoria intelectuală a primei noastre modernități artistice. Motivele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ies afară./ Am cîștigat — cum spuneam — două kgr. 3000/ Socot însă că m-am înșelat/ Căci la ieșirea de aci sînt cu mult mai ușor”. Sub titlul „Greșeli mărunte”, „Jurnalul...“ strecoară o ironie ambiguă la adresa lui N. Davidescu și a fostului comiliton Adrian Maniu: „De cîtva timp apar în Noua revistă română și Flacăra versuri de Adrian Maniu, semnate N. Davidescu. Ne mirăm de stăruința greșelii și de răbdarea D-lui N. Davidescu, care tolerează ca Adrian Maniu să-i adopte numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Galaction și Tudor Arghezi (ultimul — condamnat penal pentru colaboraționismul din perioada ocupației germane). Un gest de „neutralitate antirăzboinică” fusese însăși plecarea din țară, în 1915, a viitorilor dadaiști Marcel Iancu și Tristan Tzara. După despărțirea lor din 1918, cei doi comilitoni se vor reîntîlni — dincolo de frontiere și de resentimente — în paginile Contimporanului. Primul număr al revistei apare pe 3 iunie 1922. Ca redactor - deocamdată - este menționat doar Ion Vinea, iar printre colaboratori îi întîlnim pe dr. Nicolae Lupu (reprezentant al aripii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Cînd Contimporanul se confruntă cu crize financiare, Vinea se „repliază” la Facla lui N.D. Cocea; cînd Cocea este condamnat pentru atitudine antimonarhică, în urma procesului cu Regele Ferdinand, se refugiază în paginile primei serii a Cuvîntului liber, editată de prietenul și comilitonul de stînga Eugen Filotti. Tot prin Ion Vinea vor fuziona cu Contimporanul două reviste-satelit: Clopotul, cu orientare preponderent socială, director: Henri Gad, și Punct, cu orientare integral artistică; director: Scarlat Callimachi, aristocrat bolșevizant cu veleități literare, cunoscut și sub numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în special poetice, semnate de Tristan Tzara și Ion Vinea. Postdatarea unora indică, probabil, voința de subliniere a continuității cu perioada predadaistă. Sînt publicate și poeme moderniste „de atitudine” - cu sau fără tentă socială și anticlericală -, semnate de mai vechi comilitoni: Ion Minulescu, Tudor Arghezi, Emil Isac, sau de aliați mai noi (Victor Eftimiu). Asidua publicistă Tita Bobeș, colaboratoare a lui Cocea și Vinea din timpul războiului, colaborează cu cronici dramatice. Ion Marin Sadoveanu, Tudor Arghezi, Camil Petrescu sînt prezenți cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
stîngaci marotele publicației (prezența „ortodoxistului” Nenițescu poate fi explicată prin faptul că era curatorul unui muzeu de artă din cadrul Librăriei Hasefer, unde expuneau colaboratorii Contimporanului; de altfel, poemul său „Dans“, apărut în nr. 72, poartă o dedicație către Milița Petrașcu). Comilitoni mai vechi (Barbu Solacolu) sau mai noi se regăsesc în această categorie, ca și amorurile mai vechi sau mai noi ale neobositului coureur Ion Vinea (Tana Qvil, cu „nocturnele” ei sentimental-religioase, Dida Solomon-Callimachi, Corina Sfetea). Unii dintre ei se ilustrează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
a apărut în timpul Primului Război Mondial, în țări neutre precum Rusia revoluționară, Elveția și Olanda. Pe de altă parte, încă din perioada Cabaretului Voltaire de la Zürich, Marcel Iancu se arătase atras, în reliefurile și măștile sale primitive, de un „Dada pozitiv”, spre deosebire de comilitonul Tzara, anarhic și „antiartă”. Evoluînd ulterior către abstracționism, elevul lui Iosif Iser își descoperă importante afinități cu constructivismul european. În 1922, participă, cum spuneam, la primul Congres Internațional al Constructiviștilor de la Weimar (inițiat de Theo Van Doesburg), unde Hans Richter
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]