7 matches
-
Amza Pellea este binefăcătorul unei națiuni căreia i-a dăruit sănătate sufletească prin râs în hohote sau poante mai cu perdea, mai cu efect întârziat, scufundat în meditație. Vorbind despre Amza Pellea n-am putea să ne fixăm pe o comizerație față de oameni, dar, de bună seamă, actorul simțea că oamenii îl iubeau, iar el le este lor doctor într-un timp în care doctoria negăsită, ca libertatea și alimentele, era voioșia, colacul de salvare pe când dictatorii sabordau corabia cu un
AMZA PELLEA. OPTIMISMUL, CA DOCTORIE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1566 din 15 aprilie 2015 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1429071491.html [Corola-blog/BlogPost/353221_a_354550]
-
parcurgerea cronologică a volumelor, pretinzând erudiție chiar și în privința comilitonilor, luând în considerație extrem de bogata recoltă de după 1964. Când, adică, poeții cu câte un volum la trei ani erau considerați feneanți, poetul cu un volum la doi ani, văzut cu comizerație, cu un volum anual, la limita normalului, cu două și trei volume anual plus o antologie, ca fast exemplu de urmat cu urgență. în acei ani se putea trăi din poezie. Clasicii în viață, Arghezi, Stancu, Beniuc o duceau regește
Criticul poet by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/12282_a_13607]
-
bine,/ de un cal mic, mic, mic/ de oțel// Dar/ nu va mai fi nici un Homer/ nici un Eneea/ nu va pleca spre Latium". Iar eminescianul Luceafăr ni se înfățișează coborît din slava-i celestă pentru a fi adus la treapta comizerației bacoviene: "Oho, Luceafăr blînd,/ de cîte ori am fost flămînd!/ cutreieram pustie străzi/ cătînd în lăzi niscaiva prăzi:// un muc, o coajă, un ziar/ să mai pot zice-o dată: iar!// Oho, Luceafăr bun/ de cîte ori am fost nebun
Litota morala by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10118_a_11443]
-
metropolei contemporane, cu o populație atomizată de solitudine. E o dureroasă reacție postromantică la formulele masificării, ale tehnicizării excesive, ale automatizării ce riscă a șterge particularitățile individuale, a pune în paranteză sufletul. Un postromantism care, sub aspectul său mizantropic, ascunde comizerația: „Eu nu aduc laudă omului. // Omul e împărat uzurpator / al propriului tron. Firimituri pe masa sa / în anotimpul cel mai bogat. / Nu aduc laudă omului. // Plîng cîntăreții pe cel mort / și nici o laudă nu îi aduc. Doar îl plîng" (XVII
Poemul ca remediu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6468_a_7793]
-
ce este Ioanide acum, nici măcar nu se interesa, și de fapt nici n-ar fi înțeles, persista deci în ținuta lui condescendentă, ca un învățător informîndu-se de soarta școlarilor săi. În vorbirea sa calmă și bonomă intra o nuanță de comizerație neintenționată, explicabilă prin inocența și prin temperamentul simplist euforic, evident în fața rumenă și mustățile întoarse galic peste buze. - Măi Ioanide, ce mai faci tu, ce mai învîrtești? Așa îl întîmpinase Oprescu pe Ioanide, care apărea ca un vagabond trăind din
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
albumul cu o carte de vizită, asta nu se interpreta decât într-un fel. Fie din lipsa unui sprijin moral exterior, fie prin înrîurirea negativă a cuiva, Gaittany se îngrozise de absurditatea schițelor lui Ioanide și într-o mișcare de comizerație i le restituise repede, ca să evite întîlnirea telefonică. El uza de conveniențe, fiind încredințat că toată lumea le adoptă. Iar în cazul de față sensul era că Gaittany spera că arhitectul va evita penibila situație de a insista asupra unor regretabile
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
după aparenta intenție a gestului, o confruntare penibilă. Ioanide traduse astfel: "Îl dă afară de la catedră și el mai speră!" " Este curios cum oamenii, printr-o răutate înnăscută și inconștientă, reflectă Ioanide, agravează situația altuia, numai spre a-l compătimi." Comizerația aceasta i se părea absolut stupidă, un fel de a-și arăta superioritatea: "Eu n-am să fac niciodată ca tine, mă voi feri de accidentele tale." - Tema pe care le-am dat-o e biserica cu sfinți, asta e
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]