312 matches
-
bat pe noi? Dar când ai o patrie ca a noastră nu ești deloc obligat să te îmbulzești la datorie, ba chiar dimpotrivă!”") în numele datoriei față de stat. Liniștea sufletească dovedită de sublocotenentul ceh Svoboda, executat pentru dezertare, ca și comentariile compătimitoare ale căpitanului Klapka sunt impulsuri externe ce îi produc lui Bologa o criză morală care-i torturează sufletul. Personajul are „revelația unui fals profund care i-a fondat existența”, simțind că a fost manipulat. Ofițerii condamnă războiul absurd, considerându-l
Pădurea spânzuraților (roman) () [Corola-website/Science/302332_a_303661]
-
de paradoxal ar putea să sune venind din partea unui stat care va intra în Uniune în ianuarie 2007, această frază spune adevărul despre calea noastră europeană. Aderarea României la Uniune nu este o dovadă de bunăvoință din partea unor ipotetici tehnocrați compătimitori din Bruxelles sau din partea unor guverne îngăduitoare ale statelor membre - vă pot asigura că astfel de oameni nu există atunci când vine vorba de politică sau de economie. Mai degrabă, este vorba despre o împlinire la finalul unei drum pe care
[Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342]
-
pare că ne-a mai rămas sentimentul care se traduce printr-un elan de generozitate față de semenii noștri. Ca și cum, după eșecul marilor proiecte universale precum comunismul sau Încercarea de a converti Întreaga umanitate la creștinism, a rămas doar acest elan compătimitor sau de milă față de cei mai umili sau mai lipsiți de mijloace. Elan care, În experiența lumii noastre plurale, care este și cea a exilaților, a refugiaților și a populațiilor strămutate, pare să fi luat amploarea unui proiect umanitar. ν
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
ν Este Însă acest proiect chiar atât de nou? Mila nu era deja oare, În textul lui Jean-Jacques Rousseau, primul sentiment social, iar teoria milei nu a fost oare pusă În aplicare pe post de doctrină de guvernare din „zelul compătimitor” al celui mai ilustru dintre elevii lui Rousseau, adică Robespierre? Și, mai important, cum s-a putut ca bunătatea naturală față de semeni să ducă la Teroare? Milă și compasiune: blânda voce Jean-Jacques Rousseau scria, În Discurs asupra originii inegalității Între
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
Poporul”, sinonim cu nefericirea și neșansa, și-a găsit definiția În compasiunea Însăși. Robespierre s-a exprimat astfel: „Poporul, nefericiții mă aplaudă” (ibidem, p. 106), iar Sieyès: „Poporul veșnic nefericit” (ibidem). Revoluționarii considerau că puterea vine tocmai din acest „zel compătimitor” (ibidem), „acest elan imperios care ne atrage Înspre oamenii slabi”, conform Raportului prezentat Convenției Naționale În numele Comitetului de Salvare Publică asupra modului de executare a decretului Împotriva dușmanilor revoluției (15 ventôse1, anul II). Când a devenit compasiunea cea mai puternică
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
sunt fiecare ușor de identificat după nume și personalitate. O astfel de compasiune, spre deosebire de cea a revoluționarilor, nu se exprimă față de mase, ci față de fiecare În parte. Poate că interesul stârnit de budism se Îmbină În zilele noastre cu zelul compătimitor al Revoluției franceze și servește uneori drept pretext pentru a evita orice judecată, orice apel la datorie, calificate adesea drept morală iudeo-creștină depășită. Atunci când compasiunea, care se Îndreaptă În mod normal spre o persoană, devine compasiune față de masele de nefericiți
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
declara: „În numele milei, În numele iubirii de oameni, fiți inumani!” (ibidem, p. 128). Și Arendt Încheie acest tablou al Revoluției preschimbate În Teroare: suferințele semnalate de purtătorii de cuvânt ai maselor nu „au transformat nefericiții În fiare turbate decât atunci când zelul compătimitor ș...ț a Început să glorifice aceste suferințe” (ibidem, p. 160). Revoluția a intrat atunci În faza În care orice limite au dispărut, În care „totul este permis” (cum s-a Întâmplat și În mai 1968), În care compasiunea ca
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
liniști, gazul era difuzat În false săli de baie. Acestea au fost primele experimente cu camere de gazare. Compasiunea s-a extins apoi la uciderea În masă. Compasiunea În absența legăturii sau printr-o legătură excesivă: nelimitarea inimii Dacă privirea compătimitoare Îndreptată spre nefericiți a putut să producă indiferență sau internarea acestora, cum ar putea ei, exilați sau apatrizi, să iasă din cercul de fier? Acest cerc, urmându-și propria logică, este nelimitat, se autoreproduce la infinit Într-o atmosferă de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
cum ar putea ei, exilați sau apatrizi, să iasă din cercul de fier? Acest cerc, urmându-și propria logică, este nelimitat, se autoreproduce la infinit Într-o atmosferă de indiferență. Dacă bieții oameni dezvoltă Între ei relații la rândul lor compătimitoare sub formă de fraternități sau de comunități, cad din nou sub privirea care Îi reduce la neant. Se văd unii pe alții așa cum sunt văzuți. Fără drepturi. Într-adevăr, fraternitatea nu va Înlocui niciodată dreptul care, În același timp, leagă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
În sine Însuși este plasată În adâncul inimii. La asta ne invită Rousseau: „Vă conjur să pătrundeți cu toții În adâncul propriei inimi”, iar Întâlnirea cu aproapele, sub forma milei și compasiunii, nu produce decât o reflectare de sine. Atunci când interioritatea compătimitoare se transformă În doctrină politică, ea devine cerc de fier al terorii din care nu se mai poate ieși, căci În acest cerc, sălbaticul, adică omul modern, continuă să trăiască În sine Însuși. Interioritatea inimii este echivalentă cu nelimitarea sa
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
dintre făpturile sale. El le iubește pe toate și pe fiecare În parte. Cum să facem să nu se mai ajungă la ceea ce, În istoria noastră, a fost un eșec redutabil, iar În epoca Terorii a purtat numele de „zel compătimitor”? Cum să ieșim astăzi În Întâmpinarea celor mai săraci și mai lipsiți de cele necesare dintre locuitorii Pământului? Ca o enigmă În fața noastră, o enigmă asupra căreia suntem invitați să reflectăm, textul Bibliei (Vechiul și Noul Testament), pe care Îl putem
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
nevăzută a spus: —Bun-venit înapoi, Anna. Mi-a sărit inima. Era Lauryn Pike, șefa mea, și arăta de parcă ar fi stat toată noaptea acolo să mă aștepte. A întins mâna timid, ca și cum ar fi avut de gând să mă mângâie compătimitor, apoi s-a răzgândit. Mi-a părut bine. Nu voiam să fiu atinsă. Nici să fiu consolată. —Arăți grozav! a zis. Foarte odihnită. Ți-a crescut părul. Deci! Ești gata de acțiune, da? Arătam groaznic, dar, dacă recunoștea asta, ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
suspinat. E doar impresia mea sau ți se pare și ție puțin... dusă cu capul? Nu mai mult decât de obicei. Dar s-ar putea să nu fiu persoana cea mai în măsură să judece acum. A adoptat o figură compătimitoare. —Știu, dulceață. Zi-mi, deci, cum o duci tu? —Bine. Nu avea rost să spun mai mult de-atât. Nu-l interesau câtuși de puțin problemele altora. Dar era foarte sincer în privința asta, ceea ce însemna că nu puteam să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
cu ochii umflați? - Aruncați-le peste bord. Riduri de suprafață și accentuate? - În mare cu ele. Papagalul de pe umăr? - Ne pare rău, asta e problema ta“. Teenie s-a uitat la monitor peste umărul meu. —Yo, ho, ho, a zis, compătimitor. Ar trebui să vezi celelalte încercări. —E prima săptămână de când te-ai întors, ți-ai ieșit din mână. Și iau medicamente forte. —O să fie mai ușor. Vrei să încerc și eu? Teenie și-a dat silința să mă ajute, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
repede. Cineva care spunea că e medium, dar era o impostoare. A zis că există un blestem asupra mea și că poate să-l dezlege pentru o mie de dolari. Oh, frate, trebuie să ai grijă. A clătinat din cap compătimitor. Există mulți escroci care profită de persoanele vulnerabile. Leisl nu cere decât atâția bani cât să-și plătească chiria. Și uite-o chiar pe ea. Leisl era o femeie scundă, cu picioarele în paranteze, încărcată cu pungi de cumpărături, prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
fiți mentorul meu? Tessie (studiindu-mă): Promiți puțin. Dacă ai fi împușcat câinii atunci când te-au mușcat, aș fi fost interesată s-o fac. Eu: Am fost cât pe-aci. Dar încercam să-mi împlinesc misiunea. Tessie (cu o figură compătimitoare): Înțeleg ce vrei să spui. Dar adevăratului psihopat nu i-ar fi păsat de misiune. Apoi s-au auzit tropote de pași pe scări. Detta: La naiba! A tras în mine și a ratat cam cu o milă. Tessie: Potolește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
află la toaletă. Vomită, a rânjit el către femei. Cred că știți cum e, nu, fetelor? Stomacul lui Hugo s-a strâns dezgustat de populismul ieftin al lui Jake. Cu toate astea, femeile păreau vrăjite. Toate au produs un murmur compătimitor. Toate, cu excepția Amandei care arăta oripilată. Hugo știa că Amandei nu-i plăcea să i se reamintească și aspectele mai puțin strălucitoare ale sarcinii. Jake se uita acum la Hugo. Sau, mai exact, la numele de pe ecuson. În ochi avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
înțelegi. Asta a fost tot. —Ce să înțeleg? a chestionat-o răbdătoare Alice. —Păi, că problemele astea sunt, din punct de vedere psihologic, foarte importante. Pricepi? Ca să te pregătești spiritual. Dar presupun, Sherry i-a aruncat lui Alice o privire compătimitoare, că dacă nu ești însărcinată sau mamă, pur și simplu nu poți să înțelegi lucrurile astea. Presupun că nu, a spus Alice străduindu-se să nu se simtă jignită sau afectată în vreun fel. În orice caz, era iritată. Femeile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
anilor am constatat că puntea pelviană mi-e foarte utilă. Lotti părea jignită. Următoarea oprire a pernei a fost la Jake, care a scos la suprafață un tub lung și subțire. —Pentru rahianestezie, i-a spus Lotti. Jake a zâmbit compătimitor, făcând ca tubul să-i alunece printre degete. —Alice și cu mine n-o să avem nevoie de așa ceva. Noi am optat pentru calea naturală. Copilul o să se nască acasă. Lotti a dat din cap încântată. Hugo s-a cutremurat. Nașterile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
închiriere enorm. Gigantic. Ochii omului-nevăstuică priveau cu atenție ferestrele sparte și crestele întărite de igrasie de pe pereți. Cine ar vrea să închirieze casa asta? Nu, îmi pare rău, nu cred că mă interesează. —Păcat. Hugo i-a întors un zâmbet compătimitor, genul de zâmbet pe care îl aruncă profesorul unui elev cam prostuț. —Mai ales dacă e să luăm în considerare uriașa piață a celor care urmăresc trenurile, a spus el ca și cum ar fi fost ceva lipsit de importanță. —Piața celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
și să-l transformăm. Sigur că da, i-a răspuns Hugo vioi privindu-i cum pășeau cu grijă printre dărâmături. Cei doi discutau cu voce scăzută, surâzându-și nesiguri unul altuia. Hugo s-a uitat la ei cu un dispreț compătimitor. Era limpede că nu aveau habar de nimic. Aici am putea să facem bucătăria, a zis fata plină de speranță la un moment dat, arătând cu mâna un petic de pământ stâncos, despre care Hugo știa cu siguranță că ascundea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
a fi - pentru aceasta cineva trebuie să fie sau mult mai fin, sau... mult mai puțin fin decum este dumnealui. Iar soarta spinoasă a tuturor miniștrilor cari nu sânt roșii curați e prea cunoscută pentru ca s-o mai povestim publicului compătimitor. Apoi, credeam că d-sa se va sfii a primi vro solidaritate cu d. Brătianu, carele datorește puterea sa unui sistem întreg de ilegalități și de falsificare a sistemului constituțional. Un om al cărui trecut nu are încă de înregistrat
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
oglindă. - Non potest. - De ce? - Fiindcă ele apar atunci când soarele coboară dincolo de orizont, lunecând către antipozi. De unde și-ar primi ele lumina de reflectat, dacă Între ele și soare se interpune masa pământului? Arrigo nu reuși să Își stăpânească o privire compătimitoare. - Și totuși, messer Alighieri, există o soluție cum nu se poate mai simplă. Gândește-te și vei ajunge la aceleași concluzii la care am ajuns și eu. Dante roșise. Pe moment, nu reușea să găsească acea explicație rațională pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
care trebuia decodată, explicată. El făcea în așa fel încât această istorie să pară esențială, poetică. După masă, se ridică întrebându-mă: - Ce-ai de gând să faci acum? Stătea acolo, în picioare, în bătaia soarelui arzător și mă privea compătimitor. Poza ca într-un tablou de Rembrandt în jocul umbrelor, impresionant de autoritar, totuși puțin deplasat. Un bărbat destul de voinic și foarte serios. Mi-am pironit privirea în pământ și i-am zis: - Caut un vapor pe care să urc
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
sau amenințător în vocea ei. — Oh, vă rog să mă scuzați. Eu... Nu mi-a venit să-mi spun numele. Poate că ar fi considerat dragostea mea necinstită. Timidă, aproape umilă, am întrebat: — E acasă domnul Uehara? M-a privit compătimitor. — De obicei merge... — Departe? — Nu. Și-a acoperit gura cu mâna, amuzată. — E la Ogikubo. Dacă te duci la bufetul Shiraishi din fața stației, ei știu, în general, unde-l poți găsi. Vibram toată de emoție. — Vai! Ce s-a întâmplat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]