48 matches
-
Cristian LIVESCU Studiul dedicat de Zoe Dumitrescu-Bușulenga, în 1963, lui Ion Creangă, marchează debutul editorial deplin al viitoarei comparatiste și academiciene, având un loc distinct în receptarea marelui nostru clasic. Apărea într-o perioadă în care valorile literare românești începeau să se desprindă de blocajul proletcultist, revenind în orizontul reperelor stabile; într-o perioadă de redescoperire a operei lui
„Lumea pe dos” și „personajul anapoda”, într-o viziune comparativă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/3463_a_4788]
-
doi de ani mai tîrziu, cu volumul Mitteleuropa periferiilor, Cornel Ungureanu extinde perspectiva la scară europeană. Dincolo însă de aceste monografii spirituale ale unor zone, ideea de geografie literară este sugerată în mai toate cărțile criticului, printr-o vizibilă tentație comparatistă adesea transfrontalieră. Ceea ce fusese implicit sau aluziv în scrierile anterioare devine explicit odată cu publicarea cărții Geografie literară. Geografia literară nu mai este o realitate întrezărită mai mult sau mai puțin accidental în discuțiile privind filiația operelor unor scriitori, ci un
Călătorii în lumea literaturii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13896_a_15221]
-
cu vegetația (Dumbrava roșie). Fiind de natură divină, ea este misterioasă, ermetică, e numită Runa, este una din minunile "corolei de minuni a lumii", cea mai frumoasă dintre ele ("minune", "sălbatica mea minune", "pustiitoare minune"). Iată deci că unele repere comparatiste referitoare la cele două universuri poetice puteau fi găsite. Nu era vorba însă, ca în demonstrația lui Soricu, de influențe și împrumuturi, ci de paralelisme posibile între spirite afine și totuși atât de deosebite.
Poezia cehă și Lucian Blaga by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/11704_a_13029]
-
Am scris în ultima vreme despre cîteva cărți de istoriografie românească elaborate de istorici străini. Acești exegeți, interesați de fenomenul românesc, aduc în investigațiile lor nu numai alte, mai potrivite, metodologii dar o altă perspectivă, evident mai detașata și cîteodată comparatista, care schimbă liniile și suprafețele. Rezultatele sînt, adesea, mai bune decît cele obținute de istoricii români, chiar dacă, aceștia, din străinătate, nu lucrează pe izvoare primare, selectate și interpretate critic, ci pe cele puse la dispoziție de istoricii din țară și
Istoria noastră văzută de un analist străin by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18053_a_19378]
-
doua, în două tiraje, la ALL), ușor modificată și amendată, prin grija redactorului de carte, cu cîteva bănățenisme, nu foarte multe, căzute la prima apariție. Despre carte, copil improbabil al întîlnirii dintre un americanist preocupat de poetica jurnalului intim, o comparatistă specializată în Roland Barthes și reorientată apoi spre chestiunile central-europenității și un prozator cu apetit teoretic, practicant constant de experimente textuale, s-a scris mult în cei 12 ani de la intrarea ei sub ochiul critic. În volumul său (teză de
Autopsie (Trafic de critică) by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14001_a_15326]
-
aduse la zi, cărtăresciene. Aplicații tactice mai mult decât parade tehnice, cazurile românești propuse în Labirintul de oglinzi sunt numai niște posibile eboșe pentru alte și alte discuții. Cum ar fi - ca să alegem un exemplu nu întru totul aleator - aceea comparatistă deschisă de ieșeanul Radu Andriescu în recenta lui carte, Paralelisme și influențe culturale în lirica română actuală. Întemeiate sau nu pe o noțiune la care tânăra autoare ține - vădit și pe bună dreptate - mai mult ca la orice: metatranzitivitatea. Cum
Pornind de la prefață by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8722_a_10047]
-
gen, publicat de J.C. Riley în excelentă antologie critică intitulată El Quijote (ed. Taurus, Madrid, 1989). Un volum întreg de studii și eseuri (Literature aș System, Princeton, 1971) dovedise orientarea predominant sistemică a criticilor literări englezi și americani. Cu erudiție comparatista și ușurință de mișcare în complexă și polivalenta creație cervantină, Riley completează oarecum antagonismul sistemic de "fier-diamantin" înfățișat mai sus, care se desfășoară în plan existențial valoric, cu un antagonism tot sistemic, dar între narațiunea realistă (novel) și narațiunea fantezista
Noi concepte-cheie în interpretarea lui Don Quijote by Paul Alexandru Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/17615_a_18940]
-
N. Bălcescu, A Russo). Ideea va reveni la B. P. Hașdeu, ca un argument al romanității și continuității poporului român, în polemică cu Rösler. Autorul Cuventelor din bătrâni este inițiatorul cercetării științifice a folclorului, anticipând metodologia de lucru monografica și comparatista. El delimitează sfera disciplinei, a raporturilor ei cu științele tangente și contribuie la fixarea unei terminologii proprii, punând în circulație însuși termenul de folclor, în accepțiunea lui modernă. Studierea literaturii orale (în care este înglobata întreaga cultura populară) o efectuează
Dictionarul etnologilor români by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/17697_a_19022]
-
despre strategiile „deprovincializării” pariziene la Cioran și Ionesco. Dar și conexiunile pe care le face între Cioran și Caragiale (tatăl și fiul) sau între Cioran și iraționaliștii spanioli ai generației de la ’98 (Ramiro de Maetzu, Miguel de Unamuno...) cu paralele comparatiste de filozofia culturii și considerații briante despre „miturile vinovăției” (Miorița și Don Quijote), fără a mai vorbi de comparațiile cu duct psihanalitic și implicații multiple dintre „pivnița lui Kafka” și „mansarda lui Cioran”. În treacăt fie spus, s-ar putea specula
Subteranele identității lui Cioran by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4606_a_5931]
-
Sensul acestei noi interpretări constă în reabilitarea integrală a poeticii lui Dostoievski în toate dimensiunile sale: cea naratologică, a realismului fantastic și mitic, a imagisticii multidirecționale, asociativ-contrastive, a stilului contrapunctat, modern. În cazul unor teme reluate - cum ar fi cele comparatiste - se merge în adîncime; astfel, alături de Schiller, Goethe, Balzac, Camus, Faulkner, Gide sau Thomas Mann, apare tot mai des Biblia, tragicii greci, Shakespeare. Dar sînt și foarte multe teme noi, unele surprinzătoare, cum ar fi comparația în planul creației cu
Simpozion internațional 500 de ani de atestare a familiei Dostoievski by Albert Kovacs () [Corola-journal/Journalistic/9574_a_10899]
-
prin suferință, o ipostază a sacrificiului de sine necesar pentru reinstaurarea domniei binelui (p. 149). Elogiul beznei în care s-a cufundat voit semnifică deplorarea încrederii excesive în luminile rațiunii de către eroul care și-a înțeles hybris-ul (p. 150). Comparatista observă analogia între traiectoria lui Sofocle și a unui ilustru succesor : ca și în Furtuna lui Shakespeare, în Oedip în Colonos, autorul la sfârșit de carieră redescoperă căile reconcilierii oamenilor cu puterile lumii (p. 151). Poziția eroului se modifică față de
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
și răspunsuri articulate într-o arie sensibil lărgită și diversificată. Din necesități în primul rând didactice, acceptarea funcției de profesor de literaturi slave la Universitatea din Berkeley a însemnat și schimbarea ritmului și a preferințelor de lucru. Exegezele istorico-litierare și comparatiste se instalează deci printre ocupațiile fundamentale în existența lui Milosz. Strădaniile în acest sens vor rodi benefic mai întâi în volumul Obligații particulare (1972), apoi în }inutul Ulro (1977). Cursurile universitare vor fi încununate de The History of Polish Literature
Czeslaw Milosz – Întoarcerea spre sine by Stan Velea () [Corola-journal/Journalistic/12570_a_13895]
-
generației ’80”, de discuțiile în jurul textualismului și - după 1985 - de bătălia pentru postmodernism... În interiorul complicatelor jocuri de strategie, Urmuz servește uneori drept valută (teoretică) forte. Deși afirmă dintru început că nu are o miză „comparativă”, și cu atît mai puțin „comparatistă”, eseul din 1980 al lui Victor Ivanovici discută — în paralel — Paginile bizare și o proză din 1966 a lui J. Cortazar, Historias de Cronopios y Famas, văzînd în ele două „modalități ale aceleiași strategii narative, dominate de categoria absurdului”. Interpretarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Introducerea) se referă preponderent la România, deși preocuparea centrală a cărții este în ultimă instanță morfo-dinamica spiritului public românesc. Dar spiritul public românesc nu există în izolare, ci se constituie printr-un proces metabolic neîncetat, în care ceea ce vechea școală comparatistă a numit „influență” joacă un rol esențial. Din această perspectivă - pe care am admirat-o cu toții la un Pompiliu Eliade 1 -, primul text din cartea de față vorbește despre „influența elină mediată de influența (idealist) germană”, pe când celelalte cinci tratează
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
însă exemple de sinteze istorico-literare construite pe solide baze documentare și empirice, riguros argumentate și articulate demonstrativ. După ele, obiectul de studiu, decupajul problematic și metodele criticului se schimbă, iar direcția în care virează s-ar putea numi hermeneutică și comparatistă. Hermeneutica lui Mircea Eliade este o carte de reacție și un gest provocator, care repune în circuitul cultural al normalității o personalitate intelectuală exemplară, făcând breșă în tăcerea instituită de comunism în jurul savantului. M. articulează într-un convingător studiu de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288040_a_289369]
-
autor francez a fost scrisă de un român. Ea s-a tradus și în... japoneză. Comparatisme et thăorie de la littărature (1988), la fel, e o primă încercare de a defini literaritatea comparatistă, de a pune teoria literară pe bazele inductive, comparatiste ale literaturii universale. Punerea sistematică pe același plan, în toate aceste lucrări, a literaturilor din vest și est, occidentale și orientale, reprezintă în critica românească oricât de fals ar suna afirmația în gura noastră o anume inovație. De fapt, alții
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
PAPACOSTEA, Victor (21.I.1900, Viziru, j. Brăila - 20.VI.1962, București), comparatist. Este fiul Theophanei-Flora Papacostea (n. Tonu) și al lui Gușu Papacostea, institutori; clasicistul Cezar Papacostea este fratele său, iar Cornelia Papacostea-Danielopolu, comparatistă, îi este fiică. Urmează la București cursurile liceale, întrerupte un timp din cauza războiului, și secția de istorie-geografie din cadrul Facultății de Litere și Filosofie, unde îi are profesori pe N. Iorga, D. Russo, G. Murnu, Dimitrie Onciu, Vasile Pârvan, Simion Mehedinți
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288664_a_289993]
-
relații strict personale, fără nici un sprijin din partea statului sau a editurii românești (ca și în toate cazurile enumerate mai sus) au apărut la Gallimard și la p.U.F. și cele... cinci cărți de idei literare, hermeneutică, teorie literară și comparatistă ale mele, editate între 1977 și 1988. Actor și spectator în același timp, trebuie vrând, nevrând să mă citez. Este poate, foarte în treacăt fie spus, cel mai mare efort pe care l-a făcut critica română, înțeleasă în sens
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
nou la izvoarele literar-europene) vorbește, cum am văzut, de o gândire comună, de un suflet universal, de un gust mai universal care absoarbe, depășește și rectifică gustul exclusiv național. Se preconizează de pe acum o dublă universalizare, căreia studiile literare actuale, comparatiste în primul rând, nu i se mai pot sustrage: 1. Literatura universală include toate literaturile din Vest (Extremul Occident) și Est (Extremul Orient); 2. Literatura europeană, a cărei vocație universală a fost proclamată de toți inițiatorii săi, exprimă, apără și
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
localizarea în Europa a primelor teorii universaliste. Apoi, mai ales, prin considerarea implicită sau explicită a Europei ca simbol al întregii mondialități literare. Se pleacă totdeauna de la cunoscut la necunoscut. În orice caz și o antologie de texte și manifeste comparatiste esențiale de tipul La letteratura del mondo (1984) de Armando Gnisci, preocupată de mondialitatea literaturii o dovedește din plin reflexia comparatistă fundamentală (de la G. Mazzini, la A. Farinelli și L. Foscolo Benedetto și E. Auerbach) tinde în mod constant la
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
parte a universalității, în timp ce literaturile indiene multilingue se definesc și ca o totalitate literară, printr-o serie, bineînțeles, de elemente comune. Un text lămuritor în această privință aparține comparatistului american A. Owen Aldridge, care este și un animator al studiilor comparatiste est-vest: The Universal in Literature (Neohelicon, X, 1/1983). Iar acesta demonstrează deopotrivă existența varietății în mijlocul uniformității, dar și a uniformității sau unității în mijlocul varietății. 4. De unde ultima concluzie foarte îndepărtată, este adevărat, de preocupările comparatismului factologic și istorizant tradițional
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
de a cunoaște mai bine situația religioasă actuală, fie de impunerea În paralel a metodelor neistorice. Istoria, pe de altă parte, acționează În funcție de mulți factori oscilanți. Astfel, pe de o parte, dacă reacția erudită și specializată la generalizările fenomenologice și comparatiste periculoase, care au caracterizat mult timp acest domeniu de cercetare, este primită ca o Încercare salutară și de succes de a duce cercetarea istorico-religioasă pe terenul analizelor istorice riguroase, pe de altă parte, este de necontestat faptul că parcelarea excesivă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Scriptures”, ca În cazul interpretării G³th³ de către Irach Taraporewala În 1951, „aproape la fel de liberă și subiectivă ca și doctrinele ocultiste” (Boyce, 1971, p. 224). Vor contribui În diferite feluri la formarea unei atmosfere predispuse la interpretări parțial simbolice și vag „comparatiste” a zoroastrismului, În secolele al XIX-lea și XX, atât unele tendințe (condiționate religios) ale studiilor occidentale, cum ar fi cea a lui L. Mills (1913), pentru care religia lui Zoroastruxe "Zoroastru" nu ar fi altceva decât „propria noastră religie
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]