3,155 matches
-
ai Americii sunt o seamă de oameni ai spiritului, ,descălecătorii" români trebuie căutați în zona haiducilor ce hălăduiesc prin codri în căutarea prăzii. Din acest motiv, să nu fim mirați că destui români îl privesc pe Bogdan Iancu nu cu compasiunea acordată victimei, ci cu regretul că n-a reușit să-și ducă la bun sfârșit opera de artă începută la orele trei ale nopții. Așa că să nu-mi spuneți că toate acestea n-au nici o legătură cu semiexecuția din garajul
Furtul, ca artă frumoasă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11223_a_12548]
-
acum această caracterizare cu o răceală de gheață, nimic nu scăpa controlului, de sus privirea impunea armonie și seninătate. Asupra coborârii spre concret, spre vulg, A.K. o califica: ,Olimpysche Herablassung" (condescedență olimpiană). În ontrast, el invoca umanitarismul lui Dostoievski, compasiunea pentru sărmani și obidiți, apelul la altruism. Nu neg că la autorul Casei Buddenbrook prevalează o artă a măsurii, că el nu lasă hățurile din mână, că tot ce povestește e scăldat în ironie. Dar ideea că absentează îndurarea ,Das
Micile infirmități ale oamenilor mari by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11194_a_12519]
-
Ca jurnalist, Cărtărescu nu-ți oferă revelații, doar siguranța unui punct de vedere pertinent (Cum votează bătrînii este cel mai bun contratext la celebrul eseu al lui Mircea Mihăieș Matusalem votează!, așa cum nimeni n-a scris vreodată cu mai multă compasiune despre mineri și căpșunari cum o face el în Iliuță și în Go west!). Bunul-simț e ideologia lui Cărtărescu. Răul și Binele nu sînt colorate politic, iar dacă are simpatii liberale deplînge reprezentarea politică jalnică a social-democrației de la noi. A
Bunul-simț ca ideologie by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11303_a_12628]
-
Sunt de părere că ei ne discriminează pe noi și EI, rromii, ne calcă pe noi în picioare în batjocora prin faptul că ei consideră că legile lor proprii sunt deasupra legilor din această țară, deasupra bunului simț și al compasiunii dintre oameni. Înainte ca ei să poată fi ajutați, să vrem măcar să-i ajutăm, trebuie măcar să înceteze să manifeste atâta agresiune și violență față de noi, oamenii la locul lor ... să nu ne mai atace, să nu ne agreseze atât fizic
(încă mai) S.P.E.R by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82686_a_84011]
-
nou pe care l-am văzut, obiectiv și cu greu încercând să fac abstracție de toate atrocitățile agresive, mizerabile și verbale făcute de ei ... Nu vi se pare revoltător, să vedeți cum vă storc de fiecare bănuț profitând de milă, compasiunea și umanitatea noastră, pe care ei n-o au; să vedeți că va fura, tâlhăresc și fac fel și fel de înșelăciuni și ecscrocherii din care rămânem săraci, iar apoi folosesc o parte din bani pentru a finanța campanii pentru
(încă mai) S.P.E.R by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82686_a_84011]
-
pornit? Eu cred că dacă în trecut comunismul a făcut ceva bun, acesta a fost deposedarea boierilor de banii dobândiți pe spatele țărânilor de-a lungul vremurilor. Povestea lor nu îmi inspiră nimic din ceea ce ar putea semăna cu milă, compasiunea, etc. Acum sunt oameni foarte bogați. Dacă să muncesc la IMEB sau la Tractorul Brașov este suficient pentru a deveni la bătrânețe foarte bogat - atunci vreau și eu să mă angajez unde au muncit ei. Oamenii simplii muncesc toată viața
Boierii azi by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82617_a_83942]
-
de cei care abia își începeau viața în acei ani - numai și pentru faptul că, peste noapte, ei au fost smulși din lumea lor și aruncați ca niște masele stricate la marginea societății. Oricine pățește o astfel de traumă merită compasiunea noastră. Ce ma calcă pe nervi - și poate și pe Pazvante - este aceasta admirație ușor patetica pentru: (1) un stil de viață care nu e posibil decât dacă alții suferă de foame; (2) această poză aristocratica (cu toate aerele ei
Boierii azi by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82617_a_83942]
-
indicii), cît de natură artistică. Prăbușirea vechii clase țărănești, ca urmare a colectivizării, nu putea rămîne fără urme în conștiința scriitorului născut la țară, iar Moromete, cel din urmă țăran, nu putea să nu-i trezească o nostalgie și o compasiune de neconceput în epoca Întîlnirii din pămînturi. Aspectul biografic, complet absent în primele proze, devine bătător la ochi în Moromeții și în celelalte scrieri (între ele, Viața ca o pradă este operă curată de memorialistică) dintr-un, nedeclarat ca atare
Un mare pesimist by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14917_a_16242]
-
dezvăluie ingenua și îi descrie ruina. în această ambianță a firescului, Ileana Iordache, Catița Ispas Berceanu, Aimée Iacobescu adaugă semitonurile necesare tabloului de gen. Bărbații - Mihai Fotino, Liviu Lucaci, Liviu Crăciun - se adaugă acestei lumi a femeilor cu delicatețe și compasiune. Olga Delia Mateescu supraveghează energic și agitat desfășurarea evenimentelor: știe că eficiența ei e limitată, dar nu trebuie să lase să se vadă; Cesonia Postelnicu înfățișează nu doar alternativa tinereții, ci și pe cea a neputinței comunicării. Personaje menite să
Gloria de după glorie by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/14956_a_16281]
-
talentului. Întreruperea temporară a curentului Deși se vorbește mereu despre moarte - despre sinucideri și execuții - și spectatorilor li se arată practic aproape toate instrumentele violenței - de la somnifere și cuțite la altele mai sofisticate - piesa lui Radu Macrinici este îmbibată de compasiune: oricât de nevolnic ar fi fiecare individ luat în parte, există în suma trăirilor tuturor ceva care merită să fie ocrotit și păstrat. îngerul electric, cel ce veghează și, ca să poată să o facă, ia cofeină ca să nu adoarmă, amintește
Un loc curat by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/15277_a_16602]
-
a primilor doi, prin obiectivare și răceală, i se pare exegetei literatura Hortensiei Papadat-Bengescu, și mai depărtată de a lui Sadoveanu, cu toate că, la fel ca Sadoveanu, H.P. Bengescu înfățișează procesul disoluției lumii vechi, patriarhale, și a valorilor ei. Sadoveanu pune compasiune și chiar patetism în evocarea acestui proces disolutiv, în timp ce autoarea Concertului din muzică de Bach îl privește rece, "cu un fel de cruzime ce înfioară". De altfel "răceala" ("ochiul rece al adevărului"), necruțarea, nemiloasa luciditate dusă până la cruzime sunt, după
Noi cărți despre "marea europeană" by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/15269_a_16594]
-
a Transilvaniei? Dacă nici asta nu e o invitație directă adresată lui Csurka de-a cere și el un arbitraj privind Ardealul, înseamnă că nimic pe lumea asta nu are logică! Zbieretele lui Vadim sunt departe de-a izbucni din compasiune pentru nenorociții de basarabeni. în fond, puterea de la Chișinău a câștigat alegerile în mod democratic, iar comuniștii n-au făcut nici un secret din intențiile de apropiere de Moscova. Măsurile puse în practică acum au fost anunțate încă din august 2001
Servește: Vadim. La preluare: Csurka by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15385_a_16710]
-
cu idei și ore fixe, cuplurile simpatice privindu-se uneori dezolate de prea multă singurătate, prea mulți copii și prea multă sărăcie, un tată fragil și o mamă maniacă, toți catolicii inflexibili, toți suferă în felul lor și toți merită compasiune, ("Inexplicabil și ciudat îi iubesc pe cei din specia căreia îi aparțin și eu, adică pe oameni."). E o carte despre bucurii naive și drame reale, însă totul are un aer de spectacol trist în care joacă și asistă un
Clovnii by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15445_a_16770]
-
precum și a generației lui Ortega y Gasset, Cela a fost cel mai european dintre scriitorii postbelici, un adevărat clasic, în înțelesul cel mai nobil al cuvîntului, care, printr-un subtil și mereu schimbător echilibru între distanțare și implicare, pendulînd între compasiunea neputincioasă și caricatura atroce, a pus în toate cărțile sale adevărul profund și dureros al vieții, fiorul tragic reținut și deghizat în forme superior umoristice. Un sentimental deghizat în umorist, s-a spus adesea despre el și un mare silist
Camilo José Cela sau adevărul profund și dureros by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/15459_a_16784]
-
sector lexical marginalizat, incluzînd cu fiecare nouă operă în sfera marii literaturi o mulțime de cuvinte rău famate și sordide, care erau (și sunt) cuvintele capabile să exprime cel mai exact o umanitate extrem de largă, degradată dar recuperabilă, vrednică de compasiunea și solidaritatea noastră. Din perspectiva actuală, "teribilismul" cu care a fost etichetat autorul la publicarea romanului Familia lui Pascual Duarte ne apare într-o altă lumină, ca o modalitate modernă, lucidă de examinare critică, needulcorantă a unei umanități în suferință
Camilo José Cela sau adevărul profund și dureros by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/15459_a_16784]
-
că formula cu pertinență are o funcție cît se poate de autolaudativă. Că e vorba de o interpretare fantezistă a sensurilor se confirmă în continuarea scrisorii, cînd același cititor vorbește de "cei cu venituri modeste, împotriva cărora nu am decît compasiune": exprimare în care e folosit impropriu ori unul ori altul dintre cele două cuvinte ale căror componente semantice evaluative se opun (prepoziția împotriva și substantivul compasiune). O improprietate o confirmă pe cealaltă - dar, din fericire, nu anunță nici un fel de
Pertinent/ impertinent by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15474_a_16799]
-
cînd același cititor vorbește de "cei cu venituri modeste, împotriva cărora nu am decît compasiune": exprimare în care e folosit impropriu ori unul ori altul dintre cele două cuvinte ale căror componente semantice evaluative se opun (prepoziția împotriva și substantivul compasiune). O improprietate o confirmă pe cealaltă - dar, din fericire, nu anunță nici un fel de răspîndire a erorilor.
Pertinent/ impertinent by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15474_a_16799]
-
experimentalismului optzecist", cred că promovarea lui agresivă postdecembristă de care se sperie criticul s-a produs chiar pe fondul istoricizării lui. Fără să o știe probabil, tabloul prozei românești sub comunism pe care ni-l înfățișează criticul stârnește mai degrabă compasiune decât curiozitate, iar admirație „cât un presărat". îi înțelegi pe prozatori, îi compătimești, dar atât. Povestea pe care ne-o spune E. Negrici este adevăratul roman realist-grotesc al celor '50 de ani de proză sub comunism. Fundalul politic, traseele romanelor
Creșterile și descreșterile prozei sub comunism by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14398_a_15723]
-
regizor de import transoceanic (Sam Irvin), rezultatul e la fel de jenant ca și cînd grupul s-ar produce în regie proprie; iar eforturile interpretului (Mugur Mihăescu, care e și coscenarist) de a-l recicla amatoricește pe De Funès trezesc ceva între compasiune și alergie. O fi avînd Vacanța Mare fani (recrutați pe principiul "proști, dar mulți"?), dar are, în mod sigur, și mai mulți alergici. Dacă ar exista un instrument de măsurare a "fobiei la Vacanța Mare", rezultatele ar fi, cu siguranță
Pentru un revelion la Budapesta by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14474_a_15799]
-
cam nimic? A face o analiză aplicată pe așa ceva e o provocare, exercițiu de răbdare și lucru dătător de sentiment al deșertăciunii, căci energia cheltuită spre a-ți aduna numele pe o carte, în ziua de azi, merită respect și compasiune. Ștefan Caraman scrie vreo 30 de proze pe diverse teme și subiecte, cu aerul sfidător al adolescentului care citește cinci cărți la modă, emite trei idei și devine intelectual. Nu obrăznicia ar fi defectul, dimpotrivă, nervul acesta agresiv ar fi
Literatură și alte nebunii by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14514_a_15839]
-
și au pus și ele de un canal de televiziune. Programul va fi alcătuit numai din mira postului și din Adrian Păunescu." E ceva suprarealist în comentariul lui Cornel Nistorescu - mai puțin peseul! - dînd ocol sentimentului amestecat de groază-uimire-curiozitate și compasiune pentru oamenii pe care îi vezi trăgînd unii în alții. v Iată cum se vede războiul în "Breful" Tiei Șerbănescu, din CURENTUL: "De dincolo de perdeaua de fum trasă de exploziile bombelor din Bagdad, nu se văd decît frînturi de adevăr
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14099_a_15424]
-
reproduce o scrisoare către Ț. Arghezi din primăvară lui 1943. Este unul din lucrurile cele mai tulburătoare ieșite din până criticului. După ce remarcă faptul că o viață întreagă a răspuns afecțiunii contemporanilor săi cu judecați critice, dar că semnalele de compasiune primate de cînd e bolnav i-au zguduit din temelii universul moral, Lovinescu încheie așa: .Scrisoarea d-tale m-a găsit într-o astfel de stare sufletească de lichidare a unui trecut și de înfiripare a unei viziuni noi s
"Agendele" lui Lovinescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14242_a_15567]
-
și condiție fizică ca să izbutești să-ți realizezi gîndurile, să dai materialitate jocului închipuirii. De a doua zi n-a mai călcat pe la cîrciumioara de lîngă liceu. Puțin i-a păsat că ai lui colegi l-au privit cu oarece compasiune, ca pe unul aflat, cine știe?, sub papucul femeii, slab de înger și nu bărbat în toată firea. El simțea că locul lui era în atelier. Aici era în largul său și fericit cît încape. De sub mîinile lui se ivea
Întîlniri cu Ion Irimescu by Grigore Ilisei () [Corola-journal/Journalistic/14234_a_15559]
-
crăpătura care distruge o oglindă. Din imaginea Deliei rămâneau maniile delicate, mânuirea esențelor și supunerea animalelor, contactul ei cu lucruri simple și tainice, apropierea fluturilor și pisicilor, aura răsuflării ei pe jumătate în moarte. Își făgădui să-i arate o compasiune nețărmurită, o îngrijire ani în șir în încăperi luminoase și parcuri îndepărtate de amintire; poate fără a se căsători cu Delia, prelungind doar această iubire molcomă până când ea n-o să mai vadă o a treia moarte în preajmă, alt logodnic
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
de vină. Cât îl privește pe A. P., să deplângem cu măsură prăbușirea poetului - riscul de a mai scrie în restul vieții o singură poezie bună - fie și din noi și noi chinuri amoroase - e cu desăvârșire exclus - să contemplăm cu compasiune barba-i scurtată, zuluful din colțul frunții, ascuțirea nasului, elefantiazisul verbal - și la celălalt capăt al firului, excelenta relație cu tipul de scriitor preconizat de Don de Lillo acela. Și nici ironici să nu fim, câtă vreme și aceasta e
Scriitorul terorist by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13541_a_14866]