63 matches
-
a schimonosi cu un accent imposibil/ limba frumoasă și arogantă a țării prin care tocmai/ călătorim, călătorim..." Așadar, un jurnal de aventuri cotidiene ale emigrantului este lirica dlui Theodor Vasilache, jurnal scris sub aștrii lucidității, de felul ei amăruie, deci, compensativ, cu pantagruelic jubilativă poftă de a da în vileag potopitoarea ipocrizie a unei societăți ajunsă la opulență prin mijloace care nu-l privesc pe străin. Dar nici în Occident, fantasmele lăsate în urmă nu sunt inactive, cel plecat simte urma
Un liric furios by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14564_a_15889]
-
unde, călinescian, doar impresia primă are șansa definitivului, restul aparținînd de-acum eșafodajului. Nu e lipsit de interes apetitul aparte pe care l-am întreținut, cu oarecare consecvență, în a bate străzile și a constata că nervozitatea deambulărilor a determinat, compensativ, scurtarea pe cît posibil a ivitelor vizite. Și, evident, din motive de civilitate dar și din structurală impaciență. De unde avantajul de a recurge la sugestia călinesciană și de a rămîne, în timp, cu o corpolentă bancă de flash-uri. Numai
Artistul și boieroaica by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/13849_a_15174]
-
ultimelor decenii, asupra acestei problematici, s-au oprit la atari produse culturale izvorîte dintr-o irepresibilă conștiință a imperfecțiunii și a eșecului. Formele artei, ale oricărei arte, ca și funcțiile ,terapeutice" ale oricărei narațiuni, sunt astfel de explicat ca reflexe compensative, particulare, ale unei conștiințe a eșecului asumat. Pentru că, dincolo de fascinația și de infinitul narativ al poveștilor, se află sensul lor, tot astfel cum dincolo de erudiția monumentală se află miza ei conceptuală.
În librăriile pariziene - Un succes pe tema eșecului by Ioana Bot () [Corola-journal/Journalistic/11417_a_12742]
-
tragică a ființei de spațiul său matricial spiritual, e starea afectivă ce domină aceste pagini. Starea de alertă a eseistului, starea lui de grație, normalitatea sa - își află în nostalgie, în dorul de peisajul și sufletul românesc, un hotărât accent compensativ. Echilibrul interior al eseurilor și articolelor critice, al simplelor notații, chiar ale lui Virgil Ierunca se află aici, în spațiul acesta greu de determinat, dificil de precizat, aflat la limita dintre sarcasm și dor, dintre ocară și mângâiere. Exilul este
Virgil Ierunca sau sentimentul românesc al exilului by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/14401_a_15726]
-
deschis, prin urmare fără tendințe unilaterale, o personalitate, funcție de variata, bogata, enorma ei operă. Într-o altă notă, din 1999, de această dată, a lui George Muntean se consideră că, apărând atât de târziu, volumul are aspecte care datează dar, compensativ, respiră și un anumit parfum de epocă, aceasta "reflectată de un om de finețea și conștiinciozitatea lui Dinu Pillat." Vom spune de la bun început că n-am sesizat aceste aspecte, o dată ce esențialul despre G. Călinescu a fost afirmat tocmai în
Călinescu for ever by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17036_a_18361]
-
mult fapte și incomparabil mai multe nuanțe decât vedem în volumul lui Dan C. Mihăilescu. Nu e destul să rediabolizăm un regim într-adevăr diabolic, cum a fost cel comunist, pentru a reumaniza climatul social și sufletesc. Și nici idilizarea compensativă a perioadei interbelice nu mi se pare o mostră de coerență. Între pasiunea declarată a criticului pentru generația '27 și creditul total acordat de el epocii în care aceasta s-a format, se naște o dialectică inconfortabilă. Dacă totul era
Îndreptar pătimaș by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8839_a_10164]
-
geniul eminescian, cu Geniul Carpatin, cu Ștefan cel Mare al gînditului și, în general, cu fascinația totalizării monoteiste". Retrospectiv, Magistrul se arată "încîntat" de "neîntîlnire", cu atît mai vîrtos cu cît, în prezent, "în unele medii autohtone fabricatoare de mitologeme compensative, Păltinișul trece la obîrșia Marii Loviluții Decabriste sau a Noii Dezordini Axiologice". Și nu se abține a se autointeroga malițios (însă nu tocmai nerealist): "m-ar fi sfătuit oare și pe mine să intru în Pecereu sau să întrețin bune
Magister Casvaneus by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9565_a_10890]
-
lui Isus (Mt. 13,55; Mc. 6,3); un Iuda Galileanul (Fapte 5,37) etc. Începând cu secolul al II-lea, odată cu detașarea polemică a creștinismului de matricea sa iudaică, numele „Isus” începe să fie tot mai rar atribuit evreilor; compensativ, numele „Iuda” este evacuat din onomastica creștină. Chiar și astăzi, legislația germană, de pildă, interzice părinților să-și numească fiii „Iuda”, pentru a nu-i supune pe aceștia oprobriului public. În secolul I, conotația era sută la sută pozitivă. Numele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
conștiinței” invocat aproape neverosimil de Tudor Arghezi într-un context oficial sunt reținute ca mici tresăriri autoreflexive ale realismului socialist. De aici și impresia că, indiferent de precaritatea subiectului, criticul nu-și pierde nicio clipă speranța și încrederea în valențele compensative ale literarului. Unul dintre cei mai constructivi comentatori de azi ai literaturii române, Sanda Cordoș se încăpățânează să vadă partea plină a paharului chiar când el e aproape gol. Cele mai captivante părți ale Lumilor din cuvinte nu vizează însă
Aisbergul (post)comunismului românesc by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4749_a_6074]
-
printr-un aliaj cu totul specific între autenticitate și livresc. Departe de a renunța la ultima, așa cum au făcut-o mai toți douămiiștii, poetul sibian a preferat s-o folosească drept catalizator. Cartea nu sufocă viața, nici n-o transformă compensativ, ci mai degrabă o intensifică. De aceea, experiențe biografice precum sinuciderea tatălui, problemele cu alcoolul, nașterea primului copil devin câmpuri de semnificație extrem de personale, unde își fac, însă, loc literaturi întregi. E și motivul pentru care Radu Vancu se poate
Cel mai iubit dintre morți by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4546_a_5871]
-
America marilor proiecte cultural-sociale, ironizate și deconstruite rând pe rând, ci America extrem de materială a zoiurilor, a sosurilor, a „resturilor fosilizate”, a „mâncărurilor lipicioase” și a „straturilor geologice de prăjeală”. Pornind de la date cât se poate de concrete, Dósa redescoperă, compensativ (și inventează poetic!), „vegetația” proaspătă, ivită sălbatic în bucătăriile restaurantelor americane. Un prilej excelent de a înlocui lirica așa-zis tranzitivă cu mecanica suprarealistă a aglomerării de detalii, de activități și de procese alienante rămase în anticamera luxului american: „și
Window-shopping by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3163_a_4488]
-
sunt poveștile extraordinare - în mod paradoxal, pline de umor și de bună-dispoziție - despre persecuția tatălui și a bunicului aceluiași Emil în timpul comunismului. Fost proprietar al unui magazin de bijuterii, ajuns la Jilava și la Gherla, ultimul își inventează o biografie compensativă fantastică, prelungită în viața de după eliberare. Frumoasă și exemplară - eroii lui Florian sunt întotdeauna niște inocenți, cu atât mai simpatici cu cât slăbiciunile lor umane se lasă întrevăzute în spatele unei politeți și delicateți de fond - rămâne, însă, relația dintre protagoniștii
Proză 3D by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3988_a_5313]
-
dar nu pe cea a socialismului real; ocolește cu un fel de repulsie profilul „omului nou”, glisînd prin tablourile vivante ale altor scriitori, „pe linie”; și pune în locul cotidianului ceaușist unul cu inserții occidentalizante și americanofile. Însă nici această substituire compensativă a lagărului socialist prin fantasma feminină cu Kenny Rogers și cea personală cu John Lennon nu este suficientă. Nu e destul ca peisajul epocii să se rupă și să se șteargă prin imitarea Vestului și printr-un bovarism în cheie
Altceva by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3054_a_4379]
-
nume de rusoaică, își închide destinul în Delta Dunării. Ca misterioasa Rusoaică în Nistru, aceea însă doar imaginată, din romanul lui Gib I. Mihăescu. Tot în Deltă se îneacă sculptorul. Tudor Frățilă este închis, eliberat, reabilitat, elogiat pentru reportajul reconsiderat. Compensativ, pentru a urma semnele "dreptății" istorice, Șandru este adus și el în Deltă, închis și pus să taie stuf. Prin urmare, citim romanul și descoperim în el realism, verosimilitate, observație, analiză. Proza saturată de concret realist și, uneori, chiar naturalist
Romancierul Marin Sorescu by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/10071_a_11396]
-
dlui M. M. Deocamdată, restituindu-mi paragraful eliminat și semnalând și supunând judecății un fapt și un caz din practica cenzurii actuale, la noi - subiect pentru o altă anchetă literară? -, îmi suspend voluntar textul deja prea lung, . Paranteză măcar psihologic compensativă.
Paranteza (ne)dreaptă by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/10440_a_11765]
-
pe aceea a celuilalt, viața și norocul sunt inseparabile. „Caută să nu mori iubita mea,/ Încearcă să nu mori dacă poți. / Mie mi s- a dus viața, / ție ti s-a dus norocul.'' Poetul neomodernist încearcă să stabilească un echilibru compensativ, în final, când sugerează atingerea armoniei universale : Nu spun decât atâta, / că noi doi am trăit / pe globul pamântesc.'' Copleșitoare este imaginea unui spațiu atât de vast în care a plutit iubirea celor doi; ea figurează măreția acelei iubiri, dar
NICHITA STĂNESCU, VIZIUNE POETICĂ ÎN RĂU DE FRUMUSEȚE de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2246 din 23 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383509_a_384838]
-
se reflectă în mare parte din opera sa ca un semn al oglinzii, de aceeași nevoie de strălucire intensă, de megaviglia ostentativă, care are la bază supradimensionarea egotist-narcisiacă a spiritului baroc. Aceasta este o obsesie a efectului, a unei extravertiri compensative, traducând o mare dramă interioară. Același fenomen îl întâlnim și la Eminescu. Oglinda reflectă, de data aceasta, nu o lume exterioară, obiectivă, cu una interioară, subiectivă, suficientă sieși și fascinată de mitul propriei oglindiri. Acest mit îl regăsim și la
COMPLEMERITATEA OGLINZILOR PARALELE EMINESCU-MACEDONSKI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361478_a_362807]
-
rănitul eu / Sub Talpa Lui Dumnezeu! Vino fiu al firii-nalte / rouă-a visurilor de carte / la Temple sub diademe / ai altare cu poeme! ( La Temple sub diademe ) Poate că în numele nostalgiei paradisului pierdut, poetul N.N.Negulescu creează un univers compensativ înlocuind ordinea istorică și cosmică printr-o ordine a poeziei care codifică universul într-un”Templu”, cu „visuri de carte”, „cu altare cu poeme”. Ca tipar formal, cartea, ca și poemul reprezintă un echivalent al universului platonician concentrat în jurul unui
LUPTA CU VISUL, ÎNTR-O CRONICĂ DE EXCEPŢIE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 996 din 22 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360906_a_362235]
-
se reflectă în mare parte din opera sa ca un semn al oglinzii, de aceeași nevoie de strălucire intensă, de megaviglia ostentativă, care are la bază supradimensionarea egotist-narcisiacă a spiritului baroc. Aceasta este o obsesie a efectului, a unei extravertiri compensative, traducând o mare dramă interioară. Același fenomen îl întâlnim și la Eminescu. Oglinda reflectă, de data aceasta, nu o lume exterioară, obiectivă, cu una interioară, subiectivă, suficientă sieși și fascinată de mitul propriei oglindiri. Acest mit îl regăsim și la
COMPLEMENTARITATEA OGLINZILOR PARALELE -EMINESCU-MACEDONSKI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 348 din 14 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359532_a_360861]
-
se reflectă în mare parte din opera sa ca un semn al oglinzii, de aceeași nevoie de strălucire intensă, de megaviglia ostentativă, care are la bază supradimensionarea egotist-narcisiacă a spiritului baroc. Aceasta este o obsesie a efectului, a unei extravertiri compensative, traducând o mare dramă interioară. Același fenomen îl întâlnim și la Eminescu. Oglinda reflectă, de data aceasta, nu o lume exterioară, obiectivă, cu una interioară, subiectivă, suficientă sieși și fascinată de mitul propriei oglindiri. Acest mit îl regăsim și la
COMPLEMENTARITATEA OGLINZILOR PARALELE -EMINESCU-MACEDONSKI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342564_a_343893]
-
impresia primă are șansa definitivului, restul aparținînd de-acum eșafodajului. Nu e lipsit de interes apetitul aparte pe care l-am întreținut, cu oarecare consecvență, în a bate străzile (cu precădere, noaptea) și a constata că nervozitatea deambulărilor a determinat, compensativ, scurtarea pe cît posibil a ivitelor vizite. Și, din motive de civilitate, dar și din structurală neliniște. De unde avantajul de a recurge la sugestia călinesciană și a rămîne, în timp, cu o corpolentă bancă de flash-uri. Numai bune de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
înalt decât adevărul istoriei. Tocmai de aceea Ideile lui Platon au căpătat „instinctul” perenității. Ispita „ieșirii de sub vremuri” expune Dialogurile la ambiguitate structurală. Un Platon sola scriptura e de neconceput. Prezumtivele „rigori” ar conduce la un autodafé lipsit de splendori compensative și frenezii stimabile. Atunci când vrem să-l surprindem pe Platon în condiția sa de „contemporan” cu prezentul psihanalitic al vieții politice trebuie să renunțăm la modelul cartezian-clasic de cercetare. Pentru a nu cădea în capcanele formalismului logic (pe urmele lui
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
voit) într-o lume fără cuvinte. Fără cuvinte, dar nu fără sensuri. Ea vine numai atunci când ființa poate spune că a experimentat sentimentul acut al limitelor. Artistul este terminația unei conștiințe colective supusă unei neputințe tragice. Drama artei este substitutul compensativ al propriilor drame. Artistul contemporan este „burghez” prin pretențiile sale de originalitate. El vrea să spună ceva care nu are măsură comună cu limba. Frustrarea postmodernului și lipsa de sens a artei pornește azi din această incompatibilitate: sufletul vine cu
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
drept scop principal diminuarea barierelor inhibitorii privind contribuția persoanei la o activitate de grup, în direcția instituirii unui climat de lucru relaxant și reconfortant. Rolul exercițiilor de spargere a gheții este tocmai acela de dezinhibare a participanților ce interpretează roluri compensative cu unul sau mai mulți parteneri (se sprijină unul pe celălalt) și, desigur, reciproce (fiecare interpretează și o versiune, și cealaltă - ca în tehnica oglinzii, în care o persoană face un gest, iar partenerul său o imită). În aceste cazuri
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
deficiențe se stabilește pentru o perioadă de peste un an și jumătate) și implică stabilirea rolului factorilor evocați în intervențiile de stimulare a dezvoltării psihice; estimarea se nuanțează în funcție de caracterul favorizant sau nu al mediului general de dezvoltare și de reperele compensative de care dispune subiectul; - prognoza de lungă durată - presupune organizarea treptată a statutului și rolurilor sociale posibil de atins pentru fiecare persoană cu deficiențe. Între cele două tipuri de prognoze există strânse legături și nu trebuie concepute separat, ambele tipuri
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]