2,274 matches
-
postmodernismului în general, ca schimbare de paradigmă, și a postmodernismului românesc în special. O dovedește volumul său Postmodernism. Din dosarul unei ,bătălii" culturale, ajuns în 2002 la a doua ediție (prima apăruse în 2000). El trebuie citit în relație de complementaritate cu un altul, mai recent, Despre identitate. Temele postmodernității (2004). Susținerea postmodernismului românesc implică un adevărat program de critică militantă, de direcție culturală, însemnând întâmpinarea adecvată a noului fenomen, definirea lui progresivă, apărarea lui de scepticisme moderate sau de atacuri
Acreditarea postmodernismului românesc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11323_a_12648]
-
pe care deocamdată le vom prezenta într-o schița de parcurs: 1) că evoluție în trepte; 2) că standard ideal al civilizației politice; 3) că formulă de mediere între contrarii (absolutism - democrație/ monarhie constituțională; centralizare - autonomie locală/ federalism etc.). În complementaritatea studiului lexicografic, se va urmări circuitul scrieri/ idei lansate de Benjamin Disraeli, William Ewart Gladstone, Thomas Babington Macauley, James Stuart Mill, ș.a. - fie în textul original, fie în traduceri franceze - în discursurile politice ale unor oratori români din secolul al
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
Și o dilemă în același timp - nu știm dacă sau în ce măsură conștientizată ori posibilă în condițiile lucrului colectivist și instituționalizat: cu cine și cum să continue opera. Cantacuzinul nefiind ramplasabil, inchietantă rămînea opțiunea de direcție: căutarea unei compensații, a unei complementarități sau acceptarea unui adaos aglutinant? Mai mult decît probabil, se eluda că înaintașul devenise istoriograf (filmograf) abținîndu-se din motive politice de la critica la zi, dar revendicîndu-se de la eminenta sa formație în materie, nu tocmai agreată și cu atît mai puțin
Enciclopedie... și încă ceva by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/14937_a_16262]
-
a privitorului, e consubstanțială cu cea dinăuntru, aceea pe care pictorul o sugerează discret și persuasiv. Fiecare ușă comportă o personalitate distinctă. Izolată de context, îți dezvăluie o poveste. Luate împreună, juxtapuse după afinități cromatice, ușile din album evocă legitime complementarități. Dialogul plastic inițiat aici de Val Gheorghiu nu putea fi decât foarte selectiv. Căci el nu și-a propus să inventarieze obiecte, ci să degaje sensuri, profunzimi, esențe. Cu toate astea, nu s-a lăsat atras de acele "uși închise
Ușile lui Val Gheorghiu by Alexandru Zub () [Corola-journal/Journalistic/15433_a_16758]
-
literară, și anume invocînd polaritatea barbiană din Riga Cripto și lapona Enigel. Acest gen de argumentație nu reprezenta nicidecum un recurs comod la autoritate, ci o încercare de a sugera că acțiunea comună a soților Maitec se sprijină pe o complementaritate adîncă, uneori susceptibilă de a se transforma în disjuncție și în adversitate. II. Lumea reală și contradicțiile materiei Ovidiu Maitec, prin chiar natura genului artistic pe care îl ilustrează și a limbajului său specific, este un un om al materiei
De la parteneriat la comuniune by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15455_a_16780]
-
este solară, pictura sa reverberează înaltele temperaturi meridionale, iar spațiul de vizibilitate este, dacă putem spune așa, transparent pînă la opacitate. Și poate că de aici, chiar de la acest aparent paradox, ar putea fi inițiată o lectură mai consistentă a complementarității și a disjuncției dintre cei doi artiști. Spre deosebire de Ovidiu Maitec, a cărui preocupare este în mod constant ridicarea materiei dincolo de limitele ei fizice, cucerirea spațiilor înalte din plină captivitate gravitațională, Sultana Maitec are tentația aproape mistică a materializării luminii, a
De la parteneriat la comuniune by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15455_a_16780]
-
unui personaj relativ autonom competența narativă; este potențată astfel, printr-o detașare strategică a perspectivei, imaginea încărcată de mister a eroinei centrale. În concordanță cu privilegiatul moment crepuscular, Sephora se proiectează pe un ecran imaginar, într-un clar-obscur ce punctează complementaritatea masculin-feminin, căci Myriam, personajul-reflector are știința alternării celor două planuri ontice. Printr-un inspirat amestec de reflecție lucidă și de reverie ludică, magia cu promisiuni de voluptate a Sephorei se propagă inefabil, astfel încît sugestia virtualităților senzuale captivează sistematic pe
Sephora, Bianca și Sofia by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Journalistic/14429_a_15754]
-
țin de universul cunoștințelor ei. Ediția debutează cu o cuprinzătoare, documentată și sistematică prefață, intitulată Izabela Sadoveanu: trei decenii de critică literară, descriere a traseului întâmplărilor din viața scriitoarei, datele unei cronologii sever controlate, în care selecția este în deplină complementaritate cu întregul. Margareta Feraru formulează multiplu prezența Izabelei Sadoveanu în lumea literelor române. Prefața ca și componentele celor două volume ale ediției oferă, pe lângă textele ca atare, realitatea unei biografii spirituale, fiind implicat aici portretul și autoportretul singular al scriitoarei
Repere pentru literatură by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14433_a_15758]
-
a acestuia (sublimul poetic n-ar fi decît o "schemă" a sacrului, afirmă Rudolf Otto), transcendentul evită manifestările intolerante, excomunicatoare în relația cu larga, îmbietoarea varietate a înfățișărilor imanentului. Nu dislocări, ci integrări, nu confruntări, ci armonizări, nu exclusivisme ci complementarități sînt mișcările tactice ale poetului pe planul său sufletesc. Atitudinea păgînă și credința creștină se conciliază în adorația Totului, amestec al contrariilor ce-și descarcă tensiunea provocatoare de sciziuni morale și speculative într-o satisfacție a concordiei ultime, rezultantă a
Despre un Dumnezeu estet by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15000_a_16325]
-
sărăciei de-acasă, baloții de gheață/ gata să cadă din mînia lămpașelor pe care le auzi urlînd" (Hurrah New-York!). Persistînd în miraj, autorul îl ațîță prin însăși dualitatea simțămîntului său, scindat între beția prezentului și regretul trecutului, ipostaze de-o complementaritate melancolică, întrucît nici un factor nu-l poate suprima pe celălalt. De unde o oscilație care (deoarece avem a face cu o diaristică lirică) pune de regulă accentul pe prezentul inhalat ca un drog, resimțit ca o pseudonaturalețe salvatoare, ca o obișnuință
Orfism american by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15086_a_16411]
-
fiecare miime de secundă." Lui Radu Preda îi trebuie pur și simplu curaj în proză pentru a-și configura propriul univers a cărui expresie pare să fie bună. Sunt, în marea lor majoritate, texte valabile, cu excepția câtorva, (Roata de rezervă, Complementaritate), simpluțe, fără adâncime. Celelalte manifestă o evidentă predilecție spre genul parabolă, uneori cu reușite reale (Spiritul de hoardă, o legendă grefată pe "deconstrirea " unei sintagme- catacreză) sau bizara proză Testul, kafkiană și grotescă, relatată cu un ton egal, rece, de
Alte proze scurte by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15190_a_16515]
-
înaltă laudă adusă traducerii, mai ales atunci când apare, nu este că se citește de parcă ar fi fost scrisă în original în acea limbă. Dimpotrivă, fidelitatea garantată de literalitate înseamnă mai curând că opera literară poate exprma marea nostalgie a unei complementarități a limbii. O adevărată traducere este transparentă; ea nu acoperă originalul, nu îl pune în umbră, ci permite limbii pure, consolidată parcă de propriul ei mediu, să lumineze și mai puternic originalul." Convins că elementul fundamental al traducătorului este cuvântul
A citi, în ciuda ... by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15204_a_16529]
-
și supraviețurii" plăsmuirilor sale. Subistoria în care descinde compensator ființa autorului postmodern e perceptibilă în chip izbitor în "reumanizarea ființei concrete". Ea dobîndește "o identitate socială, psihologică și estetică", relevînd "resorturile recuperatoare ale unui tip de autenticism, care pune în complementaritate, dincolo de orice miză mai înaltă, fixarea detaliului și înregistrarea derizoriului, a anodinului, a marginalului cu deschiderea către totalitate". Pe cînd eul poetic modern aspiră către divorțul de real, către o orgolioasă depersonalizare de tip orfic, către o abstragere din imanent
Subistorie și supraistorie (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14008_a_15333]
-
a eposului SF. Jocul auctorial propune ca efectele experiențelor insolite să trezească reflexe, sentimente, uimiri și atitudini profund omenești. în Noaptea pragurilor, saltul intelectiv ar produce privilegiați dezumanizați, privați de fascinația așteptării, a pragurilor dintre spații și timpuri. în linia complementarității, autorul propune personaje care coboară pe axa ontologicului, orbite de căutări, cărora participantul la insolit, străinul, îi reproșează: "nu-ți pasă că murim înăbușiți de propria-ți descoperire" și îl ucide cu arma pe care nu o inventase încă (Judecătorii
Literatura SF by Gabriela Toma () [Corola-journal/Journalistic/10451_a_11776]
-
totodată, energic prin jubilația sa creativă și totuși desprins de pământ asemeni personajelor onirice ale lui Milorad Pavic, să zicem. Poezia sa excelează prin intensitatea dicțiunii specifice spațiului mitteleuropean, printr-un fel de "sintaxă a strigătului", semn de alteritate și complementaritate. Autoportretul din poezia Cu timpul este edificator în acest sens: "V-ați obișnuit cu mine viu/ și asta mă face neliniștit,/ abia așteptând chiar și/ cea mai mică schimbare/ la față ori la destin// nu, nu, nu-// eu nu mă
De la Adam citire by Geo Vasile () [Corola-journal/Imaginative/8070_a_9395]
-
scrie despre un pictor, un grafician sau un sculptor nu disecă, asemenea unui chirurg, organismul gata constituit pentru a-i deconspira alcătuirea, a-i evalua pulsul și a-i judeca metabolismul, ci se contopește subtil cu universul acestora, verificîndu-și, în complementaritate, propriile reprezentări și aspirații. De multe ori, scriitorul care privește consecvent în lumea imaginii plastice este el însuși un pictor nemărturisit sau, în tot atîtea cazuri, el transferă artistului plastic idei specifice imaginarului său și îmbogățește imaginea cu un substrat
Ochiul lui Sorescu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13145_a_14470]
-
Merl care-și are izvorul în Munții Hindukus curge pînă cînd ajunge în deșert unde, la un moment dat, dispare. Acolo apare o oază” povestește Grotowski. Parabola fundamentală. Cercul e încă o formă de afirmație, fluviul una de dispariție. Această complementaritate explică, poate, de ce Brook și Grotowski au constituit “marea prietenie” a acestui sfîrșit de secol. Ei sunt indisociabili. Pentru mine de asemeni. Brook mă reconciliază cu teatrul, Grotowski mă atrage spre acel altundeva unde poate... Unul ne invită să rămînem
Cercul și fluviul by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/13267_a_14592]
-
dorințele, dau dovadă de o mai bună stăpînire a corpului. Profesorul Bethke afirmă că înotul este la fel de important pentru bulgari ca și vaccinulť. în realitate, Tomiță citise distrat: era vorba de sugari...". Decantatelor cinisme li se adaugă autocinismele ce, prin complementaritatea lor sacrificială, compun alibiul moral al vînătorii celor dintîi: Culegînd ici și colo cîte un fragment, prin practica alegerii cireșelor din castron, ies cumva la socoteală, între a nu descuraja curiozitatea cititorului și a nu mă da definitiv uitării". Ori
Barbu Cioculescu par lui meme by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12046_a_13371]
-
e un spărgător profesionist, abia ieșit din pușcărie și care încearcă să devină un om cumsecade. La autorul Veber (nu întîmplător, el este deopotrivă regizorul și scenaristul filmelor sale), mecanismul dramaturgic este cam același: un cuplu masculin alcătuit pe principiul complementarității (principiu comic infailibil de la Stan și Bran încoace) din două ființe care pînă la începutul filmului nici habar n-aveau de existența celeilalte, una slabă, cealaltă puternică. Resortul comic se află în mîinile celui slab. Un personaj pe care Veber
Să râdem cu Francis Veber by Cristina Corciovescu () [Corola-journal/Journalistic/12632_a_13957]
-
deplinei comunicări, rod al demoniei creației. Ironia i-a fost de asemenea dar natural, latură a umorului moștenit în familie, factor ce l-a apropiat pînă la simbioză de opera lui Ion Luca Caragiale". Spre a continua astfel, în duhul complementarității: "Dar, la fel, lirismul nativ a fost coarda sufletească fără de care n-ar fi înțeles, printre primii, dacă nu chiar primul, covîrșitoarea noutate a operei lui Tudor Arghezi, poezia lui Lucian Blaga, hermetismele lui Ion Barbu, însemnătatea liricii lui Ion
"Sub cortul lucidității (I)" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12675_a_14000]
-
percepe continuu chemările unei melancolii surde. În mod obiectiv, întîlnirea ei cu Țuculescu în același spațiu al creației era nu doar improbabilă, ci și fatalmente nefuncțională. Ca modele pure, ca manifestări absolute și, evident, abstracte, ei se înscriu în acea complementaritate mitică a diurnului cu nocturnul, a solarului cu selenarul, a masculinului cu femininul, a sudului cu nordul, a sicității cu umidul, a dionisiacului cu apolinicul. Intersecția lor pe un traseu simbolic, înțeles și el tot ca o reprezentare ideală, ar
Eugenia Iftodi / Ion Țuculescu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12666_a_13991]
-
abordarea monografică și tânărul cercetător nu avea ca model sau ca simplă referință de control un precedent pe același subiect. În introducere, expune ca un motiv principal necesitatea de a-l face cunoscut publicului german pe I. L. Caragiale, ca o complementaritate firească la biografia germană a lui Eminescu redactată de Ioan Scurtu în 1901 și la profilul filosofului Vasile Conta realizat în 1902 tot într-o teză de doctorat și tot la Leipzig de către I. Al. Rădulescu-Pogoneanu. Principalul impediment pe care
Prima monografie Caragiale by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12678_a_14003]
-
transcripției sale în stil de proces-verbal. Iar parada lucidității nu e, în cazul de față, o paradă a virilității, un bal mascat al acesteia? în romanele lui Camil Petrescu întîlnim trei tipuri de erotici, între care se țes relații de complementaritate sau de sinteză. Ștefan Gheorghidiu ilustrează Erosul primar, fenomenul pasional aproape fără rest, deoarece autoscopia sa nu e decît o punere în oglindă expresivă prin însăși tensiunea obiectului ce se oglindește. Sangvin, gelos, suferind la culme contrarietatea, poate fi raportat
Erosul lui Camil Petrescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12399_a_13724]
-
și senzuală, familiară și ceremonioasă, lumea Sultanei Maitec, realitatea ei ambiguă, pe jumătate aici, pe jumătate dincolo, pune chiar și sculpturile lui Ovidiu Maitec într-o altă perspectivă. Împreună, printr-un îndepărtat fond comun și, mai apoi, printr-o acuzată complementaritate, ele construiesc un univers care, pe nesimțite, începe să funcționeze ca un mecanism autonom, după o logică interioară care este în exclusivitate un privilegiu al întregului. Față de imaginea sculpturii lui Ovidiu Maitec, pictura Sultanei Maitec se înscrie într-o evidentă
Un simplu accident al luminii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13012_a_14337]
-
este solară, pictura sa reverberează înaltele temperaturi meridionale, iar spațiul de vizibilitate este, dacă putem spune așa, transparent pînă la opacitate. Și poate că de aici, chiar de la acest aparent paradox, ar putea fi inițiată o lectură mai consistentă a complementarității și a disjuncției dintre cei doi artiști. Spre deosebire de Ovidiu Maitec, a cărui preocupare este în mod constant ridicarea materiei dincolo de limitele ei fizice, cucerirea spațiilor înalte din plină captivitate gravitațională, Sultana Maitec are tentația aproape mistică a materializării luminii, a
Un simplu accident al luminii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13012_a_14337]