242 matches
-
exemplele de săptămîna trecută - pentru că respectiva grafie se poate datora neglijenței, amuzamentului sau teribilismului -, ci în ce măsură formele respective pot reprezenta, din punct de vedere sintactic și semantic, elipse lexicalizate. Formele verbale construite cu conjuncția să ca element introductiv al unei completive sau subiective (poa' să, tre' să) au mai puțin autonomie decît combinațiile cu că: las'că devine o marcă discursivă, un conector pragmatic, în care suspensia subordonatei produce insinuări și subînțelesuri - las' că (vezi tu...) - , iar cre'că e folosit
Tre', trebe și trebu by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15027_a_16352]
-
oclusive: -d și c- în cred că). Oricum, verbele citate aparțin fondului de bază lexical, sînt modale sau au valori epistemice și pragmatice clare și se construiesc (cu excepția lui a lăsa, urmat în structura dată de o circumstanțială) cu o completivă directă sau o subiectivă, deci cu un al doilea verb subordonat cu ajutorul conjuncției că, respectiv să. De fapt, ceea ce e o apocopă din punctul de vedere al unității lexicale, e o sincopă (cădere a unor sunete din interior) pentru unitatea
Între "parcă" și "cre'că" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15049_a_16374]
-
plasat în rețeaua unităților semantice pe care o configurează un număr limitat de distihuri. Nu ne îndoim că oricare cititor, inclusiv specialist, are nevoie de așa ceva. Amatorul - pentru că simpla traducere, fie și cea mai exactă gramatical, așteaptă, provocator, un comentariu completiv. Pe care, într-o formă sau alta de el aleasă, traducătorul i-o propune, lăsând oricui libertatea de a merge imaginar mai departe și chiar de a vedea altfel. Specialistul - întrucât, stimulate de nervuroasele note, care leagă, în volute, vaste
Lira greacă by Liviu Franga () [Corola-journal/Journalistic/12941_a_14266]
-
Tonul fanfaron, insistent și rănit al acestei afirmații, (sic!) anticipă deziluzia împăratului ce va urma, (sic!) cu antiohienii recalcitranți și cu alții care i-au refuzat pretențiile”, ca și la p. 233) 183, 188, 198, 199, 201 (între principală și completivă di rectă, ca și la p. 251), 206, 207 (lipsa virgulei după gerunziala aflată înaintea regentei: „Viețuind cu Depravarea (sic!) este Isus”), 222 etc.; dezacordurile se întâlnesc la tot pasul - vezi, de exemplu, p. 100 („o hoardă de franci de pe
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
ziariști spanioli, eseuri despre scriitori de limbă spaniolă etc., justifică inspirat un subtitlu care trimite la imaginea întregului reconstituit din 32 bucăți de Spanie, spaniolă și hispanism. Eseurile despre câțiva scriitori de limbă spaniolă, din America de Sud, par să fie simplu completive. Rămân subiecte interesante de dezvoltat. De pildă, realismul magic din cărțile lui Márquez, diferența de valoare între Coelho și Borges autorul Cărții de nisip și alte idei legate de literatura acestuia. De o semnificație absolut personală e întâlnirea cu scriitorul
O Spanie spirituală by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/10043_a_11368]
-
Pamfil, 1992, p. 431). La scriitorii epocii găsim, de altfel, folosiri ale virgulei care astăzi ar fi considerate greșeli evidente. În exemplul de mai jos, din Aron Densușianu, Cercetări literare (Iași, Șaraga, 1887), două virgule apar între verbul regent și completiva directă sau indirectă (prepozițională): "Deci, când știm, că critica este cel mai puternic mijloc de educațiune literară, să ne mai mirăm oare, că scriitorii noștri au în general o ambițiune needucată?" (p. VII). O explicație a diferențelor din trecut apare
Din istoria punctuației... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10075_a_11400]
-
fenomenului de hipercorectitudine: tendința vorbirii populare de a folosi conjuncția generală că în locul unui conector specializat pentru subordonarea cauzală ("N-am venit, că a plouat") conduce la greșeala mai gravă de a utiliza în mod impropriu conjuncția cauzală și pentru completive, subiective sau atributive introduse normal prin că. Eroarea e asemănătoare cu cea fixată de Caragiale prin personajul Nae, din Situațiunea: de folosire în exces a locuțiunii pentru ca să (specifică exprimării scopului) în locul simplului să (polivalent): "poți pentru ca să zici că respiri"; Este
"Căci" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16002_a_17327]
-
liberă, februarie 2001). în exemplele pe care le-am găsit, căci apare după un substantiv - "faptul căci", "confirmarea căci", "încredințarea căci" - , după expresii verbale și verbe impersonale (introducînd o subiectivă) - "este clar căci", "înseamnă căci" -, după verbe tranzitive (intoducînd o completivă): "eu cred căci", "susțineți căci", "mea spus caci" , "am înțeles căci", "văd căci" - și chiar în locuțiuni - "măcar căci". în unele cazuri se poate presupune că autorii au o cunoaștere foarte aproximativă a limbii române, pe care o utilizează pentru
"Căci" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16002_a_17327]
-
cârduri de cocori străpung cerul”. În frază, se pune virgulă între propozițiile coordonate prin juxtapunere, precum și în fața conjuncțiilor adversative: dar, iar, disjunctive: ba, fie, ori, sau conclusive: deci, așadar. Se despart obligatoriu prin virgulă următoarele tipuri de subordonate: atributiva explicativă, completiva directă și indirectă, circumstanțiala de loc și de timp așezate înaintea regentei, cauzala, finala, modala, concesiva, condiționala și consecutiva în majoritatea situațiilor. Nu se despart niciodată prin virgulă subiectiva și predicativa de regentele lor: ,, Ceea ce nu știa vântul era că
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
se prea întâmplă. Dacă tot am ajuns la acest capitol al neîmplinirilor, aș mai remarca unele bâjbâieli în folosirea punctuației. Sigur că aici nu e vina autorului, ci a lectorului cărții care ar fi trebuit să știe că propozițiile subiective, completivele directe și indirecte nu se despart prin virgulă de regenta lor. Ba, am gasit o virgulă chiar între subiect și predicat: Tu, scoate! Mi-aș mai exprima o reținere de altă natură. Cred că o rimă despărțită de trei versuri
IUBIREA CARE MIȘCĂ SORI ȘI STELE de MIHAI MERTICARU în ediţia nr. 1593 din 12 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/359795_a_361124]
-
o altă dimensiune a personalității Domniei Sale, fapt care s-a consumat de Îndată, oarecum ascuns și cu ceva precauție. Am descoperit atunci - iar acest lucru a fost Întărit mai târziu - că cele două prezențe, prin literatură și pedagogie, sunt complementare, completive, sumative, dar și stimulative pentru cei din exterior, care le abordează prin receptare și studiu. Doamna profesoară Cernichevici a demonstrat că poți fi simultan educator și scriitor, că reușești ca pedagog dacă știi să scrii frumos și bine și că
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
comunicaționale ridică probleme, delimitările terminologice revelându-se în fapt drept un proces destul de complex și de laborios. Trecând în revistă numeroase definiții, McQuail, citându-l pe Dance, a precizat cincisprezece astfel de formulări, în încercarea de a oferi o definire completivă, fiecare dintre ele punând accentul asupra unui alt aspect sau unei alte componente: - simboluri, vorbire, limbaj; - înțelegerea - receptarea, nu transmiterea mesajelor; - interacțiune, relație - schimbul activ și coorientarea; - reducerea incertitudinii - ipotetică dorință fundamentală, care duce la căutarea de informație în scopul
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
analiza pentru început modul în care un grup se constituie, se dezvoltă, atinge aria de performanță optimă a gradului de interacțiune posibil și a rezolvării activităților pentru care s-a reunit și apoi modul cum se dizolvă grupul. Această viziune completivă asupra unor etape în viața grupului în general ne va oferi mai apoi câteva puncte de pornire într-o analiză de detaliu asupra variabilelor ce acționează și interacționează în această arie problematică și asupra modului în care ele pot fi
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
participanții își pot modifica sau chiar schimba total părerile până la finalul discuțiilor. Acest fapt ne semnalează importanța armonizării și optimizării relației dintre obiectivele pe care le propunem și modul de integrare a acestei tehnici cu altele, în vederea realizării unei structuri completive, a unei maniere integratoare de a privi activitatea de învățare. Este importantă, de asemenea, folosirea unui număr suficient de mare de grupuri (pentru că ne putem confrunta cu multe nuanțe, pornind de la grupuri „pasionale” sau, dimpotrivă, „inerte”). De altfel, în scop
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
instruire a comportamentelor deviante; modelul compensatoriu în învățare cuprinde variate teorii ale învățării aplicate și centrate pe diferite categorii de deficienți (Zazzo, Pufan, Verza, Damaschin); modele autodidaxologice (de autoinstruire) în care sunt incluse toate teoriile, modelele și paradigmele privind învățarea completivă, perfectivă și de autoinstruire la tineri și adulți ; modelul operational și dinamic care poate cuprinde: teoria formării pe etape a acțiunilor mentale, a cunoștințelor și convingerilor (Galperin), teoria psihogenezei stadiale a operațiilor intelectuale (Piaget, Aebli), teoria anticipării operaționale, teoria gradient-dinamică
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
dimineață departe ajunge”; „Cine știe câștigă”; Problema este ce va face după absolvire”; - subordonatele atributive (izolate) se despart prin virgulă de regentele lor: „Mesrur a adus pe Abu-Hasan Într-altă odaie, unde așteptau o droaie de cântărețe” (I L. Caragiale); - completivele directe și indirecte se despart de obicei prin virgulă când sunt așezate Înaintea regentei: „Că trenul plecase de zece minute, a aflat Înainte de a sosi la gară”; „Bucuros că vremea era frumoasă, și-a continuat drumul”. Când urmează după regentă
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
portret. Spune ceva despre nivelul intelectual al persoanei citate. Simplu de realizat, stilul indirect implică: prezența unui verb de declarație și a unei conjuncții subordonatoare: că, dacă etc. În procesul transpunerii din stilul direct în stilul indirect, propozițiile enunțiative devin completive, exclamativele și imperativele își pierd intonația caracteristică, iar dacă sunt construite cu modul imperativ, în subordonată apare conjunctivul [...], în timp ce pronumele personale și verbale la persoana I și a II-a trec la persoana a III-a. (Roșca, 2004, p. 132
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
cunoaștere. Aceasta nu mai este o entitate dată, definitivă, statică, fixă, sigură și unică, ci devine o realitate permeabilă, deschisă, fugitivă, dilematică, plurală. De aici și schimbarea modului de percepție și pricepere a ei. Relația cu cybercultura devine interactivă, sumativă, completivă. Consumatorul de informație devine generator, girant și gestionar al acesteia. Cyberspațiul oferă instrumente de construcție cooperative a unui context comun pentru grupuri numeroase dispersate din punct de vedere geografic. Comunicarea își evidențiază întreaga dimensiune pragmatică. Nu mai este vorba despre
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
atribut imanent gândirii sociologice pe care îl relegitimează și îl aplică în numeroasele sale lucrări (20 de titluri traduse în peste 20 de limbi de pe toate continentele), nu este organizată într-un sistem închis. Chiar am putea spune că suita completivă a lucrărilor sale este un model de gândire anti-sistem și de "relativism intelectual" în sensul pozitiv al termenului. Autorul este mereu atent să "simtă" (să înțeleagă) pulsațiile realității societale născânde în prezentul postmodernității, încât devenirea istoriei postmoderne și devenirea operei
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
schimbările pe care acesta i le propunea în piesa Pribeaga, motiv pentru care nu s-a mai reprezentat. Ginerele poetului, Dorel Defour, i-a furnizat lui Papadima multe materiale biografice: fotografii, date, situații din viața poetului, care de care mai completive biografiei personalității acestui creator de literatură. Din aceste documente, Papadima îl surprinde și-n peregrinările prin munții prin care Voiculescu “se întorcea la obârșiile străbunilor daci”. Poetul avea “o fire țărănească” la care erau foarte observabile cuviința și înțelepciunea lui
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
de aproape 3655 de ani, nici până acum cercetătorii nu au ajuns la un consens privind etiologia bolii, fapt pentru care orice sinteză care poate aduce o subliniere relevantă în plus, orice pas oricât de mic poate avea un rol completiv la cunoașterea acestei tulburări psihice. Dicționarul de psihologie definește depresia ca fiind o stare morbidă, mai mult sau mai puțin durabilă, caracterizată îndeosebi de tristețe și de o scădere a tonusului și a energiei (Sillamy, 2000)118. DSM IV include
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
Redeergänzung); * gesturi substitutive (Redeersatz). Gesturile de însoțire se pot situa pe aceeași linie cu discursul ("privirea perdută a îndrăgostitului" ce-și rostește declarația de dra-goste) sau pe o izotopie contrară (discursul pios al lui Tartuffe însoțit de gesturi concupiscente). Gesturile completive (care încheie un enunț incomplet lingvistic) pot prelungi sau contrazice enunțul. Gesturile substitutive nu sînt esențiale în comunicarea contemporană (apariția lor este legată de situații speciale: distanța prea mare între participanți, necunoașterea limbii, emoție puternică). 8.5. Gestul în discurs
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
toți câți au ochii închiși. Când regentul este un verb, o interjecție, un adjectiv atunci subordonatul său este un complement: Vai de câinele care latră pe stăpânul său. Ușa deschisă pe oricine primește. Gras ca scripca e. ; sau o propoziție completivă: Nu faceți ce fac eu, ci faceți ce zic eu. Vai de cel ce strigă la urechea celui surd. Fântâna îngrijită de dânsa era plină până-n gură cu apă limpede cum îi lacrima, dulce și rece cum îi gheața.; sau
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
predicat (predicatului din regentă), în cadrul relației de interdependență dintre ei. Relația de interdependență subiect (subiectivă) predicat (regentă) se caracterizează prin restricții formale reciproce (manifestate prin acord, recțiune și selecția anumitor tipuri de termeni), pe când interdependența dintre diversele tipuri de complemente (completive) și predicat (regentă) se caracterizează prin lipsa restricțiilor formale cu direcția complement (completivă) → predicat (regentă). În ceea ce privește enunțurile (21-26) construite cu verb copulativ + nume predicativ ( = predicat nominal) sau verb copulativ în regentă + propoziție predicativă, constatăm că, pe de o parte, subiectul
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
subiect (subiectivă) predicat (regentă) se caracterizează prin restricții formale reciproce (manifestate prin acord, recțiune și selecția anumitor tipuri de termeni), pe când interdependența dintre diversele tipuri de complemente (completive) și predicat (regentă) se caracterizează prin lipsa restricțiilor formale cu direcția complement (completivă) → predicat (regentă). În ceea ce privește enunțurile (21-26) construite cu verb copulativ + nume predicativ ( = predicat nominal) sau verb copulativ în regentă + propoziție predicativă, constatăm că, pe de o parte, subiectul poate fi exprimat prin verb la infinitiv, dar și prin substantiv, și, pe
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]