28 matches
-
într-o tipologie care nu este fondată pe ideea instituționalizării politice a clivajelor sociale (Duverger 1954; LaPalombara și Weiner 1966). Această abordare a fenomenului partizan este justificată, în concepția celor doi autori, de evoluțiile politice recente (restructurarea socială, multiplicarea și complexificarea implicită a diviziunilor sectoriale, volatilitatea crescândă a electoratului etc.). Cele trei criterii de clasificare propuse de Gunther și Diamond sunt: natura organizației partizane (partide de elite, de masă sau etnice), orientarea programatică (ideologice, clienteliste etc.) și comportamentul pe scena politică
by Sergiu Gherghina [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
adultului tânăr se manifestă fondul de cunoștințe privitoare la lume în general și la comportamentul uman în special. Crește fondul de abilități pragmatice, capacitatea de a rezolva probleme, de a face față stresorilor, eventual, de a se autoconduce. O importantă complexificare a personalității s-ar realiza prin asimilarea și practicarea rolurilor sociale care la vârsta adultului tânăr sunt insuficient experimentate. Rolul marital, parental, de administrare a unei gospodării, rolurile profesionale și civice obligă la asimilarea de cunoștințe teoretice și practice, implică
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
legături între sate și orașe, între foste colonii și metropole, între asociații, între persoane care vorbesc sau nu aceeași limbă. Sociologia are de evidențiat faptul că schimbările sociale, culturale și politice sunt la fel de importante ca și cele economice. Pe calea complexificării crescânde, sistemele capătă proprietăți emergente 62. Auto-organizarea, auto-referința, auto-producerea sunt caracteristici care apar dincolo de un anumit prag de complexitate. Acestea nu mai sunt comprehensibile prin teorii mecaniciste, biologiste simple. Ele cer teorii noi și noi instrumente formale: dinamica neliniară, teoria
by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
energiei, conflictelor, buclelor retroacțiunii spontane, auto-organizării. Sistemele care supraviețuiesc conflictelor, disipării etc., pot dobândi caracteristici organizaționale și holistice care le ameliorează viabilitatea. Cu alte cuvinte, sistemele învață să supraviețuiască, învață să fie, iar învățarea vieții favorizează procesele care favorizează supraviețuirea. Complexificarea pare să favorizeze capacitatea înmulțirii numărului de strategii de supraviețuire ale sistemului. Auto-referința ca și autoreglarea, autoorganizarea, auto-producerea ajută sistemul să reziste creșterii entropiei disipative. Cunoașterea, conștiința de sine cresc capacitatea organismelor complexe de a fi mai puțin dependente de
by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
la stabilizarea sistemului și la creșterea eficienței acestuia. Stabilitatea sistemului durează pînă cînd principalele subsisteme încep să intre în declin, fiind necesar un nou val de inovații, care impun restructurări ce duc la o nouă fază de dezvoltare, deci de complexificare. De la un punct încolo, un sistem hipercomplex își reduce constrîngerile și-i multiplică capacitățile organizaționale și de schimbare. Un sistem complex este policentric, de tip rețea. Relațiile dintre componente se stabilesc prin intercomunicări, interacțiuni și interferențe, relațiile ierarhice fiind foarte
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
complexe au o probabilitate de supraviețuire și de dezvoltare mai mare. Evoluția sistemelor economice seamănă cu un proces filogenetic, generator de diversitate și specializare, deci producător de forme mai complexe. Evoluția presupune trecerea de la omogenitate la eterogenitate, progresul economic presupune complexificare. Inovațiile și inițiativele antreprenoriale produc desigur bulversări care tulbură ordinea existentă. Dar tot ce la început apare drept contradictoriu sau ireductibil se structurează treptat într-un întreg organic. Acestea sunt fluctuații ciclice, de dezorganizare-reorganizare, care sunt normale. Ele fac ca
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
parte. Toate acestea fac necesară studierea sistemelor economice de pe poziții epistemologice mai largi, transdisciplinare. Orice sistem tinde spre o organizare superioară. Or, per-fecționarea sistemului duce la sporirea complexității și la o mai bună integrare în sistemele de ordin superior. Astfel, complexificarea contribuie la trecerea de la fenomenele și dinamicile locale la cele globale. Integrarea aceasta conduce inclusiv la stabilirea unor ierarhii, ce completează relațiile orizontale dintre subsisteme sau elemente ale lor. În același timp, complexificarea duce la diversificarea sistemelor, la creșterea dezordinii
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
integrare în sistemele de ordin superior. Astfel, complexificarea contribuie la trecerea de la fenomenele și dinamicile locale la cele globale. Integrarea aceasta conduce inclusiv la stabilirea unor ierarhii, ce completează relațiile orizontale dintre subsisteme sau elemente ale lor. În același timp, complexificarea duce la diversificarea sistemelor, la creșterea dezordinii, caz în care fluctuațiile induse de eventuale perturbări pot deveni periculoase. Pentru evitarea acestor pericole, sistemele complexe au la dispoziție diferite mecanisme de reglare, legate tocmai de interdependențele reciproce din interiorul lor. Diferențele
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
capacitatea de permanentă schimbare, sau evoluție. El este slab ierarhizat și slab specializat, este mult mai dependent de comunicare, dar are o capacitate strategică și euristică superioare. Incertitudinea este o regulă ce face parte din esența sistemelor complexe, din logica complexificării. Aici raționalitatea nu mai funcționează ca în sistemele simple, comportamentele se schimbă și au nevoie de noi modele decizionale, caracterizate prin raționalități multiple și instabilitate. Fluctuațiile intervin de obicei din intensificarea sau, dimpotrivă, slăbirea ritmurilor metabolice ale sistemelor economice sau
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
simple, comportamentele se schimbă și au nevoie de noi modele decizionale, caracterizate prin raționalități multiple și instabilitate. Fluctuațiile intervin de obicei din intensificarea sau, dimpotrivă, slăbirea ritmurilor metabolice ale sistemelor economice sau din apariția de conflicte interne și / sau externe. Complexificarea sistemelor economice reprezintă esența dezvoltării economico-sociale. Noua economie, a serviciilor și cunoașterii, este un exemplu în acest sens. Dezvoltarea sa este un proces complex de interconexiune a foarte multor elemente, inovații și rețele tehnologice și financiare. Diversitatea sa este fără
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
din urmă arată că vocabula „noi” este o categorie gramaticală politică marcată de un pronunțat imperialism. Întreaga modernitate a funcționat (cultural și politic) legitimându-se prin intermediul acestei mitologii specifice și, până la urmă, pronunțat opresive. În lumea contemporană se petrece continua complexificare a procesului de instituire a reperelor valorice. Mediatizarea generalizată presupune o ostilitate descentrată care are ca expresie intransigența lui noi față de eu sau tu. Există temeri și voci care susțin că această tendință corporatistă ar putea în final conduce la
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
viață al fiecăruia și expunerea rezultatelor în spațiul public pentru a fi evaluate și a se trece la acțiune. Însă, prin această instrumentalizare a artei, nu se asistă la o afectare generalizată a calităților estetice, ci, dimpotrivă, se constată o complexificare a detaliilor tehnice și formale, deoarece o lucrare de artă este cu atât mai eficientă social ori politic cu cât dispune de efecte estetice mai consistente și coerente. Se constată, astfel, faptul că extensia studiului artei și culturii vizuale prin
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
a fost cel de bifurcare a societății, pe direcția gemeinschaft-gesellschaft. Deja la acel moment aspectul spațial nu mai era esențial, chiar dacă era încă un aspect important al comunității. Legăturile bazate pe sentimente și mutualitate deveneau tot mai relevante. În condițiile complexificării vieții la nivel local, autonomia locală pierde teren, astfel încât oamenii ajung să identifice comunitatea doar cu anumite părți ale sale și nu cu întregul. Mai mult, pentru unii indivizi precoce, rețele sociale independente de teritoriu ajungeau să definească un nou
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
însăși, la fel cum studiul celulei organice este studiul vieții" (Tönnies, 1977: 67). Fără a forța nota din punct de vedere axiologic, apropierea de analiza societății schimbă abordarea în mod semnificativ, relativa atenuare a dificultății abordării fiind însoțită de o complexificare a corelațiilor posibile datorată prezervării relațiilor specifice comunității. Dar nici acest aspect nu poate atenua dihotomia celor două. "Conform teoriei societății, aceasta este un grup de oameni care, trăind și supraviețuind, ca și în comunitate, într-o manieră pașnică unii
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
s-a descurcat. Dar nu pentru că a căutat să prezerve prea mult din ceva ce nu era viabil istoric, ci pentru că "demiurgul roșu" a trecut și pe aici. Întârzierea înregistrată și în apariția orașelor în spațiul românesc a condus la complexificarea acestui proces atunci când el s-a accentuat la un moment dat. Arderea etapelor, modelele vizate erau deja complexe și atunci au rămas multe elemente neaprofundate, multe etape nedigerate, toate cu consecințe nefaste. Nu a fost timpul necesar conturării, păstrării sau
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
40. Clivajul maximaliști/minimaliști este totuși insuficient pentru a-i înțelege pe verzi: ei au demonstrat că singura lor preocupare este mediul înconjurător și că prețul social sau economic al măsurilor pe care le propun este secundar. Reorientarea lor și complexificarea pragmatică va schimba poate acest fapt. De fapt, prin multe aspecte pragmatice și ideologice, verzii cehi sunt foarte îndepărtați de partidele ecologiste ale Europei Occidentale, mai ales din Franța și Germania: politic, ei sunt fără îndoială apropiați de Uniunea Libertății
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Administrative/916_a_2424]
-
este o "descoperire" pur și simplu, ci este o "descoperire" codificata, tehnica aflată în concordanță cu metoda pitagoreicilor de a transmite învățătură lor într-o formă cu cheie cunoscută numai de discipolii inițiați; 2. "acoperire/ învăluire ascendentă": corespunde procesului de complexificare care crește în intensitate de la o operă la alta (e.g. de la Cartea lui Urizen la Milton la Vala la Jerusalem); 3. "revelație ascendentă", în cazul că S.T. Coleridge intenționa prin termenul "anacalipsă" de fapt să spună "ana-apocalipsă": aceasta din urmă
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
selecția naturală este capacitatea lor de a oferi avantaje adaptative indivizilor care le posedă. Direcția în care va avea loc evoluția va depinde exclusiv de împrejurarea dacă, în condiții date ale ambianței, avantaje adaptative sensibile vor putea fi obținute prin complexificare sau, dimpotrivă, prin simplificare. În opoziție cu naturaliștii înclinați să vadă evoluția drept o înaintare spre o complexitate și o perfecțiune crescânde, Darwin nu a crezut în existența unei direcții a evoluției. Pe marginea unei cărți pe care o citea
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
în ediția de anul acesta al Săptămânii Internaționale a Muzicii Noi și pe care l-am comentat în articolul dedicat evenimentului, în Actualitatea muzicală nr. 6 din Iunie 2012. Cu excepția flautistului grec, Zacharias Tarpagos, înlocuit de Adrian Buciu, precum și a complexificării imaginilor video, datorate lui Mihai Cucu, ce dublau sau potențau acțiunea mitului șarpelui - simbol al Haosului și ordinii, al înțelepciunii și al maleficului în egală măsură -, spectacolul a beneficiat de aceeași interpretare performantă, expresivă, datorată unor instrumentiști pentru care actul
?Gr?dinile secrete? ale omului contemporan by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/83156_a_84481]
-
deține monopolul inițiativei legislative, deci propune; Parlamentul European este consultat; Consiliul decide (cu majoritate simplă, calificată sau unanimitate). Cu alte cuvinte, procesul decizional implica la început o singură procedură legislativă (consultarea), însă extinderea câmpului de acțiune comunitară a dus la complexificarea raporturilor instituționale și la consolidarea progresivă a rolului Parlamentului. În baza acestei proceduri legislative, Consiliul era obligat să consulte Parlamentul în domeniile în care tratatele prevedeau utilizarea acestei proceduri. Consiliul poate întotdeauna să consulte Parlamentul într-un domeniu sau în
Despre Parlamentul European: democratizare şi democraţie by Nathalie Brack, Ramona Coman, Yann-Sven Rittelmeyer, Cristina Stănculescu [Corola-publishinghouse/Administrative/1399_a_2641]
-
minune! lemnul scârțâie, tresare, țipă (de durere? de bucurie?). Ciolovecul meșterește în nevindecabil când îi viața o maladie a spiritului, iar Vadimii se visează ca Vlăduți Țepeși. Unii pun botul, neavându-le, sărmanii, cu înțelegerea reprezentativității parțiale și a crescândei complexificări a societalului în periodul prezent. Talibanii or avut o țară pe mână și or dus-o, vitejește, din rahat în supercăcat, neținând seama de interdependența funciară a lumilor. Mă opresc acilea, c-o luai pe arătură. M-a întrebat cineva
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Marius Bunge) care studiază un ansamblu minimal de categorii și principii (structură disipativă, catastrofă etc.) susceptibile să caracterizeze întreaga existență: permanența și devenirea, fizicul și mentalul. Creșterea cunoașterii (growth of knowledge apud Karl Popper) este reprezentată în plan conceptual de complexificarea teoriilor și acceptarea seriilor complementare de modele (cf. Niels Bohr și principiul complementarității teoriilor; teoria adevărului coerență cf. Nicolas Rescher înlocuind principiul adevărului corespondență), iar în plan lingvistic de căutarea rădăcinilor limbajului, a infrastructurii ce explică procesele de comunicare/ interpretare
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
sunt citiți foarte prost. Critica socială e foarte prezentă în cartea acuzată (Charlot și Émin, 1997), afirmând că sociologia violenței în școală este o sociologie a excluziunii, demonstrând caracterul inegalitar al riscului de a fi victimă. Cartea aduce, totodată, o complexificare a modelului sociologic, arătând că nu există un "handicap socio-violent", pe scurt, că "actorii" nu sunt cu totul neputincioși, în ciuda greutăților sociale. Putem fie să zâmbim, fie să scrâșnim din dinți la critica lui Poupeau, care nu e, la urma
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
un aspect ambiguu. Nu discutăm aici conținutul științific al conceptului de complexitate, nu e vorba să repunem în discuție utilitatea acestei idei, de exemplu pentru fizician. Dezbaterea e de cu totul alt ordin. Oare putem pune pe același plan teza complexificării materiei legată de teoria bing-bang-ului (trecerea de la "supa primară" la multiplicarea relațiilor între componentele ele-mentare ale materiei) și senzația noastră, convingerea că avem de-a face cu o lume complexă? Despre ce vorbim cînd afirmăm că lumea e complexă? Afirmația
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
tensionale, până la cele permanente și grave. La vârstele mici apar corelate cu tulburările de articulație și pe un fond de nedezvoltare a vorbirii. Se complică ca manifestare și răspândire la intrarea în școală ca urmare a situației conflictuale și a complexificării procesului de învățământ față de cel preșcolar. Deși majoritatea preadolescenților parcurg această perioadă fără nici un inconvenient, adaptându-se cu succes cerințelor mediului familial și școlar, apar totuși și cazuri problemă. Logonevrozele sunt condiționate de stare sănătății lor și constelația endocrină pe
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]