8,853 matches
-
de efebi, fascinanți în virilitatea lor, fie ea nedescotorosită de vulgaritate. Dacă nu subscriu la obiecția că T.M. n-ar fi în apele sale când folosește autoironia, un aspect îmi apare totuși deficitar. Cum se poate justifica un lapsus în comportarea scriitorului? Nu iau în dezbatere opera pe care o socotesc deasupra contestației. De ce a consumat el însă atâta energie pentru difuzarea și agitația în jurul ei? Și alți mari creatori s-au concentrat asupra autoreclamei, au tânjit după succesul literar. Stăruința
Micile infirmități ale oamenilor mari by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11194_a_12519]
-
perfecționarea propriilor capacități și atingerea culmilor spirituale spre care simte că are chemare - reprezintă conceptul raportându-se la al sau altul, finitudinea, pe care o neagă și o ridică astfel pe o treaptă superioară. "Cunoașterea prin concept este astfel unitatea comportării teoretice și a celei practice: negația singularității este, ca negație a negarii, universalitatea afirmativa, care dă determinațiilor subzistență; căci adevărată singularitate este totodată universalitate în sine însăși"51. Sau, așa cum a sesizat și Wittgenstein, "individualul se dovedeste tot mereu lipsit
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
ale totalitarismului dar coincizînd în esența lor, este cu totul remarcabil. Credeți că Germania deține un rol exemplar prin modul ei de a elucida propriul trecut? H. B.: În mod cert. Eu, cu toată critica pe care o aduc unor comportări pe care din păcate le constat pe alocuri și aici în Germania, trebuie să afirm cu tot respectul că în Germania s-au făcut în ambele privințe, atît în ceea ce privește trecutul nazist, cît și în ceea ce privește trecutul comunist, cele mai mari eforturi
Hans Bergel - suferință și iertare by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14833_a_16158]
-
a.m.d. Le-am fost întotdeauna antipatică. Ce ciudat! Tocmai eu care eram chiar de bună credință și eu care la început eram o convinsă - ei bine, ei nu m-au iubit. Dar totuși eu am fost liberă, liberă în comportări, cu prietenii, chefuri, poezii umoristice la adresa cui nu trebuie, pe care le citeam în cercul de prieteni de ziua mea, amici dintre care cel puțin cinci trebuie să fi fost de la Securitate sau în contact cu Securitatea. Dar nu-mi
Nina Cassian - "Partidul comunist nu m-a iubit niciodată, a fost o dragoste neîmpărtășită" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14932_a_16257]
-
rigorile normei comportamentale. Nu trebuie să ne lăsăm înșelati de sugestia de nostalgie din titlu; e o nostalgie pe jumătate trucată, dublată fiind de o atitudine amuzat-critică din partea autoarei, care selectează pasaje izbitoare fie prin enorma diferență față de algoritmii de comportare dezvoltați de societatea de azi, fie printr-o neașteptată "permanență", coincidență de atitudine cu lumea noastră. Fiecare secțiune e precedată de un comentariu încercînd să fixeze fragmentele selectate în spațiul cultural care le-a dat naștere, dar și să traseze
Șezi frumos... by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15313_a_16638]
-
îi cere negustorului să îngenuncheze în fața țăranului-cumpărător ca pedeapsă că l-a umilit prin agresiune. Atât. Despre înlăturarea înșelăciunii, dacă a existat, nu se spune nimic. Nu a fost nici o judecată, doar un prilej de a face puțină propagandă ideologică, comportarea lui Cuza fiind a unui activist de partid din anii de tristă amintire. Până și negustorul acționează în stilul deja binecunoscut nouă tuturor: în loc să își pledeze cauza se pleacă în genunchi în fața lui Vodă. Problemele se tratează cu o "pilă
Cuza și lupta de clasă by Marius Dobrin () [Corola-journal/Journalistic/15466_a_16791]
-
acceptabil, conform normelor democrației (poate nu este și de bun-gust, dar aceasta e altă poveste). Se evidențiază însă două încălcări grave ale regulilor unui dialog. Ion Bogdan Lefter și Gabriel Andreescu critică o operă filosofică din perspectiva unui îndreptar de comportare în societate (political correctness). Este o confuzie de planuri descalificantă pentru un intelectual (G. Călinescu spunea, pe bună dreptate, că intelectual este acela care, într-o discuție, nu confundă planurile). Mai rămâne ca Emil Cioran să fie judecat din perspectiva
Poliție culturală by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15512_a_16837]
-
Petrescu, acela care l-a teoretizat primul și pentru teatru, nu numai pentru roman. Ce-și propunea, în definitiv, Camil Petrescu în Suflete moarte, tot acel stendhalianism al conflictelor lăuntrice, Holban realizează în romane. Motorul acțiunii e format din reacții, comportări, obsesii, iar mediul și raporturile dintre personaje nu mai au nimic din statura așa-zicînd eroică din romanele generației dinainte. Romanciera care l-a marcat cel mai puternic în această privință pe Holban a fost Hortensia Papadat-Bengescu. în fine, nicăieri nu
Holban la centenar by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15547_a_16872]
-
spațiul monitorizat de Ceaușescu, adică cei patru pereți ai propriei locuințe sau micile "ghetouri" de libertate, gen restaurantul Uniunii Scriitorilor, unde puteai să spui orice, cu condiția ca, odată ieșit în stradă, să-ți ții gura închisă". Deci o altă comportare decît cea a intelighenției din Ungaria, Cehoslovacia sau Polonia. O insuficiență de curaj, o comoditate a disensiunii care se complăcea pe de o parte în ideea "rezistenței prin cultură" (reală, dar neîndestulătoare), iar pe de alta în protestul confidențial, consumat
La antipod, Mihai Șora (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14491_a_15816]
-
au fost în practică, și în modul cel mai strident, abuzive, în vreme ce, preocupate să nu iasă din spiritul care le călăuzea, cele de stînga au păstrat aparențe de legalitate. Pentru cei care au cunoscut comunismul, nu și fascismul, ca mine, comportarea lui Trujillo, protagonistul romanului lui Llosa, este demențială, adică pur și simplu de neînțeles. Stalin a ucis mai mulți oameni decît Trujillo, dar s-a comportat cu mult mai rațional. A fost nevoie să iasă din scenă ca să aflăm (după
Între extreme by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14614_a_15939]
-
Înalt al tiraniei. O parte dintre trepăduși s-au Învelit cu repeziciune În mantia oportunismului abject. Dulceața trădării a funcționat perfect, la fel ca și În cazul lui Ion Antonescu. În urma acelor procese mascaradă, au fost asasinate două mituri. Cu comportări bune și rele. Ordinea și disciplina acelor ani au dispărut brusc, odată cu rafalele execuțiilor similare. Începând cu anul 1990, siguranța cetățeanului a luat sfârșit. În locul rânduielii a apărut anarhia. Aleșii neamului au prins gustul adulterului politic. Toată suflarea spera Într-
Hai acasă!. In: Editura Destine Literare by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_344]
-
unul ancilar. O altă mostră de conduită anticritică o alcătuiește echivalarea criticii neconvenabile (mai ales a celei consacrate aspectelor etice) cu delațiunea. Funcționează o politică a "înăbușirii în fașă"a insatisfacțiilor, a "spălării rufelor murdare în familie", ca și cum analiza unor comportări neonorabile ar constitui o culpă mai gravă decît cea a comportărilor respective. Mafiile literare pun mare preț, ca și cele propriu-zise, pe consemnul tăcerii: "Inși ce se delectează cu bîrfa în cercuri restrînse, care ulterior se multiplică și se lărgesc
O specie "demodată"? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15069_a_16394]
-
criticii neconvenabile (mai ales a celei consacrate aspectelor etice) cu delațiunea. Funcționează o politică a "înăbușirii în fașă"a insatisfacțiilor, a "spălării rufelor murdare în familie", ca și cum analiza unor comportări neonorabile ar constitui o culpă mai gravă decît cea a comportărilor respective. Mafiile literare pun mare preț, ca și cele propriu-zise, pe consemnul tăcerii: "Inși ce se delectează cu bîrfa în cercuri restrînse, care ulterior se multiplică și se lărgesc, te întreabă, după ce ai publicat un articol de acest gen sau
O specie "demodată"? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15069_a_16394]
-
văzut, cu ce profil, ca să nu spun că aproape nimeni nu știe ce ai spus. N-am epuizat bine contraargumentele și îmi vine în cap un contra-contraargument: lumea noastră este, în esența ei, instabilă și multiplă, așa că e firească această comportare a telespectatorului. El nu e omul unei singure, era să spun cărți. Așa e făcut el. După chipul și asemănarea televiziunii pe care a creat-o după chipul și asemănarea lui.
CRONICA TV by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/15141_a_16466]
-
un impuls demoniac. Sfidarea Creației apare însoțită de autosfidarea creaturii, nemulțumită de chipul său și arborînd masca. Se cuvine însă a menționa în acest punct și un nou, consolator, recurs la originar. Civilizațiile străvechi utilizau masca și travestiul, neavînd o comportare naturalistă, ci una artificială. Revenirea la natură e, în pofida aparențelor, o caracteristică a unor societăți obosite (romantismul neconstituind decît un stigmat al epuizării!). Astfel că estetica urîtului, variantă al unui carnavalesc crud, a unei "bufonerii sîngeroase" (Baudelaire), cu conotații cultice
O Veneție "monstruoasă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15268_a_16593]
-
este vorba de exprimarea unei anumite stări sufletești a vorbitorului care, hotărîndu-se să plece, este nevoit să iasă din situația favorabilă interacțiunii lingvistice, să întrerupă conversația. Pentru ca întreruperea să nu se facă brusc și să nu fie interpretată ca o comportare nepoliticoasă, vorbitorul recurge la adverbul apoi sau la interjecția hai (hai, la revedere; hai, pa), care constituie elemente de legătură, de trecere spre formula de despărțire” (p. 191). Descrierea e interesantă, dar se potrivește în mai mare măsură construcțiilor cu
„Hai pa” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13531_a_14856]
-
care să figureze în colecția lui Verres; sau, pentru a utiliza formula lui Cicero, Verres "fura cu mâna lui, dar cu ochii altora"; și nu cu ochii unor experți rafinați, ci cu aceia ai unor găinari. Bineînțeles că o asemenea comportare, o avere imensă câștigată prin presiune politică, escrocherii și corupție a produs multă revoltă. Mai ales sicilienii, a căror insulă fusese pur și simplu ruinată de rapacitatea lui Verres, cereau să se facă dreptate. Conform legilor romane, locuitorii unei provincii
Un corupător corupt condamnat de justiție by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/13835_a_15160]
-
au fost teoretizate ori metaforizate strălucitor de numeroși filosofi ori critici), reamintirea lor devine oportună cînd se încalcă, deliberat sau nu, dar cu mare nonșalanță, granițele dintre intelectual și emoțional în disciplina noastră. Unii cred că e de ajuns o comportare regretabilă a unui mare scriitor spre a-i trece opera la index. Alții, din contra, preferă a nu sufla o vorbă despre comportarea cu pricina, ca să nu știrbim prestigiul operei. Rațional este să distingem planurile, nu să le amestecăm. Părerea
Critică și iubire by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13889_a_15214]
-
mare nonșalanță, granițele dintre intelectual și emoțional în disciplina noastră. Unii cred că e de ajuns o comportare regretabilă a unui mare scriitor spre a-i trece opera la index. Alții, din contra, preferă a nu sufla o vorbă despre comportarea cu pricina, ca să nu știrbim prestigiul operei. Rațional este să distingem planurile, nu să le amestecăm. Părerea mea este că revizuirea este istoricește fatală și este, înainte de orice, estetică. Dacă nu mai citim astăzi o operă sau un autor așa cum
Critică și iubire by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13889_a_15214]
-
destin. Dar cine e omul care pune atât de sever în relație cei doi termeni, putere și destin, deloc mulțumit numai cu satisfacțiile pe care le oferă "chivernisirea" sau accesul la pârghiile politice? Maximalismul, rigorismul său "principial" sunt contrazise de comportarea cotidiană a acestui om, de felul cum arată și de unele antecedente. "Student bătrân" la drept ( are 37 de ani), având la activ și "trei ani încheiați de medicină", "scund, rotofei, spân", guraliv și petrecăreț, om de redacție la "Ardealul
Putere și destin by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13955_a_15280]
-
continuare atunci eu nici nu cred că el a călătorit vreodată cu vreun tren nici măcar la manevre poeziile lui nu erau ca ale noastre dar nici ca ale altora ele nu semănau cu nimic din ceea ce îndeobște e cunoscut nici comportarea lui nu semăna cu comportarea noastră el era prostul gării sau poate chiar prostul orașului și ce poate să facă mai bine un prost decât să scrie poezii uite așa una după alta cam cum împușca Buffalo Bill porumbeii degeaba
Ion de la gară by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Imaginative/6515_a_7840]
-
cred că el a călătorit vreodată cu vreun tren nici măcar la manevre poeziile lui nu erau ca ale noastre dar nici ca ale altora ele nu semănau cu nimic din ceea ce îndeobște e cunoscut nici comportarea lui nu semăna cu comportarea noastră el era prostul gării sau poate chiar prostul orașului și ce poate să facă mai bine un prost decât să scrie poezii uite așa una după alta cam cum împușca Buffalo Bill porumbeii degeaba în celebra poezie a poetului
Ion de la gară by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Imaginative/6515_a_7840]
-
false. Caragiale face asta începând cu titlul și stratagema reușește: nu doar lecturanții neatenți, ci și câțiva comentatori redutabili, dar neglijenți cu litera textului, cad în capcană și așază „inspecțiunea” de a doua zi și frica de ea la temelia comportării de neînțeles și a morții consternante a casierului, ignorând faptul elementar că Anghelache habar n-are de controlul preconizat, el părăsind berăria înainte ca inspectorul din minister să le anunțe camarazilor vestea. A doua modalitate de inducere în eroare a
Anghelache și dublul său by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/13139_a_14464]
-
combinațiilor, execută o dexteră deplasare a atenției de la adevărata delapidare (deși doar virtuală și ea): aceea consumată în mintea și-n cugetul lui Anghelache. Ea și nu cealaltă reprezintă hybrisul, vinovăția gravă ce îl torturează interior; ea explică atât neobișnuita comportare a personajului în secvența de la berărie, cât și misterioasa lui sinucidere. Mânuitorii de bani alcătuiesc o castă, un segment moral de elită al lumii: se revendică, pe filieră divină, din Sf. Petru, portarul împărăției lui Dumnezeu, iar pe linie profană
Anghelache și dublul său by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/13139_a_14464]
-
în acel moment în spațiul politic românesc. În aceste circumstanțe desnodământul alegerilor era previzibil; campania de o violență neașteptată declanșată de FSN n-a făcut altceva decât să demonstreze că așa-numita emanație se menține pe linia de mentalitate și comportare peceristă. Mineriadele au arătat că “puterea emanată” nu înțelege să rezolve pe cale politică crizele, ci prin forța brută. Din nefericire, nici după aceea partidele reprezentând năzuințele de revenire a României în Europa nu s-au structurat; a prevalat strict interesul
Asasinarea lui Iulius Caesar by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/13182_a_14507]