18 matches
-
culoarea vie exotică fac din orhidee o floare foarte dorită, pretutindeni. Daliile au fost considerate mai întâi comestibile, apoi au fost folosite ca tratamente în vindecarea unor boli. Un explorator a realizat că aceste flori, de diferite culori, din familia compozeelor, crescute la începuturi de către azteci, ar arăta extraordinar în grădinile de acasă. Florența sfârșitului de secol XVIII. Lord Holland și soția sa pleacă într-un tur al Europei. Se opresc la familia Webster, britanici foarte bogați care locuiau în Italia
O LUNA A DRAGOSTEI de CORNELIA CURTEAN în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 by http://confluente.ro/O_luna_a_dragostei_cornelia_curtean_1392370680.html [Corola-blog/BlogPost/364096_a_365425]
-
crezut: o oarecare buruiană... dar atunci am Încercat-o și-o spun mai departe. Ați băgat de seamă că uneori salata - aceea propriu-zisă - e amăruie? Mai ales pe vreme de secetă? E ceva firesc pentru familia din care face parte: compozeele. Și o datorează lactucinei sau lactucopicrinei. Ultima e prezentă apoi În cicoarea de grădină, Cichorium endivia. Mai mult, „cunoscătorii“, de fapt oameni cu bani, apreciază din cauza aceleiași lactucopicrine, dar și taraxacosterolului, o altă surată, scumpă: andiva - tot o cicoare, Cichorium
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
și taraxacosterolului, o altă surată, scumpă: andiva - tot o cicoare, Cichorium intybus; scumpă, căci cere multă muncă doar pentru un deliciu În plus - acea amăreală suavă. Deh! Vechiul și universalul „dulce-amar“. À propos: amarul - e drept datorat altei substanțe - altei compozee, pelinul, din bitter ori mai bine vinul de armindeni, preparat Încă de strămoșii traci și după care se dădeau În vânt chiar grecii posesori de vinuri bune... Se vede treaba că vechii traci erau deja niște cunoscători. Și dacă la
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
unor mari familii de legume, dintre care 11 sunt principale. Enumerarea legumelor și a verdețurilor nu este nicidecum exhaustivă. • Familia chenopodiacee cuprinde sfecla roșie, sfecla, spanacul și multe buruieni, cum ar fi spanacul porcesc, care se înmulțește foarte repede. • Familia compozee, numite și asteracee, cuprinde anghinarea, cicoarea, andiva, tarhonul, salata, cicoarea, salsifi, napul porcesc și floarea-soarelui. • Familia crucifere, numite și brasicacee, cuprinde broccoli, varza, varza chinezească, varza de Buxelles, conopida, gulia, muștarul, napul, ridichea și hreanul. • Familia cucurbitacee cuprinde cantalupul, lămâița
[Corola-publishinghouse/Science/1853_a_3178]
-
cartoful și roșia. Veți găsi în cele ce urmează informații despre legumele cel mai des întâlnite în grădini. Sunt sfaturi și sugestii generale. Pe pachetele cu semințe veți găsi toate explicațiile necesare pentru însămânțare, rărire și terenul propice. Anghinarea, familia compozee • În regiunile cu un climat cald, anghinarea se cultivă ca o plantă perenă, iar în cele cu un climat temperat - ca o plantă anuală. Se pot obține plante de anghinare din semințe, răsaduri sau butași, dar cea mai bună cale
[Corola-publishinghouse/Science/1853_a_3178]
-
într-un loc aerisit și foarte puțin umed. • Pentru ca ceapa să nu mai fie atât de dificil de digerat, înainte să o gătiți curățați-o, tăiați-o în patru, apoi lăsați-o în apă rece 20 de minute. Cicoarea, familia compozee • Cicoarea este o plantă perenă care se seamănă în mai și iunie, dar crește și în sălbăticie. Aceasta din urmă este mai amară decât cicoarea cultivată. • Există mai multe tipuri de cicoare (cicoarea-de-vară, cicoarea creață, andiva cu frunza latăă, dar
[Corola-publishinghouse/Science/1853_a_3178]
-
în mod regulat frunzele bătrâne de la baza plantei, precum și pe cele atinse de mană, pentru că acestea ar putea genera diverse boli. • Pentru un randament cât mai bun, roșiile au nevoie de soare cel puțin 6-8 ore pe zi. Salata, familia compozee • Umiditatea este esențială pentru creșterea salatei; udați-o din abundență pe timp de secetă și în zilele caniculare, altfel riscă să dea sămânță. • Din același motiv este recomandat să udați salata cu apă rece după o furtună pentru că fenomenele de
[Corola-publishinghouse/Science/1853_a_3178]
-
O asemenea invitație clară la abominabila coloană a cincea i-a zguduit profund pe tata și pe vecinii lui; Întreaga lor compasiune s-a mutat către vecinii imediați ai acestui colaboraționist, aflați acum sub invazia constantă a trupelor parașutate de compozee și răscoage. Am trecut Într-o zi de iarnă rece pe lângă această dovadă de neglijență crasă, și spre bucuria mea am văzut una dintre cele mai rare și mai frumoase păsări ale regatului - mătăsarul - hrănindu-se voioasă cu fructele unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
din produsul vegetal brut sau din droguri, atunci când ele sunt prezente în amestecuri, accentul cazând însă pe compoziția chimică a acestora, pe acțiunea farmacodinamică și pe modul de utilizare. Solereder (1899) precizează că numărul și distribuția canalelor secretoare în tulpina compozeelor ar avea rol în identificarea genurilor. Tulpinile ierboase prezintă, în secțiune transversală, un inel de fascicule de tip colateral, cu un cordon de fibre periciclice. Perii de la speciile de compozee sunt de două categorii: tectori (uniseriați, cu celula terminală în
Citologie by Daniela Popescu [Corola-publishinghouse/Science/638_a_1331]
-
1899) precizează că numărul și distribuția canalelor secretoare în tulpina compozeelor ar avea rol în identificarea genurilor. Tulpinile ierboase prezintă, în secțiune transversală, un inel de fascicule de tip colateral, cu un cordon de fibre periciclice. Perii de la speciile de compozee sunt de două categorii: tectori (uniseriați, cu celula terminală în formă de ac de busolă, stelați, peltați etc.) și glandulari (cu soclu unisau pluricelular, unisau multiseriat). Frunza este de regulă bifacială, dorsi-ventrală, mezofilul fiind variabil, fie omogen, format în întregime
Citologie by Daniela Popescu [Corola-publishinghouse/Science/638_a_1331]
-
în lucrări publicate în ultimele trei decenii de către Van Cotthem (1971), Peter și Racz (1969), Peter și Sebe (1967) și alții; în 1966 apare o monografie specială despre stomate, semnată de Willmer și Frieeker. De canalele secretoare, atât de caracteristice compozeelor, s-a ocupat încă din secolul trecut renumitul anatomist Van Tieghem (1871). Ulterior, și Tetley (1925) studiază canalele secretoare din rădăcinile unor compozee. La cele de mai sus se adaugă lucrările de amploare referitoare la diferențierea țesuturilor vasculare (Lenoir, 1920
Citologie by Daniela Popescu [Corola-publishinghouse/Science/638_a_1331]
-
apare o monografie specială despre stomate, semnată de Willmer și Frieeker. De canalele secretoare, atât de caracteristice compozeelor, s-a ocupat încă din secolul trecut renumitul anatomist Van Tieghem (1871). Ulterior, și Tetley (1925) studiază canalele secretoare din rădăcinile unor compozee. La cele de mai sus se adaugă lucrările de amploare referitoare la diferențierea țesuturilor vasculare (Lenoir, 1920; Esau, 1954), structura pețiolului la dicotiledonate și valoarea taxonomică a acestuia (Petit, 1887), simetria de structură a plantelor vasculare (Van Tieghem, 1871), originea
Citologie by Daniela Popescu [Corola-publishinghouse/Science/638_a_1331]
-
doua jumătate a secolului trecut, Vesque (1885) elaborează o sinteză privind caracterele familiilor gamopetale, luând drept criteriu cu valoare histo-anatomică mai cu seamă structura limbului foliar. În toate aceste lucrări cu caracter general sunt citate numeroase specii de labiate și compozee, multe din ele aparținând chiar genurilor Tanacetum, Salvia, mai puțin Lavandula, dar extrem de rar apar citate specia luată de noi în studiu (Salvia ofticinalis L.). Aceleași exemple sunt reluate în toate volumele de anatomie vegetală apărute în renumita colecție Handbuch
Citologie by Daniela Popescu [Corola-publishinghouse/Science/638_a_1331]
-
1980) (care menționează, de asemenea, peri secretori biseriați la Calendula officinalis). Canalele oleifere de la compozite constituie, la sfârșitul secolului trecut, subiectul unei lucrări mai ample, elaborată de Van Tieghem (1871). în 1903 1904, Col se ocupă de aparatul secretor al compozeelor. Tetley ( 1925) semnalează prezența canalelor secretoare în tulpină, frunză și rădăcină. Pe cele din rădăcină le diferențiază în canale endodermice, a căror formare este în legătură cu dezvoltarea endodermei și neendodermice, care iau naștere în rădăcină în stadii târzii de dezvoltare ale
Citologie by Daniela Popescu [Corola-publishinghouse/Science/638_a_1331]
-
foliare (Trecul, 1893) ori structura tuturor organelor vegetative la specii din diferite triburi și subfamilii (Sayeeduddin și Moinuddin, 1939). La noi în țară, Rugină și Toma (1989) publică un studiu referitor la structura organelor vegetative de la mai multe specii de compozee medicinale, fără să analizeze și specia luată de noi în studiu. Dintre lucrările anatomice referitoare la alte genuri de compozee, menționăm pe cele elaborate de Drurry și Watson (1965), Tiwari și Sahuo (1980), Carlquist (1958), toate abordând mai cu seamă
Citologie by Daniela Popescu [Corola-publishinghouse/Science/638_a_1331]
-
noi în țară, Rugină și Toma (1989) publică un studiu referitor la structura organelor vegetative de la mai multe specii de compozee medicinale, fără să analizeze și specia luată de noi în studiu. Dintre lucrările anatomice referitoare la alte genuri de compozee, menționăm pe cele elaborate de Drurry și Watson (1965), Tiwari și Sahuo (1980), Carlquist (1958), toate abordând mai cu seamă structura perilor tectori și secretori. La noi, Burduja și Rugină publică, în 1968, un articol referitor la Cichorium intybus, ocupându
Citologie by Daniela Popescu [Corola-publishinghouse/Science/638_a_1331]
-
morifolium, Toma și colab. (1985) când sunt analizate comparativ diferite soiuri ornamentale de crizanteme. Parcurgând lucrările amintite mai sus, unele "in extenso", altele sub formă de rezumat, unele direct, altele prin intermediul unor tratate de sinteză, rezultă ca anatomia labiatelor și compozeelor, ca de altfel a celor mai multe angiosperme, a fost cercetată până pe la 1950, cum bine se poate deduce din analiza bibliografiei prezentate de sintezele privind anatomia dicotiledonatelor (Solereder, 1889; Metcalfe și Chalk, 1972) sau a angiospermelor în general (Napp Zinn, 1973-1974
Citologie by Daniela Popescu [Corola-publishinghouse/Science/638_a_1331]
-
Napp Zinn, 1973-1974). Ulterior sunt publicate articole care detaliază structura pe grupe de specii sau de genuri, utilizând atât microscopia fotonică cât și cea electronică. Dacă structura organelor vegetative mature a fost analizată comparativ la numeroase specii de labiate și compozee, ontogeneza acestora, diferențierea vaselor de lemn și a elementelor de colenchim nu au făcut obiectul unor cercetări speciale. Analiza trecerii de la structura rădăcinii la cea a tulpinii nu a fost urmărită până acum la speciile luate în studiu. În aceeași
Citologie by Daniela Popescu [Corola-publishinghouse/Science/638_a_1331]