6 matches
-
face parte integrantă din imaginea de sine”. Cazul clinic al lui Jacques este o ilustrare evidentă a acestui proces. Este vorba deci despre o negare puternică a oricărei dependențe. În conduitele observabile, aceasta se traduce în general printr-o nevoie compulsională de a-și afirma independența chiar cu prețul expunerii la pericol sau al negării trebuințelor corpului; sau chiar printr-o negare a oricărei dependențe față de alte persoane, acceptând în același timp sau căutând dependența de lucruri sau de substanțe considerate
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
poate concretiza. Cât despre apărare, ea constituie ansamblul operațiilor a căror finalitate este să reducă, să suprime orice schimbare susceptibilă de a pune în pericol integritatea și constanța individului biopsihologic. Autorii citați mai precizează că apărarea ia adesea o înfățișare compulsională și că ea operează, fie doar și parțial, în mod inconștient. 2) Widlöcher (1971-1972) consideră că, în Vocabularul psihanalizei, formulările lui Laplanche și Pontalis rămân prea vagi. Definiția dată de ei dovedește, conform lui Widlöcher, că autorii nu au vrut
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
proces secundar”, Laplanche și Pontalis (1967) reamintesc poziția adoptată de Freud, potrivit căruia eul suferă influența procesului primar în modurile de apărare patologice. În acest caz, caracterul primar al apărării se individualizează „din punct de vedere clinic, prin aspectul său compulsional, iar în termeni economici, prin faptul că energia mobilizată încearcă să se descarce total, imediat, pe căile cele mai scurte”. Puternica legătură dintre mecanismul numit deplasare și procesul primar ne-a făcut să nu-i consacrăm un capitol distinct în
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
face să dispară boala. Dar întrucât perfecțiunea nu era niciodată atinsă, el se vedea obligat să repete fraza la nesfârșit. Freud a notat imposibilitatea pacienților de a realiza cum ar dori vorbirea sau actul până la obținerea reușitei, ceea ce explică repetarea compulsională a actelor, foarte frecventă în nevroza obsesională. Cu totul altfel este povestea regelui Boabdil, evocată de Freud (1936/1987). Regele aplică anularea retroactivă „lumii exterioare reale”, și nu „lumii interioare a gândurilor și tendințelor ce apar în Eu”. Aflând de
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
chiar magică. Potrivit lui Freud, „el ridică piatra din calea iubitei sale, dar anulează apoi acest gest de iubire, așezând-o la loc pentru ca trăsura să treacă peste ea, iar iubita lui să se rănească”. Freud mai subliniază că „asemenea acte compulsionale, în două etape, în care prima este anulată de a doua, sunt fenomene caracteristice nevrozei obsesionale”. Janet (1903/1976), care folosește termenul „psihastenici” pentru a-i descrie pe pacienții atinși de nevroză obsesională, a pus în evidență la aceștia unele
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
sau violent. b) Compulsiunile Compulsiunea este definită ca ideea unui act de îndeplinit, în general ridicol, absurd sau jenant, care se impune subiectului într-o manieră incoercibilă. c) Ritualuri și verificări Comportamentele, mai mult sau mai puțin elaborate, cu caracter compulsional, se pot asocia obsesiilor și compulsiunilor elementare, considerate ca fiind „simptome primare”. Ritualurile obsesionale sunt constituite de o secvență fixă pe care subiectul se simte constrâns să o execute, deși o consideră excesivă, inutilă sau chiar absurdă. d) Tematica clinică
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]