33 matches
-
dinspre o comună limitrofă renumită prin cultura acestei agresive legume. Peste ani, în șindrila casei rămase de mult fără stăpânii ei de drept, care „s-au dus dincolo, să uite de cele rele”, mai plânge în hohote ploaia după juninca „comunizată”; amintirea păstrează și cele trei garnizoane preferate, din care ofițerul vechi de o jumătate de oră nu obținuse, la repartiție, niciuna, dar, pentru ele, ploaia nu și-a mai șiroit tristețea, doar mama a izbucnit în plâns de groaza depărtării
SALAMANDROFOBIE ŞI EMOŢIA LOCOMOTIVEI LA CEAPA DIN VECINI de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 181 din 30 iunie 2011 by http://confluente.ro/Salamandrofobie_si_emotia_locomotivei_la_ceapa_din_vecini.html [Corola-blog/BlogPost/366992_a_368321]
-
Dacă nu este acreditat drept comunicator, un intervenient nu accede în comunicare. Știm că comunicarea înseamnă “comunizare”. Două persoane devin comunicatori în măsura în care comunizeză elemente și devin elemente ale unui sistem de comunicare. Un intervenient neacreditat ca atare nu are ce comuniza. Contribuția comunicațională a unui intervenient neacreditat este ignorată. Pentru a avea un cuvânt de spus în comunicare nici un comunicator nu vine prea târziu. Validarea ca și comunicator se face în raport de scop, prezență, expectations, requirements, desires etc. Comunicarea îi
Stefan Vladutescu: The communicative instance. Din cărțile profesorilor by http://revistaderecenzii.ro/stefan-vladutescu-the-communicative-instance-din-cartile-profesorilor/ [Corola-blog/BlogPost/339534_a_340863]
-
nu comunică doar pentru a face demonstrații. Se comunică pentru a împărtași o experiență, pentru punerea de acord asupra unor valori, asupra unor acțiuni. Se comunică pentru a se transmite cunoștințe, pentru a se face cunoscute impresii, pentru a se comuniza prin consens opinii, atitudini și comportamente. Demonstrațiile au ca obiect lucruri necesare. Viața oamenilor însă nu este epuizată de lucruri necesare. Ființa are emoții, sentimente, pasiuni, trebuințe, dorințe ce nu sunt rațional necesare chiar dacă se situează uneori la limita stringenței
Mirela Teodorescu: Zidirea prin care se ajunge la perfecţiunea existenţei by http://revistaderecenzii.ro/mirela-teodorescu-zidirea-prin-care-se-ajunge-la-perfectiunea-existentei/ [Corola-blog/BlogPost/339424_a_340753]
-
nu înțeleg decât de forță și atunci trebuie să mergi până la capăt. Nu așa cum s-a întâmplat în Vietnam, unde ai făcut și n-ai făcut război, dar ai pierdut 42.000 de oameni, ca, până la urmă, Vietnamul să fie comunizat în întregime. Lumea trebuie să știe că războiul înseamnă morți. Din propria armată, din populația civilă. La Dresda, în februarie 1945, în două zile de bombardament, au fost uciși peste 100.000 de civili. După cum s-a întâmplat și în
La Mulți Ani, sănătate și viață lungă, Dinu Giurescu! by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105768_a_107060]
-
servim Patria, daca ni se va cere.” “Înseamnă că ești basarabean. Te felicit, fiule. Să știi că nu mi -a plăcut atitudinea Profesorului Anton Crihan. A refuzat candidatura propusă de noi În județul Vaslui. Mi-a declarat că rușii vor comuniza Țară și că el se va mulțumi cu postul de profesor la Agronomia din Iași.” “Va rog să-l scuzați. Îi dau dreptate În ce priveste prezicerea, dar nu aprob gestul. E păcat că se merge spre dezastru. Casă de
Editura Destine Literare by Eugen de Panciu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_305]
-
sub coordonarea lui Gheorghi Dimitrov, ca activist al Internaționalei Comuniste. După unele surse, după ocuparea României de către armata sovietică, primea instrucțiuni direct de la generalul Fedicikin, șeful agenturii sovietice din România după 1944, având ca obiectiv să se infiltreze și să "comunizeze" Siguranța, Jandarmeria și Serviciul Special de Informații. Deoarece s-a considerat că și-a dus la îndeplinire misiunea, la 6 martie 1945 a fost răsplătit, devenind ministru de interne în guvernul Groza. A fost membru al Partidului Comunist din 1929
Teohari Georgescu () [Corola-website/Science/304561_a_305890]
-
producă bani și să nu încurce prea tare. Dacă în secolul al XIX-lea elita intelectuală și politică a căutat să-l lămurească pe țăran că e român și câte răspunderi implică această onoare, mai apoi au căutat să-l comunizeze și proletarizeze, pe coordonatele unei alte viziuni asupra lumii. Dar „folclorul” lui, articulat de specialiști, era sfânt și numai bun de folosit în tot ceea ce însemna propagandă și divertisment. După căderea comunismului, țăranul a început să fie împins pe poteca
Comment peut-on être paysan? () [Corola-website/Science/296081_a_297410]
-
epocă, s-a ocupat de acest subiect, dar ea rămîne exemplară prin maniera dură și dogmatică de impunere a regulilor ce rezultă din articolul lui Lenin: Organizația de partid și literatura de partid. Reguli valabile pentru literatura din întregul spațiu comunizat de tancurile sovietice. Volumul menționat are ca temă, în primul capitol, comemorarea encomiastică, cu argumente tipice de susținere, a acestui articol, publicat de Lenin în toamna anului 1905, în ziarul "Novaia Jizni" ("Viața nouă"). Crohmălniceanu consideră că "Vladimir Ilici a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Spiridon, într-un articol din "Luceafărul" (3/256, 24 ianuarie 1996), în cărțile lui Virgil Ierunca, vom afla cuvinte-cheie: demnitate, suferință, responsabilitate, adevăr, toate în numele României reale (cum ținea autorul să precizeze, de cîte ori era cazul), nu a celei comunizate și desfigurate prin bolșevizare. Un alt cuvînt-cheie, pe care ar trebui să-l adăugăm, este datoria. Virgil Ierunca are o înaltă conștiință a datoriei față de neamul său, de cultura națională, de destinul Țării. Cum afirmă criticul: "nici unul dintre scriitorii români
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Cismărescu, prin cele cîteva obsesii comune: unul este exilul ca loc favorizant al existenței, țara ca perpetuă nostalgie și singura motivație a rostului de a fi și, nu în ultimul rînd, acel NU categoric și permanent în contra celor care au comunizat România, desfigurîndu-i chipul și identitatea. Semnificativă pentru felul de a fi al lui Virgil Ierunca este împrejurarea, narată de autor, prin care revista "Lumea" procomunistă (condusă de George Călinescu, în 1946) va fi suprimată de cenzura comunistă, în urma publicării unei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Paul Goma circa 3 milioane de români din teritoriile de peste Prut și din nordul Bucovinei au căzut victime "eliberatorului" sovietic, închiși, deportați, torturați, uciși, pe întreg teritoriul imperiului bolșevic. Nu altfel s-a întîmplat în România de dincoace de Prut, comunizată de tancurile Armatei Roșii. După cum declara, în iunie a.c., Marius Oprea într-un interviu: "Pînă acum am găsit 573.000 de condamnați și băgați în pușcării, anchetați de Securitate, închiși fără vreo sentință de judecată, trimiși în lagăre, în colonii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
suferit o dureroasă dezmembrare, și anume într-o ramură credincioasă lui Rădăceanu - Voitec și una care l-a urmat pe președinte și care, mai târziu, a luat denumirea de Partidul Social-Democrat Independent, spre a se face deosebirea necesară de prima, comunizată” scrie în amintirile sale Adrian Dimitriu. După Congresul din 10 martie 1946, PSD-ul condus de Rădăceanu - Voitec a trecut la o campanie de excludere a membrilor partidului care își manifestau acum deziluzia și împotrivirea față de cele petrecute. Printre cei
Constantin Titel Petrescu () [Corola-website/Science/302813_a_304142]
-
o veritabilă cursă, îndeosebi în materie de ajutor economic. De pe la jumătatea deceniului 1950-1960, lupta antiimperialistă a devenit, după antifascism*, și împreună cu anticapitalismul* și lupta pentru pace*, una din cele patru axe ale propagandei* comuniste. în acest cadru, sovieticii încearcă să „comunizeze” unele mișcări naționaliste - în Etiopia, Nicaragua, Congo, Camerun -, dar caută mai ales să mobilizeze lumea a treia contra imperialismului, îndeosebi american, prin intermediul unor structuri ca mișcarea de nealiniere*. Ei se întorc puțin câte puțin la concepția inițială potrivit căreia proletariatul
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
și delirante - sunt fixate: muncind și noapte, chinezi trebuie să egaleze puterea economică a Marii Britanii în câțiva ani, și cea a Statelor Unite în decursul unui deceniu; datorită „comunelor populare”, înființate în iulie 1958 și mai ambițioase decât colhozurile sovietice, să comunizeze țara și să industrializeze satele; iar, pe plan extern, să oblige Moscova să recunoască China ca fiind noul pol revoluționar. Totuși, foarte curând, veștile proaste despre comune se tot înmulțesc: acestea sunt prea mari și sunt prost conduse; rechiziționările de
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
politice sunt peste tot și supraveghează cvasi-totalitatea societății și a culturii. Totuși, dacă, în anii 1970-1980, URSS, democrațiile populare și Cuba* au intrat într-o fază de totalitarism de mică intensitate, China populară*, Cambodgia khmerilor roșii*, Vietnamul* pe de-a-ntregul „comunizat” continuă să traverseze faze de teroare intensă, ba chiar neegalată. Aceste poliții politice au niște moduri de funcționare identice. Nu dețin exclusivitatea mijloacelor coercitive, statele comuniste dispunând de forțe regulate de poliție, însărcinate cu menținerea ordinii cotidiene și a luptei
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
sau au fost deportați fără să fi avut loc un discernământ juridic. Odată cu confiscarea averilor, deportarea și lichidarea organelor de presă, noile oficialități au Înlăturat majoritatea foștilor slujbași, s-au editat numeroase organe de presă menite să sovietizeze și să comunizeze populația autohtonă având drept exponenți peste 5.000 de activiști ai partidului Împreună cu organele militare de represiune. Cel mai mult a avut de suferit populația românească. În august 1940 s-a Întocmit o listă cu 12.191 „elemente antisovietice” În
ROMÂNII DIN UCRAINA by VLAD BEJAN () [Corola-publishinghouse/Science/91686_a_107355]
-
schismatica a disidentului față de „biserică” partidului apare, dimpotrivă, ca potențial mai subversiva decât cea a vechii opoziții anticomuniste, politic discreditata prin efectul cumulat al naționalismului radical (adepți ai soluției intervenției militare) și al uzurii exilului (necunoașterea realităților interne ale țărilor „comunizate”). Noii strategii americane și occidentale („destinderea”) i-au corespuns În Est măsurile de liberalizare internă relativă și apariția unei noi culturi literare, artistice, partial și În domeniul științelor sociale, care se distingea de vechea cultură națională prin multiplicarea importurilor culturale
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
nu venise timpul pentru aceasta, În 1945. Scopul, În acel moment, era ceea ce activista P.C.R. numea „democratizare”, noțiune care În limbajul de partid Însemna comunizarea, În fapt, anularea caracterului democratic. Prin urmare, ca și alte structuri, comunitățile trebuiau mai Întâi „comunizate”, folosite În interesul Partidului și apoi desființate. De altfel, În aceeași discuție se dă una dintre explicațiile necesității menținerii și controlării comunităților: „...acolo șla comunități - L.R.ț se primesc venituri...”. O poziție teoretică mai generală asupra comunității are În octombrie
[Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
ezita să răspundă: nimic nu le putea oferi deceniul al șaselea acelor tineri, sub raport cultural, ca și sub alte raporturi. Epoca era abrutizantă, de prăpăd, devastată de cel mai inclement dogmatism din câte au funcționat, după război, în țările comunizate cu forța. Și totuși, cine cunoaște mai de aproape, ca generația mea, acele vremuri știe că lucrurile au stat puțin altfel. Întunericul care se lăsase nu a fost compact în chiar toate momentele, nestrăpuns de nici o licărire, și trebuie acceptată
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
greu să găsesc argumente pentru a fi de acord până la capăt că „orice dezbatere, oricât de violentă și unfair ar fi, oricât de ad personam sau, dimpotrivă, de argumentată ar fi, contribuie în mod sigur (s.m.) la ceva", fiindcă „se «comunizează» conținuturi, resentimente, reacții, idei, argumente, violențe verbale". iar asta e ca o „ședință de terapie colectivă în care nici unul nu conduce, toți suntem pe canapeaua psihanalistului și polemizăm..." (Patapievici, într-un interviu din Dilema, 2002). Pe canapeaua cu pricina e
Divagări (in)utile: Mai bun decât tăcerea by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/6525_a_7850]
-
Gheorghe Grigurcu Iată reliefată, cel puțin ca un subiect incitant de discuție, latura conservatoare, "reacționară" a lui M. Sadoveanu, comunizat de conjunctură: "în mod stupid s-a vorbit de iubirea de țărani a lui Conu' Mihai. Da, i-a iubit. I-a utilizat ca gonaci de vînătoare. I-a contemplat, ca pe animale, în euforie biologică. Le-a ascultat poveștile
Extraordinarul Petre Pandrea (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11606_a_12931]
-
de unde provine termenul «aragaz»? Se întâmplă ca anumite nume proprii să devină substantive comune. La începutul secolului XX, Asociația Româno-Americană de Gaz - ARAGAZ - a lansat mașina de copt cu gaz, pe care scria «ARAGAZ». Și a rămas și s-a comunizat în limbă substantivul «aragaz», care înseamnă mașină de copt sau de gătit cu gaz", a explicat Ionuț Purica pentru .
România și SUA, țări cu tradiție în exploatarea gazului. Vezi dovada by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/50901_a_52226]
-
acolo fiecare gest al unui individ are o mai mare pondere decât aici, unde există libertate, o libertate supravegheată, în care gestul individului pur și simplu se dizolvă." (p. 130). Dacă Occidentul este văzut, din România și din celelalte țări comunizate cu forța, ca un teren al libertății și prosperității, Estul și intelectualii lui sunt percepuți, din celălalt punct, într-o grilă complet diferită. Idealismul vulnerat al cobailor umani răsăriteni e contrabalansat de pragmatismul decizional al politicienilor și de socialismul pur
Imposibila întoarcere (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8862_a_10187]
-
ieșirea din închisoare. Echivocul ludic și satiric, calamburul căutat și ironia acidă, verbul făcut să provoace și să întrețină râsul devin, treptat, subansamble ale unei depline gravități scriitoricești. Problemele cu adevărat importante i se par acelea legate de soarta națiunii comunizate cu forța, de povara ei istorică; și ele sunt "filtrate și îmbibate în sugativa politică a scrierilor mele literare". Arta lui Ion D. Sîrbu intră adânc în timpul istoric, politic și social, reflectându-l dinlăuntru și imaginând soluții de vindecare. Râsul
"Scrisori către bunul Dumnezeu" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Imaginative/11904_a_13229]
-
1940-1944, a întrupat, ideologic vorbind, viziunile extremei drepte la care, marginal, aderase și tânărul filosof. Dar care, departe de a se „schimba la față”, se prăbușise în Holocaust, în prima parte a războiului, spre a fi ulterior înfrântă, ocupată și comunizată de marele vecin de la Răsărit. Moartea, sinuciderea ca formă de libertate, zădărnicia creației nu sunt, desigur, teme străine gândirii mai vechi a lui Cioran. Însă acum, în perioada în care elaborează și apoi abandonează volumul Razne, ele capătă o acuitate
Cioran, ultima carte în românește by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3989_a_5314]