29 matches
-
pe care sovieticii o exercitau în presa franceză de stânga, în acești termeni: "Revoluționară, iată singurul demers pe care Louis Aragon îl fixează gândirii, dar articolul în care vorbește despre ea, apărut în mod ironic în revista "Clarté" (sub direcția comunizantului Henri Barbusse - n.n. I.P.) - lucru de care trebuie să se fi minunat editorii de la Moscova ai acestei foi, care știu că revoluționară gândirea lor nu e deloc decât din punctul de vedere al cutărei sau cutărei ordini din Europa și
Istrati, Fondane și revoluția by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12263_a_13588]
-
e inutil a ne reaminti multele încriminări și acuzații aduse unor intelectuali de seamă de la noi ca au păcătuit intru cosmopolitism) În consecință, sînt traduși numai acei scriitori occidentali care sînt considerați a fi "progresiști", cu deosebire clasicii și scriitori comunizanți. (Ce imensă opera utilă de traduceri din opera marilor clasici universali s-a făcut la noi, în anii cincizeci-saizeci folosindu-se acest pretext). În schimb trebuiau traduși, abundent și integral (și nonvalorile) scriitorii ruși și elogiata în absolut știință și
TULBURăTORUL TABLOU AL UNEI EPOCI by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17696_a_19021]
-
Caracteristicile lui vor fi: anularea sistemului parlamentar, suprimarea libertății individuale, partidul unic, economia puternic centralizată, teroarea, cultul "cîrmaciului" etc. Chiar biografia unor personalități de anvergură ale ambelor tabere ilustrează premisa lor teoretică analoaga. Dacă Mussolini a aparținut, în tinerețe, stîngii comunizante, o seama de intelectuali care și-au făcut ucenicia în cadrul Internaționalei cu sediul la Kremlin au sfîrșit prin aderenta lor la extremă dreaptă, în calitate de colaboraționiști. În sfîrșit, atît fascismul cît și comunismul se disting prin tendința lor de-a vulgariza
Un antiideolog (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17584_a_18909]
-
autoritarism" și un "tradiționalism productiv", într-o "gospodărească rigoare morală" și o "firească aristocrație a valorilor perene". Această dreaptă conservatoare, nu liberală, ar trebui înțeleasă ca miez, fundament al ființei naționale. De partea cealaltă, descoperim structurile "străine firescului organic", plebeianismul comunizant, revoluționarismul celor "sovietizați mintal", trepădușii partinici ridicați din fundul Văii, care au preluat frâiele societății de la clasa celor cu blazon, publicul select de la Ateneu. Acest vector de interpretare a distorsiunii la scara Istoriei mari mi se pare perfect justificat în
Îndreptar pătimaș by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8839_a_10164]
-
Ocampo îi asigurase plecarea - preferînd să se plimbe liber și sfidător pe străzile Parisului ocupat; nu în ultimul rînd, refuzul constant de a se lăsa înregimentat oricărui curent de gîndire dominantă și de a ceda oricărei tentații totalitare, asemeni suprarealiștilor comunizanți: „Judecata severă pe care o poartă el asupra raționalizării crescînd a poeziei și a lumii nu îl conduce (...) la fragmentarism, la relativism sau la nihilism și nici la ideea că omul ar fi un concept depășit”. Merită evidențiată situarea lui
Pro-Fundoianu by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4803_a_6128]
-
care mai degrabă au îndepărtat decît au apropiat cititorii de operele anumitor scriitori). Ca un expert echilibrat ce se află, autorul Vămilor posterității, din fericire, n-o face, cum nu o face nici cînd se apleacă asupra unor angajamente politice comunizante. Publicat după condamnarea oficială a comunismului, articolul George Macovescu, un comunist onest se deschide printr-un mesaj concludent în acest sens: „Condamnăm de-a valma totul, cu mînie revoluționară, cum era condamnat în anii ’50 capitalismul, cu toate valorile lui
Istoricul literar, canonul și politicul by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3786_a_5111]
-
ale partidului. Și nu pentru că, în interiorul său, acest lucru nu i-ar surâde. Problema e că Mircea Geoană nu poate fi urmașul lui Ion Iliescu, singurul lider capabil să adune într-o singură mână frâiele populismului de partid, ale nostalgiilor comunizante, ale corupției-fulger și ale îmbogățirii hulpave. Toate acestea, desigur, în numele "cinstei și sărăciei" bolșevice. Actualul președinte PSD e un tipic șef de facțiune, reprezentantul unei direcții a tehnocraților ce-și doresc un loc sub soarele politicului. Prin însăși prezența sa
Tăcerea lui Iliescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10753_a_12078]
-
alte considerente, de geopolitică globală, acest act politic dovedește, după caz, iresponsabilitatea, oportunismul, dezorientarea sau incompetența celor care l-au decis. În al doilea rând, această carte este un act de restituire a istoriei. Sub acțiunea propagandei și educației antinaționale, comunizantă până în 1989 și globalizantă după 1989, generațiile care au fost supuse acestui veritabil proces de spălare a creierului au pierdut conștiința apartenenței teritoriilor de peste Prut la spațiul etnic unitar românesc și nu cunosc istoria desprinderii, relativ recente, a acestor teritorii
TRATATUL CU UCRAINA de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 1524 din 04 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383016_a_384345]
-
interviu acordat ziarului „Drapelul” din 17-18 ianuarie 1945, asupra faptelor din iunie 1940, denaturându-le grosolan, căci interpreta cedarea ca o dovadă ... de prietenie față de U.R.S.S. și, totodată, lansa atacuri contra lui Iuliu Maniu, atacuri convenabile cercurilor comuniste și comunizante cu care avea să pactizeze curând la formarea guvernului dr. Petru Groza: „Declar că voi putea dovedi cu acte și cu relatări de fapte, răzimate pe documentări purtând garanțiile oficialității, că un guvern Iuliu Maniu nu ar fi putut întru
BASARABIA ŞI IAR BASARABIA! () [Corola-blog/BlogPost/340025_a_341354]
-
invadeze existența cu o utopie ce li s-a năzărit unora că bântuia pretutindeni. Apoi, prin contagiune, li s-a părut tot mai multora. Până când fantomele s-au mutat în făpturile vii. Ideologii par ei înșiși manipulați de spectrul greței comunizante, ca variantă a unui existențialism ateu, după cum a dovedit-o curând evoluția unui Sartre spre un stalinism cu reminiscențe marxiste strategic obnubilate. Evenimentele își au termenele lor și vor cu orice preț să contrazică timpul societăților sau al indivizilor. Statele-ghettou
Istoria și înscenarea politicului by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/17173_a_18498]
-
o clipă pe linia marxistă revoluționară de stânga, pe linia unității clasei muncitoare care a dus în mod firesc la realizarea Partidului Unic-Muncitoresc. Câte șicane n-am avut noi de suportat din partea titeliștilor înainte de 10 martie 1945. Eram considerată organizație comunizantă, condusă de interesele Partidului Comunist. Dar chiar după ce partidul s-a lepădat de această clică trădătoare, elementele de dreapta care au mai rămas, n-au încetat nici o clipă să ne lovească ori de câte ori au putut. Noi nu ne-am lăsat, însă
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
nu strigă nici "Trăiască Monarhia!", nici "Trăiască Republica!". Vin mereu detașamente, revoltate contra Guvernului, dar nimeni nu are curajul să ia vreo hotărâre. În sfârșit, după trei zile de șovăire - în care timp vechile gărzi republicane se înarmează, iar marinarii comunizanți parcurg orașul chemând populația să apere Republica - revoltații de la Campo Pequeno hotărăsc să părăsească Lisabona și se retrag la câțiva kilometri de Capitală, la Monsanto. Rareori se mai întîlnește în istoria vreunei insurecții o mișcare atât de lipsită de sens
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
5 octombrie, aniversarea instaurării Republicii, Granjo redă libertatea tuturor deținuților politici. Dar când, în aceeași zi, vrea să vorbească la monumentul eroilor revoluției, mulțimea începe să-l huiduiască, strigând "Trăiască Republica și republicanii!" și "Moarte reacțiunii și iezuiților!". Nemulțumirea maselor comunizante împotriva lui Granjo crește necontenit. Acest om e vândut reacționarilor monarhiști și catolici. Din partea lui, Republica se poate aștepta la orice. "Ce guvern e acesta?!" se întreabă Impresa da Manha. "Republican? Doamne ferește!" Căci "Națiunea l-a condamnat, văzîndu-l că arestează
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
-și desfășoare netulburat propaganda sa antimonarhistă. Dictatura militară acceptă sugestia lui Cunha Leal (în care avea să întîlnească, mai târziu, un adversar primejdios) și Antonio Maria da Silva, creatorul și șeful celei mai puternice organizații secrete și teroriste portugheze, dictatorul comunizant și autorul moral al haosului împotriva căruia reacționase mișcarea de la 28 mai, e invitat să se întoarcă în patrie. Pentru a nu marca hotărât înfrîngerea suferită, Guvernul publică în același timp și un decret prin care sunt amnestiați și liberi
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
întoarcerea către Pif este întoarcerea spre acea ușă din zid dincolo de care se întrevede insula de fericire a timpului care nu se va mai întoarce niciodată. Lectura îndrăgostită a înlăturat ambiția de pedagogie ideologică, iar proiectul de constituire a imaginarului comunizant european a lăsat locul bucuriei inocente a celor care admirau surpriza din fiecare număr de Pif Gadget. Aeroglisorul sau mingea care nu se oprește tulburau pacea monocromă a socialismului. Un balon încărcat cu jucării fără de nume ajungea până la cei care
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
vizînd dezmembrarea României, partidul comunist îi va absorbi ca militanți abia după 1930. Altminteri, în ciuda eforturilor de politizare și a sponsorizărilor venite pe filiera serviciilor secrete sovietice, unu va păstra pînă la sfîrșit un aer de „subversiune artistică”, de esopism comunizant... Diferențele ideologice față de Contimporanul sînt la început discrete, manifestate prin intermediul unor înțepături veninoase la adresa colaboratorilor ne sau antiavangardiști ai revistei lui Vinea. În nr. 8, un text violent, intitulat „Cămașa de forță“, îl ia în vizor - fără a-l numi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
pe urmele revistei din 1928 a lui Geo Bogza — Urmuz, în care personalitatea autorului „Fuchsiadei” e recompusă, pastișată și elogiată ludic. Articolul de fond, semnat de același Nichita Stănescu („Urmuz în toate culorile lacrimei”), amestecă, într-un lirism confuz, poncife comunizante cu citate foarte aproximative din Bacovia: „Urmuz a fost o culme a inteligenței ironice românești, tocmai de aceea a fost asasinat cu propria sa mînă de către mizera lui epocă, sau cum ar spune contemporanul său Bacovia, «Sînt mai mulți morți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Perahim, Miron Radu Paraschivescu, Gellu Naum ș.a.) au optat pentru „avangarda” politică a proletariatului revoluționar, în virtutea vechilor opțiuni de stînga; unii dintre ei abandonaseră încă din anii ’30 „evazionismul” anarhic al avangardei estetice în favoarea militantismului antiburghez și antifascist, uneori explicit comunizant (Gh. Dinu, Sașa Pană, Miron Radu Paraschivescu, Perahim fuseseră chiar membri ai Partidului Comunist în ilegalitate; Geo Bogza, Gherasim Luca, Virgil Teodorescu, Paul Păun, Maxy, Gellu Naum ș.a. erau militanți radicali de stînga). Odată cu instaurarea dogmatismului realist-socialist, componenta de libertate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
într-o epocă puternic marcată de criza economică și de ascensiunea extremei-dreapta europene, membrii următoarelor „valuri” avangardiste (Sașa Pană, Geo Bogza, Miron Radu Paraschivescu, Virgil Teodorescu, Gherasim Luca, Perahim, Gellu Naum ș.a.) vor fi - dimpotrivă - mult mai vulnerabili „angajării” politice comunizante, cu ecouri manifeste, uneori, și în plan artistic. Dacă primii separă mult mai ferm între artistic și politic, practicînd o artă antipopulistă, neangajată social explicit, ceilalți vor fi - pe durata anilor ’30 - mult mai agresiv-antiburghezi. Cazurile unor Geo Bogza (convertit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
la proza-reportaj), Gherasim Luca (autorul unor texte literare provocatoare, în care anarhismul erotizant se contaminează de realismul socialist), Gheorghe Dinu (fostul avangardist Stephan Roll, devenit publicist de orientare comunistă) sau Miron Radu Paraschivescu (autor de poeme „revoluționare” whitmaniene, cu mesaj comunizant) sînt ilustrative. Prezentul demers propune un alt tip de decupaj decît cel istorico-literar tradițional. El cantonează, mai întîi, în anumite zone ale tranziției, de la estetismul parnasiano-simbolist la avangardism, examinîndu-i implicațiile; totul - încă o dată - prin prisma amintitului complex al periferiei: obsesia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
social. În practică, aplecarea sa spre dreapta e violent-irevocabilă. Însăși atingerea cu cei de stânga Îi provoacă oroare și decide să se izoleze de ei cu orice preț: „Am hotărât să nu mai pun piciorul la N.R.F.*, unde domină evreii, comunizanții, vechii suprarealiști și tot felul de inși care cred din principiu că adevărul se află la stânga”. Fără Îndoială, un fanatic al dreptei precum el nu poate admite o astfel de sfidare: condotier ideologic, tot ce contravine principiilor sale trebuie combătut
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
conflagrații mondiale atât sub aspect teritorial (de la România Mare la România fără Basarabia, Ținutul Herței, Nordul Bucovinei și Cadrilater), cât și sub aspectul regimului politic, de la dictatura carlistă la cea legionaro-antonesciană, apoi antonesciană, pentru a sfârși cu regimul de factură comunizantă al dr. Petru Groza. Evoluțiile/involuțiile surprinse au reprezentat, netăgăduit, cadrul în care s-a desfășurat activitatea Serviciilor Secrete românești și străine (aliate ori inamice) în conexiune nemijlocită cu derularea marii conflagrații dintre 1939 și 1945, la care România - în
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
public francez, putem întrevedea în același timp, chiar dacă la începuturi mai discret și amenințat de gîndirea intelighenției majoritare, și unul al "decomunizării" acestuia. Un Panait Istrati ori un Gide au fost supuși unor execuții sumare și energice de stînga intelectuală comunizantă, la ora dezamăgirii lor, după vizitele în țara socialismului real, aproape fără drept de apel. Dacă Marc Lazar ori autorii Cărții negre a comunismului pot acum vorbi riscînd scandalul, e adevărat, dar nu și linșajul intelectual și moral, e tocmai
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
francofil prin tradiție, pe care îl disprețuiau cordial. Cât despre Franța, e foarte probabil că președintele Mitterrand, încurajat de desemnarea ca prim-ministru a lui Petre Roman fiul unui fost combatant în Spania, cu multe relații în mediile comuniste și comunizante din Franța, el însuși absolvent al unei mari universități franceze se pregătea să exercite în România o influență masivă, economică și culturală, fără să perturbe relațiile cu URSS și fără vreo concurență serioasă din partea americanilor sau a Germaniei. Nimeni nu
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
La 28 septembrie 1974, Spinola cheamă „majoritatea tăcută” să manifesteze împotriva revoluției. Comuniștii și celelalte forțe de stânga blochează accesele în capitală, iar Spinola este nevoit să demisioneze de la președinția republicii unde este înlocuit de generalul Gomes. Calea unei radicalizări comunizante rămâne deschisă. PCP inaugurează o serie de atacuri împotriva organizațiilor democratice și a partidelor de centru. Extrema stângă se bazează pe șeful guvernului, Vasco Gonșalves, și pe comandamentul trupelor de elită deținut de Carvalho. încă de la 22 februarie 1975, MFA
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]