12 matches
-
etc.), ori „semnificant“ (înveliș „de litere“/ „de sunete“, metaforic: „pocal“), în care-i turnat un „conținut“, în care-i „închingat semnificatul-fulger-șfichiuitor“ (cantitatea / doza de satiră / umor la aspersor) întru catharsis, „autoprefață“ care „trece în revistă“ evoluția speciei, „istoria tendințelor formale / conținutistice“ spre a se ajunge „iute“ la polivalenta epigramă absurdă din propriul său „urmuzeu poetic“: «După cum se observă, modificările propuse și experimentate au vizat doar forma epigramei, strucutra acesteia; ceea ce ne propunem noi vizează fondul [...]; epigrama absurdă este grefată pe una
ÎNTRE CORBIGRAMĂ, EPITAF ŞI FABULĂ de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1202 din 16 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Ion_pachia_tatomirescu_1397642666.html [Corola-blog/BlogPost/347838_a_349167]
-
mereu unele și aceleași întrebări, riscăm să nu ne mai intereseze opera lui Arghezi. Posteritatea lui merită alte întrebări"101. O aplicată și sistematică abordare a prozei publicistice argheziene o întreprinde, fără îndoială, Mariana Ionescu, în două intervenții hermeneutice, similare conținutistic, dar diferite ca întindere 102. E vorba, după cum însăși autoarea precizează, de o analiză a gramaticii discursului pamfletar într-o dublă direcție: a inventarierii gamei de procedee specifice pamfletului arghezian și a decelării metodelor artei sale polemice, avansând o taxinomie
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
de astfel de desincretizări și „literaturizări”. Cu excepția studiilor despre yoga, șamanism, ocultism ori alchimie (toate adîncite mult în misterii și, deci, rituri), autorul s-a aflat mai în largul lui cînd a abordat miturile de mare tradiție. La ele, partea conținutistică (semantică) s-a conservat întrucîtva prin scriere, putînd fi comentată cu mai multă siguranță. Spre deosebire, sistemul gestic fixat într-o sintaxă rigidă și ocultat cu intenție are puține șanse de supraviețuire și decriptare. Iar moartea a fost și a
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
localizează. Ar fi și situația Mioriței, compoziție în care liricul are ascendent asupra epicului. Așa se explică de ce D. Caracostea credea, iar argumentele nu i-au lipsit, că variantă românească a Meșterului Manole, deși face corp comun cu textele similare conținutistic, grecești, sîrbe, etc., se bucură de o poziție privilegiată în planul esteticului, al elaborării poetice pentru că limba română a fost mai intens supusă travaliului creator, arhitectonica mai elaborată, tensiunea dramatică mai încordată. Dar, o dată cu studiul lui Petru Caraman, Alegoria morții
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
scriitură imitativă decât de trasarea precisă a unui teritoriu exact, ceea ce-l apropie, conceptual, de modelul mimetic al Antichității. "O parodie sau un travesti pot să se servească de discrepanțele dintre "superior" și "inferior", atât pe plan formal, cât și conținutistic, pentru a-și submina obiectul îndeobște un text de autoritate (s.n.) prin imitație implicit critică, sau pentru a-l supralicita prin "imitația ridicată la rang artistic superior de versiune proprie". Ea poate viza astfel norma individuală a unui autor 63
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
epopeii, pregătind terenul speciei numite mock epic sau poem eroi-comic. Dintre genurile "nobile" sau pur și simplu serioase, epopeea reprezintă, în concepția aristotelică, ținta predilectă a parodiștilor cel puțin sub două aspecte: ea oferă posibilitatea imitației stilistice și a imitației conținutistice prin degradarea mimetică, graduală atât a limbajului, cât și a evenimentelor propriu-zise. În primul caz, vorbim despre tratarea unui subiect nobil într-un "stil vulgar"112 (limbaj colocvial, aparținând claselor inferioare social); în cel de-al doilea, despre un subiect
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
paralel a considerațiilor metaliterare leopardiene și ale lui Quasimodo (fără a se uită de etapele creative parcurse) sau a altor repere, între care definitoriu felul specific de a evalua, la distanță de un secol, moștenirea antichității clasice. Sunt aspecte aferente, conținutistic, temei principale, examinate rând pe rând. În același timp ele contrabalansează insistențele aplecari asupra ocurentelor lexicale (cu precădere de tip nominal) și asupra termenilor-pivot sau a registrelor stilistice, vectori ai comparatismului. Metodă privilegiată este intr-adevar cea comparativa, ajunsă din
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
altuia strălucirea și sfârșesc într-o splendidă confraternitate, peste decenii și peste veacuri (2012, 342). Capitolul patru se prezintă ca o a doua parte a lucrării noastre, atât sub aspect dimensional (ocupă cca. jumătate din economia cărții), cât mai ales conținutistic: citește atent proza eminesciană, identifică nuclee intratextuale, le stabilește circumferința sau constelarea și diferențiază patru categorii intratextuale determinate pe două direcții de generare intratextuală: 1. "pe orizontală" corespondență și 2. "pe verticală" filiație. Exegezele operei lui Mihai Eminescu ce și-
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Fiindcă omul acesta nu doar că își proiectează sensibilitatea muzicală a României profunde ca pe una demnă de a reprezenta muzici antice și universale de semnificații majore, dar și produce o muzică de un profesionalism compozițional și de un rafinament conținutistic ce sunt de valori maximale. Întâlnirile de la Târgu Mureș și de la București, cu Eva Alkula, Pekka Jalkanen și piesele sale, au fost așadar perle rare.
PEKKA JALKANEN sau despre ?simfonismul scandinav de inspira?ie rom?neasc?? by Marin Marian () [Corola-journal/Journalistic/84194_a_85519]
-
despre care Franzos va repeta cu încăpățînare că ar reflecta cu maximă fidelitate "adevărul",- tot mai stabilă, chiar și acolo unde este strecurată în "narațiune". Ea ajunge să încremenească într-un sistem fix, topologic, de relații între elemente formale și conținutistice: proba cea mai elocventă o constituie nuvela Die Reise nach dem Schicksal , publicată în "Neue Freie Presse" în 1884, în al cărei text "fundalul" spațio-temporal a fost de două ori modificat, odată cu rețetele preconcepute ale coloritului local adecvat fiecăruia, din
Ce ar fi putut învăța și n-a învățat Karl Emil Franzos din estetica lui Goethe by Andrei Cornea () [Corola-journal/Journalistic/16441_a_17766]
-
de Adrian Majuru este un studiu de mentalitate, cu aplicație pe capitala văzută ca un puzzle de mahalale; de semnalat, după cum indică pe bună dreptate autorul, mahalaua înseamnă (la originea ei turcă) district, cartier, de-abia mai târziu termenul decăzând conținutistic la ideea de mahala, așa cum o percepem astăzi. Adrian Majuru își scrie studiul cu o acribie performantă și cu ochi vigilent de studios; demersul său captivează nu prin pitorescul stilului (ca la Dan C. Mihăilescu) ori prin ingeniozitatea punerii în
"Misterele" Bucurestilor -de la miresme la miasme- by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/12910_a_14235]
-
un ciur să le vânture; lăudând cele bune și aruncând în noianul uitării pre cele rele; și una și alta după principiile sale, și fără a lua seama la persoana și la starea autorilor?" Kogălniceanu este de pe acum, sub raportul conținutistic al criticii, un tradiționalist și un teoretician al specificului național. În Dacia literară publica Scene pitorești din obiceiurile poporului (Nou chip de a face curte) și încheia regretând aceste "ceremonii care din zi în zi se per prin civilizația cea
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]