49,962 matches
-
A pune o placă pe un zid și a proclama că în interior se află cea mai importantă fabrică producătoare de tehnologie IT nu înseamnă absolut nimic, dacă înăuntru nu se produce chiar tehnologie IT. A nu da conținut unui concept atât de important înseamnă a deschide ferestrele abuzului după ce tocmai ai închis, de bine, de rău, ușile acestuia. Într-adevăr, nu se specifică în nici un document oficial în ce constă garantarea proprietății de către stat - adică de aparatul său specializat în
Furtul, ca artă frumoasă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11223_a_12548]
-
autenticitatea sa și aruncat în domeniul abandonului, pe care mulți îl califică drept comunitate. Dar această comunitate nu are nimic, ea nu are suflet" (p. 80). Cartea lui Alexandru Șafran este plină de învățăminte. Ea clarifică raporturile iudaismului cu principalele concepte ale lumii contemporane: democrație, minoritate, majoritate, morală, societate, știință, muncă. Fiecare dintre capitolele dedicate acestor teme merită o discuție aplicată. Cred că o masă rotundă care să aibă drept tematică discutarea acestor concepte din perspectiva diverselor credințe religioase care domină
Lecția de toleranță by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11224_a_12549]
-
învățăminte. Ea clarifică raporturile iudaismului cu principalele concepte ale lumii contemporane: democrație, minoritate, majoritate, morală, societate, știință, muncă. Fiecare dintre capitolele dedicate acestor teme merită o discuție aplicată. Cred că o masă rotundă care să aibă drept tematică discutarea acestor concepte din perspectiva diverselor credințe religioase care domină lumea contemporană ar fi mai mult decît interesantă și ar putea duce la definitiva îndepărtare de ceea ce Samuel Huntington numea posibila ,ciocnire a civilizațiilor", marea amenințare pentru lumea contemporană. Observațiile lui Alexandru Șafran
Lecția de toleranță by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11224_a_12549]
-
a familiei, căreia îi aparținea Matila, iscălea Ghyka, forma Ghica rămânând ramurii muntenești. Asta ar mai fi cum ar fi, dar autorul ni-l prezintă pe Matila Ghyka drept ,inventator" al Numărului de Aur, ca și cum o categorie filosofică ori un concept estetic ar putea fi inventat, iar pe ,inventator" ca fiind membru al Academiei Franceze, ceea ce e fals. Aceeași cariată casetă le taxează de ,frivole" pe Regina Maria, Maruka Cantacuzino și Martha Bibescu. Una din trei: ori autorul nu posedă înțelesul
Marcel Proust în România? - Connaisseur! by C.D. Zeletin () [Corola-journal/Journalistic/11233_a_12558]
-
dacă nu tocmai violet,/ atunci măcar ocru-cenușiu, iar codrii de aramă/ își plimbau nestingheriți clorofila prin toate cotloanele,/ mai ceva decît își plimbă animalul, bestia gînditoare/ povara sanguină prin lăuntrul trupului" (Iepurele suedez). Nimic mai mult decît un joc de concepte pe epiderma robustă a organicității care știe de glumă... Incontestabil, Ioan Flora e un precursor al poeziei optzeciste mai cu seamă a celeia în variantă bucureșteană, nu doar prin extrovertirea pe care o adoptă ca pe-o marcă distinctivă, ci
Lirism extravertit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11253_a_12578]
-
vechile formule au noi atestări, în mediile electronice: ,Cu multă stimă și respect vă salut" (rdt.dordetara.ro), ,Respectele mele tuturor. Să trăiți 5.000 de ani fără reparații capitale !!!!!" (daciaclub.ro). Pentru o interpretare non-ironică a termenului și a conceptului pledează și frecvența, și sensul special al construcției reflexive a verbului a se respecta. Aceasta este glosată în DEX ca ,a-și păstra demnitatea"; dar sensul său curent e destul de departe de o asemenea definiție. A se respecta înseamnă în
,,Respect maxim", ,,super respect" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11281_a_12606]
-
național la o oră de maximă audiență. Eu zic că, în timp, cele două nu se exclud (poate fi dat la TV după ce părăsește cinematografele). Iar în privința vizionării lui în mall-uri, oricât de puțin mi-ar plăcea locul și conceptul său în sine, spun "Dă-i bătaie!". Pentru că acest film, dincolo de restul meritelor pe care i le recunosc, de altfel le voi dedica această pagină, mai are și unul foarte prețios: e o adevărată chinină (în sensul de "ți-o
Șase personaje în căutarea unui jaf by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11287_a_12612]
-
joc pe care îl deschide o operă și diversitatea posibilă a interpretărilor. Acum, putem constata prima diferență semnificativă dintre Dragomir și cazurile anterioare. În timp ce Noica și primul Heidegger căutau, prin abordarea unei piese din aria literaturii, să ilustreze propriul lor concept filozofic (pentru Heidegger structura grijii, pentru Noica modelul ontologic IDG), Dragomir nu are un concept propriu de ilustrat. El nu vine cu o idee proprie, dată în prealabil, căreia să îi caute o întruchipare literar-artistică, una care să i se
Cum se împacă literatura cu filosofia by Cristian Ciocan () [Corola-journal/Journalistic/11283_a_12608]
-
prima diferență semnificativă dintre Dragomir și cazurile anterioare. În timp ce Noica și primul Heidegger căutau, prin abordarea unei piese din aria literaturii, să ilustreze propriul lor concept filozofic (pentru Heidegger structura grijii, pentru Noica modelul ontologic IDG), Dragomir nu are un concept propriu de ilustrat. El nu vine cu o idee proprie, dată în prealabil, căreia să îi caute o întruchipare literar-artistică, una care să i se potrivească - am zice noi - ca o mânușă. De aceea, el nu face o interpretare ,dragomiriană
Cum se împacă literatura cu filosofia by Cristian Ciocan () [Corola-journal/Journalistic/11283_a_12608]
-
hermeneutic: grila platoniciană ar străbate ca un fir roșu întreaga piesă, în timp ce celelalte grile nu ar acoperi decât parțial textul lui Caragiale. Dragomir propune așadar o interpretare platoniciană. Un cititor răutăcios ar putea spune că tocmai pentru că nu avea un ,concept propriu" a făcut Dragomir apel la Platon. Însă s-ar putea ca poziția lui Dragomir să fie mult mai interesantă. Întâi de toate, dacă privim cu atenție, vedem că interpretarea lui Dragomir nu e la urma urmei ,atât de platoniciană
Cum se împacă literatura cu filosofia by Cristian Ciocan () [Corola-journal/Journalistic/11283_a_12608]
-
Dragomir să fie mult mai interesantă. Întâi de toate, dacă privim cu atenție, vedem că interpretarea lui Dragomir nu e la urma urmei ,atât de platoniciană" pe cât o arată titlul. Desigur, el va folosi în discuția sa o serie de concepte de sorginte platoniciană, anume raportul dintre paradigmă și copie, concretizat ca raport dintre centru și provincie, ca raport dintre pur și amestecat, dintre real și simulacru, dintre ființă și devenire, dintre suflet și corp. Dar folosirea unor astfel de concepte
Cum se împacă literatura cu filosofia by Cristian Ciocan () [Corola-journal/Journalistic/11283_a_12608]
-
concepte de sorginte platoniciană, anume raportul dintre paradigmă și copie, concretizat ca raport dintre centru și provincie, ca raport dintre pur și amestecat, dintre real și simulacru, dintre ființă și devenire, dintre suflet și corp. Dar folosirea unor astfel de concepte platoniciene nu duce neapărat la o interpretare care să fie ea însăși, în esența ei, platoniciană. În plus, găsim de-a lungul lecturii o serie de teme care îi sunt foarte proprii lui Dragomir însuși: de exemplu, raportul dintre intim
Cum se împacă literatura cu filosofia by Cristian Ciocan () [Corola-journal/Journalistic/11283_a_12608]
-
de modestie, în sensul că n-a vrut să se scoată pe sine în prim-plan. Interpretarea lui Dragomir mi se pare așadar deghizat platoniciană, fiind în fond una pur ,dragomiriană". Într-adevăr, prin această lectură nu e ilustrat un concept filozofic propriu, dat în prealabil, ca în cazul lui Noica și al primului Heidegger. Însă, mai aproape de-al doilea Heidegger, Dragomir spune că o astfel de lectură ne permite să înțelegem ceea ce este ascuns, încriptat în comedia lui Caragiale
Cum se împacă literatura cu filosofia by Cristian Ciocan () [Corola-journal/Journalistic/11283_a_12608]
-
o problemă spre care să arate disponibilitate nici unul dintre exegeți. Dacă modernismul românesc e închis sau epuizat (a doua premisă a studiului lui I. B. Lefter), păcatul cel mare al criticii românești interbelice și postbelice e că a limitat acest concept la o sferă prea restrânsă, lăsând în afară tradiționalismul, iar uneori și simbolismul sau avangardele. Nu e nici o contradicție între cele două constatări: 1. modernismul românesc e închis, 2. dar e închis în limite prea strâmte și sfera lui trebuie
Un concept integrator al modernismului românesc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11300_a_12625]
-
e închis, 2. dar e închis în limite prea strâmte și sfera lui trebuie lărgită. Aceasta este pledoaria cea mai importantă a cărții lui I. B. Lefter: pledoaria pentru ,reconstrucția conceptuală a modernismului românesc" (p. 180). Rezultatul ar fi un concept integrator al modernismului românesc, înțeles ca un curent literar și cultural, întins cam de pe la 1880, cu primele experiențe ale lui Macedonski, și până la 1980, când se încheie neomodernismul postbelic declanșat pe la 1960-1965, după fractura proletcultistă. În marea lui sferă se
Un concept integrator al modernismului românesc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11300_a_12625]
-
săi) este asimilabil în sfera modernismului. Reductibilitatea tradiționalismului la modernism rămâne, după părerea mea, o problemă nerezolvată și nerezolvabilă decât printr-un abuz. O altă consecință ar fi că nu pot fi acceptate delimitările politice sau evenimențiale ale perioadelor literare. Conceptele de literatură interbelică și literatură postbelică sunt false și inoperante pentru o istorie preponderent estetică (a formelor și a stilurilor). Concluzia cărții, Pentru o nouă secvențialitate a istoriei literaturii române, nu conține, în ciuda pretențiilor, prea multe noutăți: I. B. Lefter
Un concept integrator al modernismului românesc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11300_a_12625]
-
Mondial, altădată istoricul literar este nevoit să vorbească de un prim modernism și de un neomodernism. Deci pentru teoretician există un singur modernism, pentru istoricul literar există două. Această inconsecvență face ca până la urmă să persiste fisurile și incoerențele în conceptul de modernism românesc. Recapitularea modernității, care ar fi trebuit să se intituleze mai adecvat (repet) Recapitularea modernismului poetic românesc, oscilează păgubitor și derutant (chiar pentru un cititor profesionist) între o teorie a modernismului românesc și o istorie a lui. Pe
Un concept integrator al modernismului românesc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11300_a_12625]
-
de atunci, cartea ei Peregrinările unei paria, dar și o întreagă bibliografie care-i era consacrată. Flora Tristán a fost o mare luptătoare pentru dreptate socială. A încercat să introducă în politică o componentă feministă, cu mult înainte de apariția acestui concept. Deși i-a mers mereu prost, nu s-a dat bătută niciodată. Era o femeie din categoria Georges Sand. Avea părul negru și fața foarte albă, motiv pentru care în Peru i se spunea Andaluza și ,mica franțuzoaică", de care
Cu Mario Vargas Llosa în paradis by Mariana Sipoș () [Corola-journal/Journalistic/11313_a_12638]
-
direcție în sensul postmodernismului. Contribuția sa la ,dosarul" acestei bătălii e considerabilă, nu doar în faza de pionierat a anilor ´80, ci și în următoarele decenii. Textul cel mai important deschide prima secțiune a volumului, Modelul postmodern. Către clarificarea unui concept cultural, și a apărut inițial în ,Caiete critice", nr. 1-2 din 1986, număr de referință pentru declanșarea dezbaterii despre postmodernism la noi. Secvențele pe care le scrie Ion Bogdan Lefter dintr-un proiectat ,roman de idei" urmează parțial exemplul lui
Acreditarea postmodernismului românesc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11323_a_12648]
-
de accent, de aceea înțelegem perfect de ce nu agreează ulterior cantonarea discuției în limitele unui grup sau în perimetrul sociologic al optzecismului. E o dovadă de perspicacitate că în 1986 criticul crede cu tărie ,în necesitatea de a ne elabora conceptul unui postmodernism românesc" (p. 18). Exegetul apără noul fenomen atât de căderea în frivolitatea unei mode, cât și de contestațiile neîncrezătoare, afirmând că ,postmodernismul românesc trebuie înțeles înainte de a fi judecat" (p. 19). Pentru clarificarea conceptului, Ion Bogdan Lefter apelează
Acreditarea postmodernismului românesc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11323_a_12648]
-
de a ne elabora conceptul unui postmodernism românesc" (p. 18). Exegetul apără noul fenomen atât de căderea în frivolitatea unei mode, cât și de contestațiile neîncrezătoare, afirmând că ,postmodernismul românesc trebuie înțeles înainte de a fi judecat" (p. 19). Pentru clarificarea conceptului, Ion Bogdan Lefter apelează la scurta lui istorie de întrebuințare în critica românească (prima lui atestare românească e găsită în 1982, la Alexandru Mușina, p. 20). Disocierile de modernism (p. 35-42), avangardă (p. 42-43, 59), textualism (p. 59) și analiza
Acreditarea postmodernismului românesc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11323_a_12648]
-
inevitabil dominată, ca în mitul biblic al Turnului Babel, de multitudinea limbajelor pe care ar dori să le organizeze. În cadrul acestei viziuni se înscrie seria de articole publicate de G.Longo, L.Terrusi și U. Ollendorf. Eseul lui Longo extinde conceptul de Est împingându-l până în Extremu Orient. Tehnică japoneză a Kintsugi pare a fi metaforă perfectă de reprezentare plastică a ceea ce ar trebui să fie relația Orient-Occident. O unitate care demonstrează, fără ascunziș, diferențele, mai mult, le prezintă ca fiind
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
extinderile din anii 2004 și 2007, au condus la o "recuperare" politica și civilizațională a zece state din Europa Centrală și de Est, situate între Marea Baltica, Marea Neagră și Marea Adriatică. Articolul lui Gheorghe Văduva aduce pentru prima dată, în cadrul acestui număr, conceptul de clivaj, care este atât de iubit de specialiștii în geopolitică. Pentru autor, cu toate ca dimensiunea Est-Vest a ontologiei spațiului euro-asiatic părea să iasă din conflictualitatea ei tradițională ameliorând vechile fălii, războiul a reânceput. Concluzia articolului este ca, în realitate, el
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
o apărare înaintată, tot pe aceste culoare, împotriva expansiunii Vestului spre Est. Desigur, grosso modo, așa se pare că a fost de-a lungul istoriei. Distribuția populațiilor slave pe continentul european justifica, de fapt, această teorie. Astăzi, un astfel de concept expansiv populațional din partea Estului rus este nu numai neverosimil, ci chiar absurd. Populația Rusiei este total insuficientă pentru imensitatea teritoriului acestei țări, chiar dacă Siberia și Extremul Orient oferă condiții foarte aspre pentru a reprezenta o atractivitate expansionista din partea cuiva. Cu
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
însă imens: un război fratricid în Ucraina, repoziționarea, față în față, a forțelor NATO și a forțelor Rusiei și, mai ales, reînarmarea și situarea din nou pe poziții de forță a celor două superputeri nucleare și aliaților acestora. Redefinirea unui concept european viabil de securitate și apărare se lasă încă așteptată, chiar dacă Tratatul de la Lisabona fixează, de fapt, coordonatele esențiale ale acestui domeniu. Se pare că recomandările summit-ului NATO din Țară Galilor din 2014 că țările membre ale Alianței să
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]