53 matches
-
mult orgoliu și suferință.[...] Prefer să mor de foc interior decât de vidul și resemnarea înțeleptului, la care aceasta răsare dintr-un gol lăuntric”. Lumea i se pare irațională și întrucât este infinită, nu-i acceptă vreun sens: „Sensul este conceptibil numai într-o lume finită, în care poți ajunge la ceva...[...] Totul e prea puțin față de nemărginire”. Separarea de lume produsă de suferință duce la „interiorizarea excesivă” și la unul dintre paradoxuri, anume: „de a șterge amintirile celor ce n-
EMIL CIORAN DINCOLO DE CULMILE DISPERĂRII de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1637 din 25 iunie 2015 by http://confluente.ro/vavila_popovici_1435181901.html [Corola-blog/BlogPost/352960_a_354289]
-
a dansatorilor. Emil Cioran spunea: „A simți că poți totul, că absolutul e în mâna ta, că exuberanța ta este exuberanța acestei lumi, că ritmul universal palpită în tine frenetic și intens, că tu ești lumea, că existența nu e conceptibilă decât în măsura în care trece prin tine ... este desigur a realiza o formă de bucurie greu de bănuit și care este un monopol al celor dotați cu sensibilitate magică.” Să ne amintim că denumirea Companiei vine de la un fung căruia îi place
PILOBOLUS de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 by http://confluente.ro/_pilobolus_vavila_popovici_1343840396.html [Corola-blog/BlogPost/360022_a_361351]
-
1-Libertatea numai mentala-conceptuală, libertatea de a gândi ce vrei, libertate îngrădita de constrângeri. Poți gândi ce vrei, dar niciodată nu poți gândi tot ce poate fi gândit. Dacă ar fi posibil ca fiecare om să gândească totalitatea realităților și acțiunilor conceptibil modale, ea ar nega libertatea unicat a gândirii personale-creative, libertate distinctă a fiecărui om de a își construi mental liber lumea să, diferită de lumile celorlalți. Creativitatea umană de orice fel se bazează pe diferența între libertățile conceptibile-creative, transpozabile prin
Liber arbitru () [Corola-website/Science/307996_a_309325]
-
pe diferența între libertățile conceptibile-creative, transpozabile prin imaginație și rațiune în opere umane distincte, admis liber create. În consecință libertatea de 'a gandi ce vrei' este logic limitată la posibilitatea efectivă de a acoperi numai un teritoriu limitat al posibilului conceptibil, exprimat prin reprezentări imagini sau descrieri în limbaj, adică a formulării de gand cu un anume conținut. Pe de altă parte posibilitatea de a gândi orice ar duce la un paradox, ar implica posibilitatea celui liber și efectiv capabil să
Liber arbitru () [Corola-website/Science/307996_a_309325]
-
la obiectele perceptibile senzorial, la stări de fapt și la situații obiectuale. Rațiune - se ocupa cu formele gândirii, referitoare la esența lucrurilor individuale exprimabile prin cuvinte articulate. Esența se refera la ce este-le lucrului individual; nu e vizibilă, ci conceptibilă, de aceea are nevoie de cuvântul exprimat. Speculațiune - din punct de vedere ontologic se refera la totalitatea de obiecte, la procesualități și la aspectele transcendente, care trec dincolo de lumea noastră perceptiv-senzorială. Ex.: om - esență; umanitate - se refera la tot ce
Psiholingvistică () [Corola-website/Science/304707_a_306036]
-
generice, independente de subiect. Doctrina platonică afirmă existența formelor idei, independent de subiectul uman. Formele universale platonice sunt niște prototipuri modale perfecte și absolute, neschimbătoare, la care participă formele corespondente din lumea umană. Spre exemplu pentru fiecare forma perceptibilă sau conceptibilă, există o formă idee, o formă universală, perfectă și stabilă, care dă atributul formei sau calității din lumea umană, dar cu care nu se confundă. Astfel avem universaliile calificante modal precum binele, frumusețea sau dreptatea universală, din care se împărtășesc
Nominalism () [Corola-website/Science/308678_a_310007]
-
Kantianismul neagă cunoașterea lumii obiective, a 'lumii în sine' cum este ea numită. Alte curente filozofice precum idealismul, cum am mai spus, neagă pur și simplu existența lumii obiective, independența de subiect, declarând că singura lume coerent admisa, perceptibilă și conceptibilă, este lumea la care individul are acces, adică lumea desfășurată în conștiența sa, lumea subiectivă. La întrebări asupra provenienței informației de lume subiectivă, idealistul nu răspunde sau atribuie această viziune de lume personala, unui creator absolut, capabil să facă atât
Obiectivitate (filozofie) () [Corola-website/Science/309127_a_310456]
-
ființa suveran perfectă”. Definiției epistemologice anselmiene, relativă la capacitatea de cunoaștere, Descartes Îi opune o definiție ontologică, relativă la obiectul Însuși. Pentru Descartes, perfecțiunea este expresia infinității actuale, nu a unei valori maxime indeterminate, nedefinite. El consideră că indeterminatul este conceptibil și În același timp inferior infinitului. „Infinitul, ca infinit, nu este cu adevărat Înțeles, dar cu toate acestea el este judecat; căci a Înțelege clar și distinct că un lucru nu poate În nici un fel să Întâlnească limite, e a
[Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
dezbătut - și au respins - ideea că Autorul acestei lumi ar fi un „mare Înșelător” (deceptor potentissimus). Critici față de precaritatea poziției lui Blumenberg au fost numeroase, și Amos Funkenstein, printre alții, a demonstrat că filozofia lui Descartes n-ar fi fost conceptibilă fără influența nominalismului medieval tîrziu, mai precis a acelui nominalism care, după opinia lui Blumenberg, constituie ultima „recădere” a Occidentului În gnosticism. Pe lîngă acestea, Blumenberg uită cu desăvîrșire că ideile Reformei reprezintă confirmarea totală a doctrinei augustiniene a păcatului
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
sensibilă, statuie sau pictură, privită cu ochii de carne. Arta devine posibilă abia odată cu ideea contrară și sacrilegă că poate fi mai mult în copie decât în original. Punct de inversare a valorilor din amonte și din aval, care face conceptibilă estetica prin despărțirea de teologie. Înainte de acest punct, există artizani. După, artiști. Ideea de creație artistică s-a construit împotriva celei de creație ontologică, însă modelânsu-se formal după aceasta. Arta este o ontologie inversată prin primatul reprezentării asupra prezenței (Proust
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
în generarea acesteia. Aici se poate identifica un principiu activ al unui tipar de conștiință antinaturalistă, care refuză orice implicare a acestei natură naturata în câmpul esteticii și care plasează activitatea umană mai presus de orice altă formă de activitate conceptibila. Intelectul uman poate fi elogiat astfel, întrucât el poate proiecta lumi perfecte (cu toate că acestea rezultă, concomitent și parțial, dintr-o experiență de tip afflatus)66, nu simple universuri perfectibile, după cum precizează Blake în Annotations to The Works of Șir Joshua
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
unui reflex eminamente senzorial este încărcat de imagini: "It is impossible to think without images of somewhat on earth" (E: 600). Pe scurt, aceasta implică faptul că simțurile vizionare percep prezenta divină în formă antropica, fiindcă Dumnezeu eludează orice formă conceptibila. Din această decurge că toate reproducerile picturale ale viziunilor divine îl înfățișează pe Dumnezeu în ipostaza unui om, iar principala rațiune din spatele acestui demers estetic este aceea că artistul rămâne fidel credo-ului biblic: Dumnezeu l-a făcut pe om
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
un mediator șui generis între două tipuri de decodare a lumii: cea executată de creator și cea executată de receptor. Unirea lor în substanță scriiturii reiterează, în opinia mea, finalul apoteotic al marelui poem Jerusalem, în care toate formele ontologice conceptibile sunt reunite în trupul lui Christos, care devine, simultan, reificarea viziunii divine și personificarea imaginației umane. Devenind una în substanță scriiturii, autorul își salvează etern cititorii și, simultan, se salvează etern și pe șine. Această îmi amintește de ideea lui
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
percepe eternitatea per se" (1981, pp. 5-6). În lumea imaginara blakeană, ca entități privilegiate, cele două categorii se traduc, la nivel textual, în conceptele de "Eternitate" și de "Golgonooza"141. "Eternitatea" definește o manifestare atotcuprinzătoare, care determină structura tuturor formelor conceptibile, putând fi echivalata cu un prezent absolut 142. Pe de altă parte, "Golgonooza" reprezintă Orașul Artei și al Manufacturii al lui Los143, o reprezentare simbolică a operei de artă. Funcția să este aceea de "a da formă tuturor lucrurilor necreate
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
și devine limpede că aceste puncte sunt unul și același; de fapt, punctul minim este superlativ întocmai celui maxim" (1979, p. 13). Rezultă din tot acest balet retoric fundamentat antinomic că Dumnezeu, ca Maximum ontologic, îmbrățișează toate formele și ființele conceptibile, anulând, prin această, însăși ideea de opoziție: argumentele lui Nicolaus Cusanus "ne arata Punctul Maxim că Ființă, în opoziție cu care nu se plasează nimic, fiindcă toate fiintele, în orice formă s-ar afla, sunt în El, iar El, în
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
cu trupul lui Mesia" (1996, p. 106). 191 Pentru mai multe amănunte, cf. Damon, 1988, p. 143 și E: 948-967. 192 Hagstrum observa că Blake utilizează imaginea hermafroditului de mai multe ori, "de fiecare dată în cel mai peiorativ sens conceptibil" (1985, p. 141). 193 "Bătrână Mama" este, îmi pare evident, Eno, un personaj a cărei plângere este plasată în debutul poemului The Book of Los. Wilkie și Johnson remarcă: "ea este, aproape sigur, un soi de stare de conștiință primară
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
legitim, tuturor lumilor. De aceea, afirmăm că Dănilă se folosește de arme intelectuale, directe, sintetice, succinte, pur calitative, în lumina și temperatura cărora Satana se topește ca ceara pe plită. În povestea Stan Pățitul procesul de elucidare merge până la limita lui conceptibilă: dracul servind pe Stan, fără angajament bilateral, fără pact, fără să fie solicitat, numai pentru că el, dracul, a încălcat o lege cosmică! Nu este complementarism între Dănilă și Stan, pe de o parte, și drac, pe de altă parte, ceea ce
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
o partiție analitică ce enumeră patru posibilități logice de ieșire din impas, argumentând că trei dintre ele sunt false alternative, în timp ce ultima dintre ele constituie calea de urmat. Iată posibilitățile, despre care Nixon presupune, în baza neexprimării mai multor alternative conceptibile, că epuizează, realmente, câmpul logic al posibilităților de acțiune în momentul declamării adresei sale. Desigur, această presupunere rămâne o premisă de chestionat, însă ea îl ajută eficient pe președinte să își expună raționamentul. În primul rând, Nixon menționează alternativa ieșirii
[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
separate mai mult sau mai puțin categorial este desigur insuficient pentru a surprinde în mod adecvat diversitatea procesului narativ. Aici un număr de numai trei dar concepute ca tipuri ideale situații narative pare să fie mai potrivit pentru toate modificările conceptibile ale particularităților fiecărui text narativ în parte decît cele șase "poziții" ale lui Schober 166. Variația situației narative pe parcursul procesului narativ dintr-un roman are legătură cu un număr de factori, dintre care doi sînt deosebit de semnificativi: organizarea conținutului, adică
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
și de felul în care este concepută noțiunea de valoare. Cea mai importantă provocare teoretică este aceea în care argumentăm că putem acorda naturii valoare intrinsecă indiferent de modul în care este concepută relația dintre om și natură 55. Sunt conceptibile trei situații, în fiecare dintre ele fiind evitat antropocentrismul: • În cazul în care presupunem că procesele naturale sunt independente de om, atunci înseamnă că putem accepta că natura are valoare intrinsecă, omul nefiind în situația de a oferi valoare unei
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
avem capacitatea de a concepe toate riscurile posibile tocmai pentru că suntem ignoranți, ceea ce înseamnă că nu știm ce posibilități de riscuri antrenăm prin acțiunile noastre. De aceea, cred că o analiză de risc rezonabilă trebuie să ia în considerare riscurile conceptibile în baza unor scenarii posibile care pornesc de la starea de fapt. Firește, efectele negative puțin probabile nu vor fi considerate condiții suficiente pentru a împiedica luarea deciziei de a acționa. Altă cale de a lucra cu argumentul ignoranței ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
asemenea întreprinderi teoretice. Utilizarea și distribuirea echitabilă a resurselor umane este tipul de problemă care poate fi abordată normativ într-o teorie a dreptății. Voi reveni pe larg asupra unor asemenea construcții ale eticii mediului. Mai mult decât atât, este conceptibil și un antropocentrism biologist. O asemenea versiune a unui antropocentrism care ia în considerare interesele biologice ale omului și selecția naturală a fost elaborată de Murdy și întărită de Rolston 117. Formularea se dorește corectă și imparțială 118. Argumentul lui
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
nu poate cuprinde tot ceea ce ține de natură ca întreg, dar se pune întrebarea dacă este cu putință să concepem altfel etica, fără a porni de la interesele omenești, fără a ne centra pe om ca scop. Pe scurt, este oare conceptibilă o etică neantropocentrică? Mai mult decât atât, o etică ignorantă în raport cu interesele omului și centrată exclusiv pe natură ar fi irelevantă în raport cu acțiunea umană practică, ar fi opacă față de procesul luării deciziilor și s-ar autoexclude din dezbaterile politice 124
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
celui omenesc. Rămân în discuție păsările, peștii și reptilele, dar și problema relației dintre durere și dorințe, eventual absența dorințelor în cazul prezenței durerii. Totuși, analogia trebuie dusă mai departe cu precauție și cu acceptarea faptului că anumite situații, deși conceptibile, nu pot fi cunoscute în mod subiectiv 156. Dar și faptul de a avea un interes poate fi conceput ca distinct în raport cu alte stări care presupun raportarea la interese. Bunăoară, Regan 157 deosebește între a avea un interes și a
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
natură, de la natură ca obiect al contemplației estetice la natură ca furnizor de plăceri, ceea ce duce la dezvoltarea altor versiuni ale argumentului antropologic, de la accentul hedonist bazat pe plăcere la accentul estetic bazat pe frumusețea naturii. Astfel, cred că este conceptibilă o etică hedonistă a mediului în care natura, pusă în relație cu posibilitatea fericirii ființei umane, să fie înțeleasă drept o sursă a plăcerilor, chiar și în forma practicării anumitor jocuri și sporturi, caz în care devine necesară reconsiderarea unor
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]