10 matches
-
mitului inesian în secolul clasic. Literatura Descoperirilor. A) Istoriografia: Gomes Eanes de Zurara, Joăo de Barros, Fernăo Lopes de Castanheda, Diogo do Couto, Gaspar Correia. B) Literatura de călătorie: Fernăo Mendes Pinto (Peregrinaggo), Histâria Trăgico-Maritima. 3. Literatura barocă: cultismul și conceptismul. Retorici baroce. Literatura parenetică. Padre AntonioVieira: O Sermgo de Santo Antânio aospeixes; O Sermgo da Sexagesima. 4. Romantismul. Almeida Garrett și doctrina romantică. O nouă formă romanescă: Viagens na Minha Terra. Reînnoirea teatrului: Frei Luis de Sousa. 5. Generația 70
EUR-Lex () [Corola-website/Law/258868_a_260197]
-
sale realizată de Pedro Espinosa Flores în 1605, intitulată „"Flores de poetas ilustres"” („"Flori ale unor poeți iluștri"”). Cu toate acestea, marea parte a operei sale nu va fi publicată decât postum, și se poate încadra în curentul literar denumit "Conceptismul" Baroc. Tot acestei perioade aparțin și unele opere scurte în proză relaționate cu viața de la Curte, scriindu-și prima versiune a celebrei cărți „"El Buscón"”, roman picaresc. Aceste schițe i-au adus ceva renume între studenți, dar avea să se
Francisco de Quevedo () [Corola-website/Science/307850_a_309179]
-
XIX, unde Quevedo este prezentat ca un om de stat, precum și cea a lui Pablo Jauralde Pou din secolul XX, pe un ton sec și încercând să fie obiectivă. Compenenta cea mai originală a operei lui Quevedo este stilul, caracteristic Conceptismului de tip baroc, și prin urmare concis, eliptic și amfibologic, căutând jocul ingenios de cuvinte specific vieții la Curte. Iubitor al retoricii, a încercat să-și perfecționeze un stil bazat pe simetrii, antiteze și isocole, cel mai bine reprezentat în
Francisco de Quevedo () [Corola-website/Science/307850_a_309179]
-
sau a animalizării. S-a semnalat, de asemenea, ca o trăsătura specifică liricii sale, „"esticomitia"”, adică tendința de a transforma fiecare vers într-o frază cu sens complet, ceea ce face ca poeziile sale să aibă un sens densificat, respectând principiile conceptismului baroc. Creația poetică a lui Quevedo este în mare parte satirică, dar se consideră că în general țintele satirei sale au fost rău alese, și că, deși conștient de cauzele adevărate ale decadenței generale, pentru el totul este doar un
Francisco de Quevedo () [Corola-website/Science/307850_a_309179]
-
atunci revoluția estetică provocată de „"Singurătățile"” lui Luis de Góngora, iar, deși a intensificat tensiunea estetică a versurilor sale și a introdus bimembrația la sfârșitul strofelor, Lope s-a distanțat de culteranismul extrem și a continuat cu combinația sa de conceptism, limbă castiliană cultă și eleganță italiană. De altfel, Lope de Vega a atacat noua estetică de câte ori a avut ocazia, Góngora răspunzând prin satire. În realitate, Lope nu îl ataca atât pe Góngora, cât pe discipolii săi. Pe de altă parte
Lope de Vega () [Corola-website/Science/307955_a_309284]
-
originalitatea viziunii artistice și exigență stilistică, atât în poezie, cât și în roman. Expresivitatea limbajului, a fiecărui cuvânt și gustul pentru „liturghia sonoră”, pe care îl remarcase criticul spaniol José-Carlos Mainer, îl apropie de cele două școli ale barocului spaniol, conceptismul și culteranismul. Quevedo și Góngora sunt maeștrii lui tutelari. Prin interesul pentru forma estetică, ca și printr-un anume sincretism artistic, de tip baroc, care reunește elemente specifice mai multor estetici literare (baroce, realiste, naturaliste, moderniste, avangardiste), José Manuel Caballero
Premiul Cervantes 2012 – José Manuel Caballero Bonald by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3972_a_5297]
-
cu gândirea” și „a gândi cu simțirea”. O astfel de poezie, de maximă fidelitate față de esența statutului său estetic, dar și cu un incontestabil grad de dificultate, are în Spania o tradiție glorioasă, în care se înscriu culteranismul gongorin și conceptismul quevedian din Secolul de Aur, ca și experimentele mai apropiate în timp ale poeziei pure și avangardiste din prima jumătate a secolului XX, ilustrate de poeții generației de la 27, din așa-numita Epocă de Argint. Este o tradiție care, absorbită
Antonio Gamoneda și identitatea sa poetico-biografică by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3489_a_4814]
-
adaug trei secole -, nu întreprind nimic durabil. Și totuși nimic nu durează mai mult decât ceea ce se face în clipă și pentru clipă. Să repet expresia mea favorită, eternizarea momentaneității? Gustul meu înnăscut - și atât de spaniol! - pentru antiteze și conceptism m-ar împinge să vorbesc despre momentaneizarea eternității. Să pironești roata timpului! [S-au și împlinit doi ani și ceva mai mult de jumătate de când am scris la Paris rândurile acestea și azi le reparcurg aici, în Hendaya, cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
decât îți scriu. Suntem propria noastră operă. Fiecare e fiul operelor sale, s-a spus și-a repetat-o Cervantes, fiul lui Don Quijote, dar nu suntem și părinți ai operelor noastre? Și Cervantes, părinte al lui Don Quijote. De unde rezultă, fără conceptism, că ești părinte și fiu al tău însuți și lucrarea ta, duhul sfânt. Dumnezeu însuși, pentru a fi Tată, ni se spune că a trebuit să fie Fiu, și pentru a se simți că se naște ca Tată a coborât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Luis Taboada (1848-1906), ziarist și scriitor spaniol, originar din Vigo (Galicia). Articole și proză satirică de moravuri. Francisco de Quevedo y Villegas (1580-1645), unul din cei mai mari scriitori și poeți spanioli ai tuturor timpurilor, satiric și moralist, adept al conceptismului. Vezi Don Quijote, I, 2. „La del alba sería“, primele cuvinte cu care începe Don Quijote, I, 4, antecedentul lui „la“ fiind „hora“, „ceas“, la finalul cap. 3. Giacomo Leopoardi (1798-1837), spirit de imensă cuprindere, măcinat de boală încă din tinerețe, marele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]