71 matches
-
părinte spiritual." Ce vă atrage la clasici, ce vă atrage la mo- derni și contemporani? - În primul rând vreau să fac o precizare, d’emblée: n-am aderat la mode, am aderat la mișcări novatoare cum au fost postserialismul, minimalismul, conceptualismul. Am luptat împotriva ismelor, adică, în momentul în care asemenea curente se transformau în modă eu eram deja departe, le lăsasem în urmă pentru că deveniseră conformisme... Acum, în privința clasicilor, bineînțeles că aș putea vorbi ore întregi despre genialitatea unui Mozart
Mihai Mitrea-Celarianu by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/13964_a_15289]
-
neomodernismul nichitastănescian. Crenelurile abstracte din 11 Elegii, toată acea tensiune a speculației care înghite și consumă realul, în trepte de combustie anunțate oracular, sînt convertite, în versurile obraznicului profesor de franceză, într-un tip de poezie cvasirealistă, de la nivelul căreia conceptualismul se vede găunos și proiecția metafizică devine comică. Lungul poem Alexia se compune, astfel, din segmente ale înțelepciunii condensate (Unu. Elementele; Doi. Mica elegie), iar primul dintre acestea are "episoade" cu titluri și mai înțepătoare: Cele amestecate, Trezirea, Ieșirea, Godemișul
La vie en prose by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11629_a_12954]
-
un concept autonom și, prin urmare, de a acoperi și de a umple acest concept cu substanță sonoră și nu voința de a ancora alcătuiri formale heterotrofe, aflate în simbioză atît cu substanța, cît și cu respectivul concept. Compozitorul legiferează conceptualismul sonor atunci cînd ideea unui opus sechestrează realitatea propriu-zisă, mijloacele de exprimare confiscînd însuși mesajul artistic. Fenomenul muzical conceptual vizează astfel fixarea creatorului în concepția, în ideea operei, fiind efectul propunerilor estetice ale unei civilizații care, vorba lui Victor Crăciun
"Potrivirea formei înțelegerii cearcă" by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11682_a_13007]
-
sensul vieții și începe să fie tot mai mult obsedată de sensul în sine". Compoziția conceptuală și-a imaginat, timid, e-adevărat, o serie de proiecții formale corespunzătoare tipului ideatic tranșant, abstract al acestei muzici ce slujește cu umilință ideea. Conceptualismul grafic, bunăoară, în care compozitorul își afirmă ideea prin intermediul unui graf, a avut tentația unor forme libere, aleatoare, care să exprime ambiguitatea și nebulozitatea conținutului sonor. De aici și pînă la musique ŕ voir nu mai era decît un singur
"Potrivirea formei înțelegerii cearcă" by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11682_a_13007]
-
care să exprime ambiguitatea și nebulozitatea conținutului sonor. De aici și pînă la musique ŕ voir nu mai era decît un singur pas, îndrăznit, de altfel, de Robert Moran, iar apoi de un Dieter Schnebel Silvano Bussotti sau Anestis Logothetis. Conceptualismul textual, validat de un limbaj noțional sub înfățișarea letrismului sonor, este și mai aproape de oralitate, adică de gradul zero al controlului temporal, întîmplările muzicale din specia text-composition-ului fiind absolut indiferente la presiunile oricărui fel de structuri formale induse, așa cum se
"Potrivirea formei înțelegerii cearcă" by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11682_a_13007]
-
al controlului temporal, întîmplările muzicale din specia text-composition-ului fiind absolut indiferente la presiunile oricărui fel de structuri formale induse, așa cum se întîmplă, de exemplu, în unele creații semnate de Hans Helms ori Karlheinz Stockhausen în anii ^60 al secolului 20. Conceptualismul formal, în care compozitorul își enunță sintagma sonoră printr-o formulă (ecuație) logico-matematică, pariază pe o schemă abstractă (ceea ce înseamnă în fond o adorare mai mult sau mai puțin motivată a formulei), schemă ce poate încorpora și coduri ale unei
"Potrivirea formei înțelegerii cearcă" by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11682_a_13007]
-
înseamnă în fond o adorare mai mult sau mai puțin motivată a formulei), schemă ce poate încorpora și coduri ale unei posibile forme muzicale ca, de pildă, în anumite muzici semnate de Anatol Vieru, Haubenstock-Ramati sau Javier Darias. în sfîrșit, conceptualismul schematic se deosebește de cel formal prin abdicarea de la acea frică informală de care vorbea Germano Celant și plonjarea în sistematica aristotelică de nuanță, evident, materialistă, conform căreia forma aproximează ideea operei, motiv pentru care acest tip de conceptualism a
"Potrivirea formei înțelegerii cearcă" by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11682_a_13007]
-
sfîrșit, conceptualismul schematic se deosebește de cel formal prin abdicarea de la acea frică informală de care vorbea Germano Celant și plonjarea în sistematica aristotelică de nuanță, evident, materialistă, conform căreia forma aproximează ideea operei, motiv pentru care acest tip de conceptualism a oferit de la bun început eboșa unor configurații formale, astfel încît un opus era constrîns să pornească de la o matriță generatoare ce poate declanșa eventualitatea unui set de cazuri particulare, concentrice la schema de bază, originară. Este starea muzicilor așa-
"Potrivirea formei înțelegerii cearcă" by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11682_a_13007]
-
Aloïs Zimmermann prezintă Requiem für einen jungen Dichter (1969, Recviem pentru un tanar poet), Betsy Jolas - Lassus Ricercare (1970), Pierre Henry definitivează Simfonia a X-a (Hommage à Beethoven, 1979)*. Începutul creației lui John Adams prin respingerea serialismului și a conceptualismului post-Cage-ean<footnote Robert Fink, pag. 544. footnote> și aderarea la principiile orientării minimaliste. Activitatea danezului Louis Andriessen: experimentarea tehnicii de collage în Anachronie I și ÎI (1966-69), fuziunea mai multor referințe stilistice - Stravinski, jazz, tradiția boogie-woogie - în On Jimmy Yancey
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
ta toare, oricât ar fi ele de inventate, de puse la punct./ Evenimentele îți pot întoarce spatele, își pot vedea/ De treabă , chiar dacă le inventezi, ele tot pe-a lor o țin" (xxx). O ariditate blanchotiană împinge textul-eseu spre un conceptualism plictisitor. Poemele povestesc idei, iau formă haosului nevrotic, sugerând tra irea din plin a crizei textuă rii. Spontaneitatea maschează neconvingă tor dereglarea mijloacelor poetice, centrând evenimentul orfic pe limbaj, pe retorica unui subconștient neindividualizat expresiv: "Îți simți deodată simțurile/ Despletite
Ringul poetic by Rodica Draghincescu () [Corola-journal/Journalistic/18070_a_19395]
-
care în utilizarea ce-i dă prefațatorul (Cezar Baltag) semnifică lupta cu "robia babiloniană a generalului", a "indiferențialului". Exemplele date și nu numai ele confirmă victoria repurtată de poet asupra "coșmarului indistincției", a "pustiei generalului", adică exact asupra abuzului de conceptualism de care suferise lirica sa. Cîteva astfel de haiku-uri au respirația viului delicat și pur, dar și o urmă din bacoviana trăire dramatică a fiecărei secvențe (...). Alte dăți - expresia apropiindu-se de apoftegmă - tot autorul Plumbului, cînd de o
Ultimul Cornel Regman (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15869_a_17194]
-
și insurecțional, iar evoluția ulterioară acreditează existența unor tensiuni profunde, a căror eliberare deplasează întregul ceremonial al creației înspre spiritualism, în sens larg, sau chiar înspre sacru și eclezial. Așadar, pictori care au traversat, inițial, experiențele unui simbolism tardiv, ale conceptualismului sau ale unui anumit tip de constructivism, plasate oricum într-un spațiu în care nonfigurativul se confruntă doar cu abstracțiunea, au descoperit mai apoi valorile lumii create, ale formelor constituite, ale voluptății panteiste pe care materia o poartă în sine
Mișcările unei generații (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15661_a_16986]
-
principiul ei". Rezumînd astfel amplul și, în același timp, doctul și densul discurs al lui Al. Cistelecan, se cade a menționa cooperarea, în cadrul său, a două registre. Unul este grav-speculativ, abstras și extatic, fragil în elevația sa, ușor prețios în conceptualismul său baroc, care introduce sintagme precum "oceanificarea cosmosului", "acvificarea cerului", "apa conceptuală", "apa ideologică", "teologia apei", "timpul acvatic", "acvificarea formei", "apă paradisiacă" etc. E un etaj al contemplației, etajul de sus, de unde se vede infinitul. Situîndu-se la acest nivel, exegetul
O nouă imagine a lui Ion Pillat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16225_a_17550]
-
și insurecțional, iar evoluția ulterioară acreditează existența unor tensiuni profunde, a căror eliberare deplasează întregul ceremonial al creației înspre spiritualism, în sens larg, sau chiar înspre sacru și eclezial. Așadar, pictori care au traversat, inițial, experiențele unui simbolism tardiv, ale conceptualismului sau ale unui anumit tip de constructivism, plasate oricum într-un spațiu în care nonfigurativul se confruntă doar cu abstracțiunea, au descoperit mai apoi valorile lumii create, ale formelor constituite, ale voluptății panteiste pe care materia o poartă în sine
Tradimensione la Roma by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16339_a_17664]
-
revista TIMPUL nr. 3/ 2005, Radu Andriescu publică un surprinzător articol despre "optzecismul" rusesc, descriin- du-l cu precizie: "Câteva curente poetice foarte bine conturate și a căror teoretizare a început încă din prima jumătate a deceniului nouă, respectiv metarealismul, conceptualismul și prezentismul au trasat o hartă poetică foarte asemănătoare celei de la început de secol șdouăzeciț: simbolism, futurism și akmeism." Este, din câte știm, pentru prima dată în presa noastră literară când se schițează o analiză a tendințelor din literatura rusă
Actualitatea by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11850_a_13175]
-
al anilor �70-'80 a folosit unele dintre procedeele maiakovskiene timpurii, refuzând să recunoască și cea mai infimă înrudire cu el. E vorba de caracterul șocant, de jocul de-a cinismul, de umorul negru, în sfârșit, de dezgustul față de cultură. Conceptualismul moscovit seamănă cu timpuriul Maiakovski prin manifestare și prin stilistica happeningurilor sale. Dar conceptualiștii, mai maturi și mai rafinați din punct de vedere cultural, au împrumutat image-ul formal al poetului, lepădându-se de conținutul acestuia. Maiakovski era demult obsedat de
Patru eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11960_a_13285]
-
exegeți care nu puteau formula criterii precise pentru clasificarea lucrărilor sale, eseul-roman ("sau ce o fi el") era prezentat ca fiind "... un amestec absurd de bufonerii, lucruri șocante, nerozii și gafe cu câte o delicatețe înecată într-un flux de conceptualism". De fapt, aici, Unamuno recunoștea influența pe care a avut-o filosofia hegeliană asupra concepției sale, în special, ideea contradicțiilor care apar între sentiment și intelect, între sensibilitate și rațiune, aspecte subliniate în unele școli neohegeliene, caracterizate ca fiind conceptualiste
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
să-și ușureze bila și relele umori. Zace în fond în acestă lucrare un spirit agresiv și decontextualizat. Prezentul roman este un amestec absurd de bufonerii, lucruri șocante, nerozii și gafe cu câte o delicatețe înnecată într-un flux de conceptualism. Se va spune că autorul, neîndrăznind să exprime pe propria răspundere certe sminteli, adoptă artificiul comod de a le pune în gura personajelor grotești și absurde, luând, așa în glumă, ceea ce din întâmplare gândește serios. Este un procedeu deloc recomandabil
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
în 1981, dacă nu debușarea unor idei componistice în teritorii ce servesc drept piață de desfacere a obiectelor vizuale! Și, prin ricoșeu, ieșirea produselor de semiografie muzicală din acel loc strîmt, încălzit doar de interesul ocazional al restitutorilor de muzică? Conceptualismul grafic face posibilă afișarea ideilor componistice prin intermediul unui graf. Mai simplu, ca la Maurizio Kagel și Sylvano Bussotti, sau mai complicat, ca la Early Brown și Anestis Logothetis. Nu de puține ori însă indicațiile de interpretare a grafului ocupă un
Când accesoriile devin principii by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9949_a_11274]
-
care a pierdut sensul vieții începe să fie tot mai intens obsedată de sensul în sine". Fuga de materie, adică de sunet, către idee, cu alte cuvinte, ancorarea compozitorului în concepția, în mecanismul operei reprezintă dezideratul ireductibil și inconturnabil al conceptualismului. Chiar fără să vrea, conceptualismul muzical identificabil experienței trăită ca exercițiu intelectual, îl include pe cel sinonim cu experimentul practic (care, desigur, nici n-ar putea funcționa singur, din lipsă de combustibil), iar lumea componisticii actuale pune atîtea probleme (și
Când accesoriile devin principii by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9949_a_11274]
-
începe să fie tot mai intens obsedată de sensul în sine". Fuga de materie, adică de sunet, către idee, cu alte cuvinte, ancorarea compozitorului în concepția, în mecanismul operei reprezintă dezideratul ireductibil și inconturnabil al conceptualismului. Chiar fără să vrea, conceptualismul muzical identificabil experienței trăită ca exercițiu intelectual, îl include pe cel sinonim cu experimentul practic (care, desigur, nici n-ar putea funcționa singur, din lipsă de combustibil), iar lumea componisticii actuale pune atîtea probleme (și atît de intricate unele-ntr-altele) încît
Când accesoriile devin principii by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9949_a_11274]
-
scape printre degete. După Anatol Vieru muzica noțională "aduce conceptul la suprafața artei, făcîndu-l oarecum să plutească deasupra ei, tot așa cum emoționaliștii exaltau emoția, sau cum adepții muzicii programatice puneau preț exclusiv pe program". Și, ca în orice orientare estetică, conceptualismul sonor nu a fost absolvit de unele excese ori accente caricaturale: "operă distrusă" (John Cage), "meaningless work" (Walter De Maria), "estetica lăzii de gunoi" (Rauchenberg). Indiferent de paradigma prin care se exprimă, muzicile conceptuale apelează la un set (remarcabil în
Când accesoriile devin principii by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9949_a_11274]
-
în viziunea lui Germano Celant se pliază pe direcția "l^informel froid", axată pe o activitate mentală abstractă, de decodare a mesajului ca operațiune sintetică a unei arhitecturi sonore) sau schematic (tributar aserțiunii aristotelice conform căreia forma redă ideea operei), conceptualismul muzical inițiază în general o sumă de matrici generatoare, ce comportă disponibilitatea de a da naștere la multiple cazuri particulare concentrice la intenționalitatea originară. Paradoxal, cu cît investiția de luciditate, de încăpățînare prin care ni se amintește că lumile sonore
Când accesoriile devin principii by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9949_a_11274]
-
gîndirea mitologizantă a lui Paciurea din perioada Himerelor. Gherasim încearcă acum să scruteze existența interogînd sursele, timpurile mitice cu alte cuvinte, și îi adaugă limbajului o ușoară componentă narativă, iar imaginii o importantă funcție moral-speculativă. însă această perioadă în care conceptualismul, expresionismul și un simbolism de o anumită factură coexistă, se succed și se intersectează, va fi depășită repede și se poate observa cu ușurință că nu gestul instinctiv și nici glosele pe marginea unor lumi imaginare îl interesau cu adevărat
Marin Gherasim și albumul unei generații by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9148_a_10473]
-
limbaj hegelian, Ideea (deci orice idee) are un comportament dinamic și dramatic: ea poate fi oricînd eroul unei desfășurări cvasiepice. Problema este de a nu cădea, pe de o parte, într-o simbolică mecanică, pe de altă parte, într-un conceptualism sec și lipsit de reliefť". Iar într-un dialog cu Adrian Păunescu, afirma "liniștit": "Există mari poeți care scriu un lirism antisentimental și extrem de riguros. Părerea mea este că, în ultimul timp, prea se confundă ținuta intelectuală cu uscăciunea, lirismul
Poezia Celuilalt by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9252_a_10577]