KorAP: Find »[drukola/base=concert & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 2 3 ...1022 >

25,531 matches

Corola-journal/Journalistic/11238_a_12563

voci diferite și perspective diferite în comentariu, cu modalități nuanțate de a observa acest fenomen. Nu a sosit niciodată vreo invitație oficială pentru oamenii de cultură ai redacției, colaboratorii noștri, nume marcante, nu au scăpat de emoțiile intrării la un concert sau altul, cu acreditare fără loc la Ateneu, cu un bilet de ultimă secundă, deși, și asta e o altă poveste, critici muzicali sînt din ce în ce mai puțini. La concertele de la Sala Palatului s-a întîmplat să văd, anul acesta, multe, foarte

Sindromul Zacharias by Marina Constantinescu (2005) [Corola-journal/Journalistic/11238_a_12563]
colaboratorii noștri, nume marcante, nu au scăpat de emoțiile intrării la un concert sau altul, cu acreditare fără loc la Ateneu, cu un bilet de ultimă secundă, deși, și asta e o altă poveste, critici muzicali sînt din ce în ce mai puțini. La concertele de la Sala Palatului s-a întîmplat să văd, anul acesta, multe, foarte multe locuri goale, clasica poveste cu invitații neonorate sau cu prezențe cel puțin bizare, poftite altminteri, deloc melomane, sosite strict pentru mondenități. Și asta face parte din joc

Sindromul Zacharias by Marina Constantinescu (2005) [Corola-journal/Journalistic/11238_a_12563]
de Zacharias, mi-a dirijat un moment de viață. Magnetismul princiar a lui Zacharias - în dubla ipostază, de pianist și de dirijor - m-a atins. Nu sînt specialist. Interpretarea lui, în cele două roluri mai sus amintite, viziunea complexă asupra concertelor pentru pian ale lui Beethoven, dimensiunea acestei integrale, structurată pe două nopți cred că se definește aparte. Într-un moment spiritual, cumva intim, într-un sentiment de solidaritate și de apartenență la o comunitate. Chiar minoritară. Dar pe care o

Sindromul Zacharias by Marina Constantinescu (2005) [Corola-journal/Journalistic/11238_a_12563]
nu m-am mai simțit rătăcită. Nici singură, cum mă simt de atîtea ori, de atîtea ori. Am venit pregătiți pentru această întîlnire. Și ea, chiar s-a produs. Într-o atmosferă de o normalitate profundă. Cînd s-a terminat concertul din prima seară, se apropia de ora unu din noapte. Nimeni nu se grăbea nicăieri. Nici la aplauze, nici după. Nimeni nu fugea spre niciunde. Rîuri de oameni normali se revărsau peste oraș, peste noapte. Oameni eleganți, care vorbeau elegant

Sindromul Zacharias by Marina Constantinescu (2005) [Corola-journal/Journalistic/11238_a_12563]
fantastică, cu o putere de concentrare uluitoare m-a făcut să cred că poate cînta la mai multe intrumente în același timp, ca un fel de om-orchestră. Prezența lui Beethoven a devenit majoră. Dramatică, tensionată, imperială, divină. După al doilea concert, am prelungit starea de grație pe acoperișul unui bloc interbelic, din centrul Bucureștiului. Mai exact, pe terasa unor prieteni, medici, împătimiți de artă. Am sporovăit, ne-am eliberat prea-plinul, am privit orașul de sus, n-am văzut nici-o construcție comunistă

Sindromul Zacharias by Marina Constantinescu (2005) [Corola-journal/Journalistic/11238_a_12563]
Corola-journal/Journalistic/11286_a_12611

Elena Zottoviceanu Ultimele două seri ale Festivalului ,George Enescu" au avut o semnificație culturală și politică deosebită, prin prezența Orchestrei Naționale a Franței legată de lansarea Anului Internațional al Francofoniei: Concertul de Gală, care în felul acesta marca pe de o parte un sfârșit - încheierea ,în glorie" a Festivalului și pe de alta un început. După splendida expoziție de la Muzeul de Artă în care Luvrul ne-a oferit o preumblare printre

Totul este bine când se sfârșește cu bine by Elena Zottoviceanu (2005) [Corola-journal/Journalistic/11286_a_12611]
orchestră de prim rang, un dirijor prestigios, Kurt Masur, și o pianistă de renume, Elisabeth Leonskaja. Gândit a fi un simbol al coeziunii dintre culturile țărilor noastre programul Orchestrei Naționale a debutat cu o lucrare de George Enescu, ,Uvertura de concert pe teme în caracter popular românesc". E drept că nu este una dintre cele mai importante lucrări enesciene, dar este semnificativă pentru ideea compozițională care-i stă la temelie și care l-a urmărit toată viața (Sonata a III-a

Totul este bine când se sfârșește cu bine by Elena Zottoviceanu (2005) [Corola-journal/Journalistic/11286_a_12611]
artistei într-un flux liber și intens de la jubilație la violență, de la joc la tandrețe sau meditație poetică, antrenându-ne într-un spațiu spiritual extrem de larg. Cu toată oboseala maratonului muzical prin care tocmai trecusem, am asistat la aceste două concerte cu sentimentul prezenței unui arierplan spiritual care vorbește despre relația profundă dintre cultura noastră și cea franceză, dintre iubirea lui George Enescu (umbră protectoare a acestor zile de toamnă bucureșteană) pentru locurile natale și pentru țara adoptivă.

Totul este bine când se sfârșește cu bine by Elena Zottoviceanu (2005) [Corola-journal/Journalistic/11286_a_12611]
Corola-journal/Journalistic/11285_a_12610

Dumitru Avakian Festivalul și Concursul Internațional ,George Enescu" s-au încheiat. Ne-am întrebat, mulți dintre noi, ce înțeles să fi avut anunțul strecurat în treacăt, în maniera frustă binecunoscută, pe scena ultimului concert, de președintele Băsescu. Festivalul și Concursul enescian își schimbă, oare, iarăși periodicitatea? Următoarea ediție va avea loc în 2008? ...cum a pronunțat președintele. Va avea loc în 2007? ...adică o dată la doi ani așa cum abia ne-am obișnuit de câteva

Ultime acorduri, noi orizonturi by Dumitru Avakian (2005) [Corola-journal/Journalistic/11285_a_12610]
bucure anunțul făcut de ministrul Culturii, domnul Adrian Iorgulescu, pe parcursul ultimei sale conferințe de presă prilejuite de încheierea Festivalului, anunț potrivit căruia la nivelele foarte înalte ale administraței noastre actuale s-a luat decizia construcției unei noi săli bucureștene de concert cu acustică naturală, o sală de peste 2000 de locuri? Este visul multora dintre noi de câteva decenii. Am scris de nenumărate ori în acest sens. Am făcut-o altfel decât s-a manifestat cu totul recent un comentator al vieții

Ultime acorduri, noi orizonturi by Dumitru Avakian (2005) [Corola-journal/Journalistic/11285_a_12610]
politice, sociale și culturale artistice, personalitate în a cărui formație intelectuală lipsește, cu siguranță, interesul pentru actul muzical artistic, domnul Stelian Tănase; în paginile unui cotidian central, domnia sa aprecia că Bucureștiul nu ar dispune nici măcar de o unică sală de concert cu acustică convenabilă; ...aruncând astfel o anatemă asupra întregii manifestări festivaliere; ...considerând - ca atâția alții dintre cei din jurul nostru - că ne pricepem la orice, că putem comenta public orice. Să amintesc faptul că Bucureștiul dispune de două săli bune de

Ultime acorduri, noi orizonturi by Dumitru Avakian (2005) [Corola-journal/Journalistic/11285_a_12610]
cu acustică convenabilă; ...aruncând astfel o anatemă asupra întregii manifestări festivaliere; ...considerând - ca atâția alții dintre cei din jurul nostru - că ne pricepem la orice, că putem comenta public orice. Să amintesc faptul că Bucureștiul dispune de două săli bune de concert? Mă refer la sala cea mare a Ateneului Român, cu o capacitate de 800 de locuri, sală construită în sfârșitul de secol XIX, o bijuterie a arhitecturii capitalei, sală cu acustică în mare parte excelentă, în mică parte discutabilă, loc

Ultime acorduri, noi orizonturi by Dumitru Avakian (2005) [Corola-journal/Journalistic/11285_a_12610]
800 de locuri, sală construită în sfârșitul de secol XIX, o bijuterie a arhitecturii capitalei, sală cu acustică în mare parte excelentă, în mică parte discutabilă, loc în care atât muzicianul performer cât și publicul se simt foarte bine; audiem concerte săptămână de săptămână în Studioul de Concerte Radio din str. Berthelot, incintă ce dispune de o acustică egală de foarte bună calitate. Este drept, Sala Palatului, locul care de-a lungul deceniilor a găzduit multe dintre marile evenimente ale Festivalului

Ultime acorduri, noi orizonturi by Dumitru Avakian (2005) [Corola-journal/Journalistic/11285_a_12610]
de secol XIX, o bijuterie a arhitecturii capitalei, sală cu acustică în mare parte excelentă, în mică parte discutabilă, loc în care atât muzicianul performer cât și publicul se simt foarte bine; audiem concerte săptămână de săptămână în Studioul de Concerte Radio din str. Berthelot, incintă ce dispune de o acustică egală de foarte bună calitate. Este drept, Sala Palatului, locul care de-a lungul deceniilor a găzduit multe dintre marile evenimente ale Festivalului enescian, dispune de un mediu acustic artificial

Ultime acorduri, noi orizonturi by Dumitru Avakian (2005) [Corola-journal/Journalistic/11285_a_12610]
pe care inginerii noștri de sunet nu reușesc a-l stăpâni, mediu total impropriu pentru jumătate din efectivul celor peste 4000 de locuri. Și totuși, cu totul recent, în afară de Ateneul Român, în afară de Sala Radio, seară de seară, pe parcursul a 17 concerte la rând, mii de oameni se îndreptau către acest loc din centrul Bucureștiului, către Sala Palatului, loc în care se petrecea marele ritual festivalier. Chiar dacă percepția evenimentului era limitată din punct de vedere sonor, a primat intuiția actului de cultură

Ultime acorduri, noi orizonturi by Dumitru Avakian (2005) [Corola-journal/Journalistic/11285_a_12610]
poate vorbi chiar de un anume snobism benefic care aureolează în social dar și la nivel individual actul de cultură. Cei veniți prima oară spre muzică - poate din considerente extra-artistice - vor reveni și cu alt prilej; de vreme ce au revenit la concertele Festivalului. Pe de altă parte, indiferent de culoarea politică a administrației de stat, în fiecare dintre edițiile ultimilor 15 ani am putut distinge și o componentă socială, aspect cu care nu poți să nu fii de acord; tinerii au fost

Ultime acorduri, noi orizonturi by Dumitru Avakian (2005) [Corola-journal/Journalistic/11285_a_12610]
de culoarea politică a administrației de stat, în fiecare dintre edițiile ultimilor 15 ani am putut distinge și o componentă socială, aspect cu care nu poți să nu fii de acord; tinerii au fost admiși fără restricții în sala de concert. A reușit marele experiment socio-cultural care este ,Piața Festivalului". Trecătorul aflat întâmplător în preajmă nu și-a continuat cu indiferență drumul. A zăbovit în preajma tinerilor muzicieni performeri. I-a ascultat. A întârziat la standul cu cărți, cu CD-uri, a

Ultime acorduri, noi orizonturi by Dumitru Avakian (2005) [Corola-journal/Journalistic/11285_a_12610]
au fost invitați de manieră convingătoare și au fost prezenți în luna septembrie la București un număr important de peste 30 de jurnaliști ai marilor cotidiene europene, ai marilor publicații de specialitate; mulți și-au exprimat uimirea față de amploarea, de calitatea concertelor; sunt șanse ca mulți dintre aceștia să-și nuanțeze percepția asupra noastră; sunt șanse privind ameliorarea imaginii noastre în U.E. Nu este întâmplător faptul că pe parcursul discuțiilor pe care actualul ministru al Culturii le-a avut cu dirijorii Zubin Mehta

Ultime acorduri, noi orizonturi by Dumitru Avakian (2005) [Corola-journal/Journalistic/11285_a_12610]
unele dintre cele mai importante teatre muzicale europene. Nu poate fi uitat faptul că muzica românească de azi și de ieri și-a găsit locul firesc în suita manifestărilor festivaliere; au existat și exagerări fastidioase în acest sens, unul dintre concerte, găzduit în Studioul din str. Berthelot, a avut o durată de aproape cinci ore! Au revenit - după ani buni - pe afișele bucureștene de concert marile colective simfonice ale țării, orchestrele filarmonicilor din Cluj, Iași, Timișoara. Au fost prezenți și au

Ultime acorduri, noi orizonturi by Dumitru Avakian (2005) [Corola-journal/Journalistic/11285_a_12610]
locul firesc în suita manifestărilor festivaliere; au existat și exagerări fastidioase în acest sens, unul dintre concerte, găzduit în Studioul din str. Berthelot, a avut o durată de aproape cinci ore! Au revenit - după ani buni - pe afișele bucureștene de concert marile colective simfonice ale țării, orchestrele filarmonicilor din Cluj, Iași, Timișoara. Au fost prezenți și au fost cântați creatori din diaspora. Mă refer, spre exemplu, la maeștrii Aurel Stroe și Lucian Mețianu. Prea puțin față de valoarea creației multora dintre aceștia

Ultime acorduri, noi orizonturi by Dumitru Avakian (2005) [Corola-journal/Journalistic/11285_a_12610]
aceștia. Au lipsit creatori importanți precum Horațiu Rădulescu, Corneliu Dan Georgescu sau Costin Cazaban. Persistă, din păcate, în conștient sau în subconștient, dihotomia ,noi, cei de aici, voi, cei de dincolo". Ne-am fi dorit să-i putem audia în concertele Festivalului pe soprana Angela Gheorghiu, pe dirijorul Ion Marin. Un palmares pe anume criterii de performanță? Se poate face. Dintre marile prezențe ale orchestrelor simfonice voi numi în primul rând Capela de Stat din Dresda; este organismul simfonic ideal! ...animat

Ultime acorduri, noi orizonturi by Dumitru Avakian (2005) [Corola-journal/Journalistic/11285_a_12610]
am preferat formația muzicienilor de la St. Martin in the Fields; de altfel, prezența muzicienilor englezi a fost consistentă pe parcursul actualei ediții a Festivalului enescian. Cei trei mari B... au fost alături de noi prin creații majore. Integrala Suitelor și cea a Concertelor brandemburgice bachiene a beneficiat de sonoritățile savuroase ale formației engleze ,King's Consort". Integrala concertelor beethoveniene pentru pian s-a bucurat de aderența entuziastă a publicului, iar aceasta grație viziunii organice, puternic comunicative a acestui generos muzician performer care este

Ultime acorduri, noi orizonturi by Dumitru Avakian (2005) [Corola-journal/Journalistic/11285_a_12610]
a fost consistentă pe parcursul actualei ediții a Festivalului enescian. Cei trei mari B... au fost alături de noi prin creații majore. Integrala Suitelor și cea a Concertelor brandemburgice bachiene a beneficiat de sonoritățile savuroase ale formației engleze ,King's Consort". Integrala concertelor beethoveniene pentru pian s-a bucurat de aderența entuziastă a publicului, iar aceasta grație viziunii organice, puternic comunicative a acestui generos muzician performer care este Christian Zaccharias în calitate de pianist solist și de dirijor al Orchestrei de Cameră din Lausanne. Cele

Ultime acorduri, noi orizonturi by Dumitru Avakian (2005) [Corola-journal/Journalistic/11285_a_12610]
pentru pian s-a bucurat de aderența entuziastă a publicului, iar aceasta grație viziunii organice, puternic comunicative a acestui generos muzician performer care este Christian Zaccharias în calitate de pianist solist și de dirijor al Orchestrei de Cameră din Lausanne. Cele două concerte brahmsiene pentru pian au beneficiat de evoluții inegale; Helčne Grimaud, pe parcursul primului concert nu s-a adaptat sonorității defectuoase a sălii, a scenei, nu s-a străduit a-i face față; dar am apreciat consistența spirituală de o excepțională densitate

Ultime acorduri, noi orizonturi by Dumitru Avakian (2005) [Corola-journal/Journalistic/11285_a_12610]
viziunii organice, puternic comunicative a acestui generos muzician performer care este Christian Zaccharias în calitate de pianist solist și de dirijor al Orchestrei de Cameră din Lausanne. Cele două concerte brahmsiene pentru pian au beneficiat de evoluții inegale; Helčne Grimaud, pe parcursul primului concert nu s-a adaptat sonorității defectuoase a sălii, a scenei, nu s-a străduit a-i face față; dar am apreciat consistența spirituală de o excepțională densitate pe care o dezvoltă Elisabeth Leonskaia, temeinic implicată în definirea avatarurilor trăirilor romantice

Ultime acorduri, noi orizonturi by Dumitru Avakian (2005) [Corola-journal/Journalistic/11285_a_12610]