37 matches
-
trăit acolo? - Eram, precum vedeți, Într-o bună companie! Cel mai trainic prieten acolo era fiul lui Vintilă Brătianu - Oni Brătianu. Un om admirabil care făcea cinste dinastiei Brătienilor. Mai era Călin Botez, băiatul lui Jean Bart... dar și Radu Conci (ex șef de cabinet al lui Armand Călinescu). Fiind șofer pe un camion, iarna, ca să mă încălzească un pic mă lua cu el lângă volan și mă ducea un tur. - Buna companie însemna elita României la acel moment! Ce era
Barbu Brezianu: by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14113_a_15438]
-
de două ori singur-singurel la înălțimea sa știind că a venit vremea să-i tragă un perdaf, să tune și să fulgere, să-l amenințe cu gazeta de perete, cu votul de blam, cu Siberia. Ei și, i-a căzut conciul? I-a luat cineva boii de la troică? A transpirat un pic, a putut să ajungă la birou fără să se țină de pereți, nu i-au căzut galoanele - nu că ar avea, dar așa se zice! - că a apărut la
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
A. M. Guttenbrunn“: până la 19,30, gala formațiilor participante, apoi degustare de vinuri, urmată de Balul strugurilor la care se va decerna premiul pentru cel mai bun vin din Banat și va fi aleasă Regina vinului 2003. SIMONA POPOVICI Cepse, conciuri, găteli l Expoziție etnografică „Sâmbătă și marți să nu ieși afară fără pălărie“, zice o veche credință populară răspândită în Banat, judecând după uimitoarea fantezie a podoabelor pe care cândva, făloase tare, le purtau bănățencele. Că e așa, vă puteți
Agenda2003-39-03-16 () [Corola-journal/Journalistic/281512_a_282841]
-
tare, le purtau bănățencele. Că e așa, vă puteți convinge vizitând expoziția deschisă joi de Secția de Etnografie a Muzeului Banatului (Bastion, str. Popa Șapcă nr. 4): cepse bogate, strălucitoarele table ca la Saravale și căpițe cu bani de la Ghiroda,conciuri (bulgărești cu paiete sau... cu coarne!) , pălării și cape cărășene, tulbente ca la Cebza și Beregsău, ștergare sau cârpe lungi, până la bonete și scufițe pentru copii. S. POPOVICI „Arta în stradă“ l Expoziții și acțiuni neconvenționale Sub genericul „Arta în
Agenda2003-39-03-16 () [Corola-journal/Journalistic/281512_a_282841]
-
Rătești să aibă grijă de mine și de Lia. Era o bătrînă slabă, uscată, de talie mai degrabă mijlocie, oricum, nu măruntă. Se Îmbrăca numai În negru, pe cap purtînd o năframă tot neagră. Își aduna părul alb Într-un conci, prinzîndu-l c-un ac mare de oțel, sub formă de U, și ne arăta adesea cum făcea. Țeapănă, În negru de sus pînă jos, ușor adusă de spate, stătea Înaintea cîte unei adunări de musafiri, ținea În mînă un păhăruț
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
simbolurile exclusiv locale, printre care și o variantă "actualizată" a steagului lui Ștefan cel Mare. În varianta popularizata de fosta conducere de la Chișinău, drapelul păstrează culoarea roșie și capul de bour, insă înlocuiește soarele dintre coarne cu o stea în conci colțuri, reminiscența a apartenenței la URSS. De altfel, desi stema oficială a Republicii Moldova respectă adevărul heraldic și păstrează simbolurile autentice (cap de bour, trandafir, soare, luna), grupările "moldoveniste" care resping apartenența și asocierea cu România folosesc același drapel "modernizat", mai
Gafa lui Victor Ponta în campanie, la Suceava by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/30363_a_31688]
-
patul Tatei stătea, alături de Mama, de Geta, de mine, de mulți alții, dar mai mult și mai continuu decât oricare dintre noi, Bunica, mama Tatei, Mamana, cum îi spuneam cu toții. Subțire și firavă ca un copil, cu părul strâns întrun conci minuscul peste care era legată cu un batic negru și cu o broboadă neagră de lână, mi se părea - și cred că ni se părea tuturor - o femeie foarte bătrână. Acum când fac socoteala și îmi amintesc că l-a
Ușile date de perete by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/3069_a_4394]
-
dorea să fie văzută de lady M.Joseph. Nu era politicos. Se afundă în pădure, să nu fie zărită. Aerul răcoros o ajută, să se liniștească. A scos pălăria și și-a desfăcut părul, ca să-l poată prinde într-un conci decent. Arăta exact ca o gipsy, după cum se exprimase lordul. Nu s-a îndepărtat prea mult. Auzea gălăgia și zarva celorlalți. Își ștergea lacrimile, nu se mai amuzase, demult. De când era, acasă, cu prietenii. Vântul adia plăcut și coroanele arborilor
MY LORD (VIII) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385170_a_386499]
-
rău, deloc. Mezinul sărea încântat să prindă sfoara din mâna Almei, dar ea îl tachina și ținea brațul sus, ca el să nu poată ajunge. Râdea înveselită de exuberanța copiilor și pălăria îi căzuse pe spate, despletindu-i părul din conci. I se îmbujoraseră obrajii și uitase că e o femeie adultă. Câteva perechi de ochii urmăreau scena, cu sentimente diferite. - Se pare, că nu ai trecut de faza copilăriei, te pricepi să strunesti zmei, o tachina cu glas scăzut lordul
MY LORD (VII) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2137 din 06 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352697_a_354026]
-
ei străluceau de veselie în contrast evident cu glasul cumpătat și mina sobră arborată. Toate hohotele de râs reprimate de buze, și-au făcut culcuș în ochii de culoarea ambrei. Obrajii se coloraseră ușor, o șuviță de păr scăpase din conci. Eterna problemă. Părul des și rebel stătea cu greu strâns în agrafe. Îl aranja inutil. Trebuia să facă ceva cu mâinile, nu avea astâmpăr. Cei mici își dădeau coate. Chiar și ei observau dilema guvernantei. - Sire, putem să ne retragem
MY LORD (XI) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2335 din 23 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/352714_a_354043]
-
Lenica și Anica se uitau mirate una la alta. Mărin s-a repezit la Anica, zicându-i îngrozit: - Mamă, unde ți-e barișu'? Nu vezi că stai cu conciu' gol, în fața lu' bâtu? Anica își pipăi capul. Când dădu de conciul gol, fu în stare să-și ridice fusta, ca să și-l acopere. - Aoleooo!, strigă speriată - și o luă la fugă, intrând în casă. Mai mare rușine ca asta nici că se poate! Femeie măritată și cu conciul gol! Unde s-
JURĂMÂNTUL VĂDUVEI) de IOANA STUPARU în ediţia nr. 1040 din 05 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357524_a_358853]
-
Când dădu de conciul gol, fu în stare să-și ridice fusta, ca să și-l acopere. - Aoleooo!, strigă speriată - și o luă la fugă, intrând în casă. Mai mare rușine ca asta nici că se poate! Femeie măritată și cu conciul gol! Unde s-a mai pomenit? - Acuma, ce stați ca mămâile?, le luă Mitru la zor. Puneți mâna și vedeți ce mai e de făcut! Bietu' copil! ... Nu știu ce s-o alege de viața lui! Nici ursătorile nu i le făcurăți
JURĂMÂNTUL VĂDUVEI) de IOANA STUPARU în ediţia nr. 1040 din 05 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357524_a_358853]
-
rău. A întâlnit ochii din tablou. O treceau fiori. „Cu tine, lord M.Joseph, va fi greu!” *** Somnul era binefăcător după drumul lung și baia fierbinte. Se privea în oglinda de cleștar. Părul greu și des strălucea strâns într-un conci sobru. Rochia bleumarin cu guler de dantelă albă îi sublinia frumos silueta, făcea cinste onorabil unei guvernante. Trase aer în piept și coborâ la cină. Masa era frumos aranjată, sfeșnicele ardeau și luminau camera. Lady Annie stătea în capătul mesei
MY LORD (1) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2025 din 17 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341182_a_342511]
-
doilea război mondial, la horele duminicale, fetele veneau gătite în costume populare, cu ii înflorate, bete și boscele. Așa le-am apucat când eram copil de vreo patru-cinci ani. Mai înainte, îmi povestea mama de bunica sa, pe cap purtau conci, greu de făcut și de așezat. Cât am fost copil, eu le-am văzut cu capul acoperit în maramă de borangic și cu salba de galbeni la gât. Adevărate prințese!.. În părul negru de abanos, flacăra unui trandafir galben sau
POVESTIREA MAHMUDELE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1583 din 02 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/371300_a_372629]
-
poziție - fiica ultimei concubine, cea pe care familia o consideră cea mai îndepărtată rudă. Tatăl ei avea șaizeci de ani când s-a născut ea. E ca un străin. Părul mamei e negru și lucește ca lacul, înfășurat într-un conci și prins cu un ac din bambus. Când începe, îi cere fetei să stea potolită. Pare solemnă, de parcă s-ar afla în fața unui altar. Ia piciorul drept al fetei, îl spală și îl șterge cu bluza ei. Nu îi spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
bojdeucile cu geamul de-o palmă, cu curți noroioase prin care mișunau purcei, câini, găini și copii mucoși, îmbrăcați ca vai de lume și la care striga acrită câte o femeie ofilită de treabă, cu părul adunat neglijent într-un conci soios, fluturându-și fustele în jurul pirostriilor pe care fierbea bulionul sau săpunul - chiar și această vulgară priveliște stârnea o duioșie adâncă în sufletul meu. Bietele de ele, rămase singure cu droaia de copii, așteptându-și bărbații, poate mobilizați de cine
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
perete, vorbind încet dintr-un obicei de a se feri, cu ochii în lături de pindă, având totdeauna multe a-și spune și râzând din nimicuri, pe înfundate. Nu semănau totuși defel, Sia cu părul mai castaniu, strâns într-un conci mare la ceafă, cu fața lată, cu obraji grași, plini de o pastă fără culoare, căci dacă recreațiile le avusese în plin aer, apoi restul timpului stase închisă prin locuințe insalubre, până când să ajungă în casa nouă a Rimilor. Sia
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
încercînd să afle ce poate face cu o privire intensă. Ea stătea cu ochii plecați, sub o frunte cafeneie acoperită de puf; gura avea o expresie detașată, dar bărbia era puternică și părul castaniu era strîns la spate într-un conci; vîrful unei urechi se prizărea ca o felie delicată de scoică. Capul i se întoarse și-l privi întrebător. Pe fruntea lui se prelingeau fire de sudoare. — îmi dai... voie să te țin de mînă? — Desigur, Duncan. — Ciudat. Atunci cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
nu-i hotel. Fu condus spre un birou. Un alt sergent se afla în spatele ghișeului, și o bătrînă în jeanși și haină de blană în fața lui. Avea o față ascuțită și respingătoare; părul rar, vopsit blond, era strîns într-un conci în vîrful capului, și printre bucle i se zărea scalpul. — Salut, Lanark, zise ea. — De ce nu a fost dus în fața magistraților azi dimineață? întrebă ea. — Aglomerația. — Curtea nu mi s-a părut prea aglomerată. Haide, Lanark. Avea vocea dură și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Scarlat. Bărbatul se simțea amorțit de durere. Îi era frică să se miște, să nu scape arma. Avea impresia că totul se clatină în jurul lui. Scaunele, covoarele, sfeșnicele... În fața ochilor îi răsări o imagine tulbure: o femeie grasă, obtuză, cu conci sur, puțin sașie. Maică-sa... Scarlat își mișcă ușor buzele, rostind nedeslușit: ― De ce m-am gândit la ea? Sânt ani de zile de când n-am făcut-o. Un fior rece îi trecu prin inimă." Înainte de moarte... Totdeauna... Instinctul primar. Am
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Un fier vechi, asemănător frunzei de salcie, și nu de laur, ca în zilele noastre. Lăncierul cu brațul ridicat și gata să lovească era un tânăr musculos, gigantic chiar și pentru un longobard. Părul bălai îi era prins într-un conci la ceafă, și ochii albaștri mă fixau nemilos. Era gol pușcă, dar n-avea nicio jenă, în sandale de piele legate de glezne. Fața, asemenea întregului corp, îi era rasă. Mi-a sărit în ochi faptul că era bronzat, lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
pentru mine atenții nu de mamă, ci de mare croitoreasă. În liceu, înspăimîntam pe profesoare prin lux. Rufăria fâșâia pe dedesubt și umpleam sala de miros de parfum scump. În special, o profesoară, fată bătrână, cu părul strâns într-un conci sărac pe vârful capului, era turbată de curiozitate. M-a pus într-o zi să mă dezbrac în fața fetelor, să vadă cum sunt îmbrăcată, și rezultatul a fost că toată clasa s-a strâns în jurul meu. Eram într-o combinație
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
motivul pentru care nu adoptase pe Otilia, ținînd-o totuși în familie cu fidelitate. Într-o bună zi, Otilia și Felix se treziră în casă cu o femeie, după înfățișare mai degrabă simplă, curat îmbrăcată, cu părul strâns bine într-un conci solidificat cu un mic pieptene și cu ace. Părea să aibă vreo patruzeci-cincizeci de ani, era slabă prin oase și rotunjită puțin din bunăstare, și fața avea o antipatică nuanță pergamentoasă. Femeia fu numaidecât odioasă celor doi, din cauza blândeței mieroase
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
mimica unei scene pe care n-o putea auzi, și în care se vedea cum Marina, fioroasă, dă brânci Paulinei afară din bucătărie și o amenință cu făcălețul. Menajera stătu în casă doar atât cât să-și întărească la loc conciul, și apoi dispăru pentru totdeauna. Felix și Otilia râseră, moș Costache îi privea cu mina comică a unui vinovat care își dă seama de neghiobia lui, în schimb Stănică înflori dincolo incidentul, din toată seva imaginației lui. - Îți dau cuvântul
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
să se ivească, la intuiție, țațe felurite, gătite ba în papuc cu talpa moale și capișonul de pluș, ba în rochițe de casă cu panglici și șiretlîcuri, în halate bălțate din crep înflorat, cu agrafe și piepteni botoși, zburătăciți prin conciurile sfărâmate, aținîndu-se în mână ba cu bătătorul de covoare, ba cu levata, schimonosindu-se ca și cum s-ar fi nimerit prin preajmă doar pentru a-și aerisi lenjeria de pat sau chiar atunci s-ar fi urnit din pasiență, când, în
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]