823 matches
-
și sociale, în perspectivă deleuzo-guattarianăă, dominatoare astăzi sub emblema ciberneticii sau exclusiv pe ideea subiectivității intenționale, centrată asupra propriei conștiințe umane situate în lume (în linia perspectivei merleau-pontyeneă. Dimpotrivă, încearcă să găsească o zonă de echilibru între ele. Această viziune conciliatoare a postumanului poate fundamenta postumanismul în latura sa precaută și temperată, împăcând umanismul cu transumanismul sau cyberfeminismul. Perspectiva ontologiei virtuale postumane pe care o propunem este una mediană, aflată între aceste două accepții filosofice asupra corpului. Prezentăm, astfel, spațialitatea corpului
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
prieten, numirea acestuia „frate”, transgresând legăturile sangvine și recunoașterea golului interior imens resimțit în urma despărțirii . 13 p. 194, r. 1 : „De ce lași pe Veronica să se zbuciume?” -dojenirea unei atitudini evazive, generatoare de suferință; prietenul încurajează idila, transformându-se în conciliator și mediator pentru ambii parteneri ai cuplului; r. 11 : „de-abia a treia zi ne-am zburătăcit, ca vrăbiile, fiecare pe la vatra lui” distracția și veselia între oameni dragi se realizează fără limite cronologice, ca în povești, durând trei zile
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
din întâmplare și rămâne fără urmare, un mit al dorinței rămasă dorința); scenariul baudelarian permite rezolvarea simbolică a unui conflict (între absolut/efemer, dragoste/moarte, întâlnire capitala / pierdere ireparabila; iar modernitatea că teorie și că figură ține rolul unei alegorii conciliatoare). 70 În 1798, membrii Athenaeum-ului constată că "présenter et développer de manière intéressante un personnage entièrement neuf est un mérite suffisant, même selon l'opinion la plus courante, pour assurer la célébrité à un roman" (frag.418 ) [apud Miraux
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
caracter social propriu-zis (instituții sau organisme cu caracter statal, juridice, politice, administrative etc.) și cultural (obiceiuri, moravuri, convenții, cutume, tradiții etc.) f. după metodele folosite în raport cu conduitele deviante (tipurile de sancțiuni): control socia 1 penal (pedepsele), compensator (plata unor daune), conciliator (negocieri și înțelegeri mutuale) și terapeutic (resocializare, tratament, terapie ș.a.). Perioada de tranziție pe care o străbate România a multiplicat problemele sociale (șomajul, sărăcia, creșterea infracționalității, prostituția, consumul de droguri ș.a.) generate de transformările social-economice și acest lucru impune concentrarea
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
să negăm existența durerii, a decepției pe care au provocat-o faptele rele. A fi iertător înseamnă: • să renunțăm la pretenția unei compensații, mai ales atunci când s-au întreprins eforturi pentru a repara greșeala și pentru a oferi un răspuns conciliator; • a ne abține de la a-l insulta pe cel aflat în greșeală, chiar dacă sentimentul negativ pare justificat; • să abandonăm iluzia că putem controla opțiunile celui care greșește; • să acordăm prioritate unor trăsături, precum: bunătatea, calmul, cumpătarea, spiritul analitic; • să renunțăm
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
XI. O NOUĂ GERMANIE: DE LA REPUBLICA DE LA WEIMAR, LA AL TREILEA REICH / 245 1. Convulsii postbelice / 245 2. Republica de la Weimar / 247 XII. CONFERINȚE ȘI TRATATE. MARȘUL (NE)FORȚAT SPRE AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL / 253 1. Conferințe și tratate. Germania, conciliatorii și sfârșitul Societății Națiunilor / 253 2. Semnele războiului. Hitler un actor (ne)așteptat? / 261 2.1. Hitler și național-socialismul / 262 2.2. Renașterea Germaniei. Conferințe și tratate sub semnul conciliatorismului / 272 3. Războiul / 280 XIII. GERMANIA ÎN FAȚA UNEI NOI PROVOCĂRI
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
va fi posibilă o dominație a național-socialiștilor. XII. CONFERINȚE ȘI TRATATE. MARȘUL (NE)FORȚAT SPRE AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL Politica de conciliere a fost rezultatul unei lenevii a minții, și nu a unei imoralități politice. 1. Conferințe și tratate. Germania, conciliatorii și sfârșitul Societății Națiunilor "De umilința de la Versailles și de rușinea Republicii de la Weimar ține neputința militară"599: acest slogan pare să fie cel mai potrivit pentru a indica o realitate: echilibrul sistemului Tratatelor de la Versailles era fragil, iar mari
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
de conciliere 670. Marea Britanie se afla în prima linie, culpabilizându-se singură după încheierea tratatului de la Versailles. Amărăciunea totală a fost însoțită în Germania de acest sentiment de culpă în Marea Britanie, în care Neville Chamberlaine a dat "tonul" conciliatorismului 671. Pentru conciliatori, prietenia anglo-germană reprezenta o contrapondere esențială față de influența nocivă a Rusiei. Mai mult chiar, preponderența germană în Europa era atractivă: o Germanie puternică putea împiedica răspândirea comunismului în Europa și putea contribui la crearea unui bloc economic european. Acesta a
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
și Michèle, Quid, Éditions Robert Laffont, Paris, 1993. FRITSCH-BOURNAZEL, Renata, L'Allemagne unie dans la nouvelle Europe, Questions au XXe siècle, Editions Complexe, Paris, 1991. FULBROOK, Mary, O scurtă istorie a Germaniei, Institutul European, Iași, 2002. GILBERT, Martin, GOTT, Richard, Conciliatorii, Ed. Politică, București, 1966. GOFF, Jacques Le (coord.), Omul medieval, Polirom, 1999. HART, Liddell, Istoria celui de-al doilea război mondial, Ed. Orizonturi și Lider, București. HAUPEL, Johannes, Der National Sozialismus, vol. I-II, Bayerische Landeszentrale für Politische Bildungsarbeit, München
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
recunoscute de Comisia reparațiilor) și 10,55% din cele orientale. Delegația română, cu N. Titulescu și I. Cantacuzino în frunte, nu a fost admisă la discuții; a se vedea și H. Schulze, op. cit., p.141. 554 M. Gilbert, R. Gott, Conciliatorii, București, 1966, p. 30. 555 Privind ambiguitățile tratatelor, P. Milza, S. Berstein, op. cit., pp. 98-99. 556 M. N. Popa, op. cit., pp. 450-451. 557 Z. Zamfir, op. cit., p. 59. 558 M. N. Popa, op. cit., pp. 451-452. 559 Ibidem, pp. 454-455. 560
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
colectiv în care esența e de natură principială, abstractă, colaboratorii fiind simple accidente. Ea simbolizează continuitatea unei culturi, unitatea în devenire, tradiția și societatea care trăiește prin explozii succesive și în care indivizii și ideile se urmează antitetic, fără sinteze conciliatoare." Rămâne în conducerea Vieții românești până în vara anului 1934. Apare Cartea nunții. Fragmente din roman (Casa cu molii, O gală de box, Ce are Vera noastră etc.) apăruseră anterior în Adevărul literar și artistic și România literară. Romanul răspundea unei
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
să spunem și noi, pe limba colegilor noștri... francofoni... Mai departe stăm ceva mai bine. După ungurul petöfi (la capitolul prima jumătate a secolului al XIX-lea, subcapitolul poesie et Nature) vine la rând românul Vasile Alecsandri. El este un conciliator al influenței occidentale și al tradiției rurale (campagnarde) a țării sale, pe care el însuși începe s-o recupereze și s-o învioreze; descrie într-un mod cvasi-virgilian peisajul de iarnă în peintures au pastel (1868 1870). Îl reîntâlnim și
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
realiz? rile sale i? au f? cut pe oameni s?? l invidieze, iar pozi? iile lui politice, istorice ? i literare i? au iritat pe mul? i; dac? ad? ug? m la toate acestea temperamentul lui Iorga � care nu era deloc conciliator � ? i numeroasele conflicte �n care s? a implicat, motivele animozit?? îi sale fă?? de al? îi par rezonabile. Identificarea lui cu Rom�nia l? a f? cut s? aib? replici mai ț? ioase. �n ochii lui, atacurile personale la adresa lui erau de prea
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
Moldova ? i din Delta Dun? rîi. Erau aproape o jum? țațe de milion de germani, să? îi ardeleni, ? i de ? vabi din Banat. Să? îi au f? cut pace cu administra? ia rom�n?; ? vabii din Banat erau mai pu? în conciliatori; nu au existat probleme deosebite cu minoritatea german? �naintea venirii lui Hitler la putere. Există un num? r mic de greci, armeni sau ț? țări �n Dobrogea, unde se vor stabili arom�nii (rom�nii din regiunile Greciei); r? m?seser
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
cei din linie Duchamp, perverșii, sado-maso. Și, cum, nu există ceva între aceste extreme? Ba, da, ne asigură organizatorii, acel ceva al omului normal, al "majoritarului" se află în lucrările care demonetizează, care ironizează extremele și aici, în această categorie, conciliatoare, se află, zic ei, Dali (tocmai Dali, care nouă, dimpotrivă, ne apare ca plin de mai toate complicațiile libidoului imagistic). Și mai e ceva: oho! chiar la mijloc se situează marele artist fotograf Mapplethorpe, cu perversele lui inflorescențe tropicale. Ei
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
20]. Ciudat este că s-a insistat ca și țările Micii Înțelegeri să se dezarmeze. Incredibilele naivități au dus în scurt timp la război. Datorită subminării activităților sale de către țările revanșarde, în special de Germania, dar și din interior, de conciliatorii englezi și alții, Societatea Națiunilor și-a încetat activitatea în 1940 și a fost dizolvată în aprilie 1946. O altă instituție internațională de mare importanță, preocupată de securitatea regională, a fost Mica Înțelegere. Formată din România, Iugoslavia și Cehoslovacia, prin
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
să trebuiască să lupți când nu mai este nicio speranță de victorie, doar pentru că e mai bine să pierzi decât să trăiești ca sclavii [6, p. 147]. ,,Războiul ciudat" După atacarea Poloniei de către Germania, guvernele Angliei și Franței, conduse de conciliatorii Neville Chamberlain și Eduard Daladier, au declarat război Germaniei, au făcut mobilizări parțiale, dar nu au întreprins acțiuni de război propriu-zise, s-au menținut pe pozițiile inițiale. Nici germanii nu atacau; în afară de zboruri de recunoaștere, aviația germană nu a întreprins
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
Editura Politică, București, 1982 [4] Moisiuc, Viorica, "Prefață" la volumul Mica Înțelegere și politica externă a Iugoslaviei 1920-1938, Editura Politică, București,1979 [5] Campus, Eliza, Din politica externă a României 1913-1947, Editura Politică, București, 1980 [6] Gilbert, Martin; Gott, Richard, Conciliatorii, Editura Politică, București, 1966 [7] Seton-Watson, Robert William, From Munich to Danzig, 3rd edition, Methuen & Co, London, 1939 [8] De Gaulle, Charles, Memorii de război, Editura Politică, București, 1964 [9] Ryan, Cornelius, Ziua cea mai lungă 6 iunie 1944, Editura
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
numesc "democrații consociaționale" prezintă aspecte foarte diferite între cele trei țări. Pentru detalii consultați Anexa B). În mod evident, asemenea sisteme consensuale nu pot fi create și nu vor funcționa cu succes decît în condiții foarte speciale. Acestea includ talentul conciliator; toleranța sporită pentru compromisuri; lideri demni de încredere care pot negocia soluții la conflicte care să atragă acordul adepților lor; un consens cu privire la valori și țeluri fundamentale care să fie destul de cuprinzător pentru a se putea ajunge la un acord
Despre democraţie by Robert A. Dahl [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
din 1911 s-a numit "Asociația Presei Catolice Italiene". La începutul secolului, tonul ziarelor catolice a devenit mai moderat. L'Osservatore cattolico, de exemplu, s-a unit cu La Lega Lombarda, luând naștere L'Unione (1907). Publicația avea o poziție conciliatoare și modernă și era condusă de Filippo Meda. Alte jurnale moderate erau Il momento (Torino, 1903) sau Corriere d'Italia (Roma, 1904). Era o presă mai mult informativă decât ideologică, fiind interesată mai degrabă de problemele politice generale, decât de
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
Roma, 1904). Era o presă mai mult informativă decât ideologică, fiind interesată mai degrabă de problemele politice generale, decât de "problema romană". La Civiltà Cattolica regreta ruptura existentă în presa catolică și sugera o mai bună organizare 227. Dintre publicațiile conciliatoare amintim L'emancipatore cattolico (1862-1882) cu o viziune catolico-liberală și revista Carità, înființată de doi preoți în 1865 (Casoria și Attanasio) și axată pe aspecte culturale, religioase, științifice și literare. Din 1887 până în 1937, s-a numit La carità dell
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
și paranoicii au dușmani. Talentele și realizările sale i-au făcut pe oameni să-l invidieze, iar pozițiile lui politice, istorice și literare i-au iritat pe mulți; dacă adăugăm la toate acestea temperamentul lui Iorga care nu era deloc conciliator și numeroasele conflicte în care s-a implicat, motivele animozității sale față de alții par rezonabile. Identificarea lui cu România l-a făcut să aibă replici mai tăioase. În ochii lui, atacurile personale la adresa lui erau de prea multe ori sinonime cu
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
și lipovenii (ruși de credință pravoslavnică) din Moldova și din Delta Dunării. Erau aproape o jumătate de milion de germani, sașii ardeleni, și de șvabi din Banat. Sașii au făcut pace cu administrația română; șvabii din Banat erau mai puțin conciliatori; nu au existat probleme deosebite cu minoritatea germană înaintea venirii lui Hitler la putere. Exista un număr mic de greci, armeni sau tătari în Dobrogea, unde se vor stabili aromânii (românii din regiunile Greciei); rămăseseră cîteva grupuri izolate de sîrbi
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]