16 matches
-
în conflict nu doar cu informațiile științifice, ci și cu ceea ce afirmă celelalte religii. În cele din urmă, metodele religiei, spre deosebire de cele ale științei, nu ne sunt de folos pentru a înțelege realitatea. „Deviind de la punctul de vedere al multor «conciliatoriști» care văd religia și știința, dacă nu armonioase și complementare, măcar ca nefiind în conflict, eu susțin, prin urmare, că acestea două sunt angrenate într-un fel de război: un război al înțelegerii, care privește necesitatea de a avea sau
Invazie de cărți emoționante cu „acoperiți” și spioni by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105869_a_107161]
-
vreo unitate sanitară, doar la Toplița și Reghin exista câte un dispensar. Anul 1940 a însemnat pentru români cea mai neagră pagină din istoria modernă a României. După instituirea la putere a lui Hitler, dictatorul Germaniei a profitat de politica conciliatoristă a Franței și a Angliei și a încercat să-și caute spațiu vital în centrul și sud-estul continentului spre grânarul ucrainean și potențialul petrolier al României ca o soluție pentru perpetuarea regimului pe care-l reprezenta la cârma statului german
Lunca Bradului, Mureș () [Corola-website/Science/300586_a_301915]
-
care să se impună în fața "dreptului forței". 5 Un loc important îl ocupă analiza contextului internațional și intern în care Nicolae Titulescu a fost înlăturat din guvern, la 29 august 1936. Este prezentată politica agresivă a puterilor revizioniste și atitudinea conciliatoristă a marilor democrații occidentale.Se evidențiază faptul că invadarea Ethiopiei de catre trupele italiene, în 1935, ocuparea zonei demilitarizate a Rinului de catre armata germană în martie 1936, nu au generat riposta cuvenită din partea principalelor state care se declarau pentru menținerea sistemului
Nicolae Titulescu Idei și acțiuni diplomatice. by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1603_a_2957]
-
Acordurilor de la München 25. Cehoslovacia a pierdut atunci zona sudetă și regiunea Teschen și datorită presiunilor din partea Franței și a Marii Britanii. Primul ministru britanic, mai ales, a sperat să obțină astfel „pacea zilelor noastre“, practic o victorie a politicii sale conciliatoriste față de Germania. Dacă această cedare a fost considerată oarecum îndreptățită în cazul Germaniei, cercurile politice și opinia publică occidentală au fost contrariate de acțiunea Poloniei. Din punctul de vedere al Franței și Marii Britanii, Polonia, dispunând de forțe armate semnificative și
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Sovietică și repararea unui pod peste Nistru 79 . Trebuie subliniat faptul că aceste negocieri aveau loc pe fundalul deteriorării accentuate a situației politice internaționale determinată, pe de o parte, de acțiunile statelor revizioniste iar, pe de altă parte, de politica conciliatoristă practicată de Marea Britanie și Franța în privința amenințărilor la adresa păcii. Astfel în octombrie 1935 Italia a atacat Abisinia, pe care o va anexa în mai 1936 iar la 7 martie 1936 Germania a ocupat zona demilitarizată a Rhenaniei încălcând astfel tratatul
De la dispute la reconciliere: relaţiile româno – sovietice (1932 – 1936) by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1604_a_3072]
-
germane - petrol și cereale -, oferindu-i, astfel, posibilitatea să-și acopere, cel puțin la Începutul războiului, În bună măsură, nevoile frontului și ale consumului intern. Profitând și de slăbirea aliaților tradiționali ai României (Franța și Anglia) ca urmare a politicii conciliatoriste față de Germania, aceasta din urmă va semna cu România, În perioada interbelică, două tratate economice, În 1938 și În 1939. Prin Încheierea acestor tratate Germania introduce România Într-un spațiu economic format din state orientate spre ea și dependente de
SIMPOZIONUL JUDEŢEAN REPERE ÎN ISTORIE by Spiridon Lucian () [Corola-publishinghouse/Science/91758_a_93563]
-
și a politicii de securitate colectivă, susținută de Titulescu, îndeosebi după ocuparea zonei renane de către Germania hitleristă la 7 martie 1936, eveniment la care marile democrații europene, în special Franța și Marea Britanie, nu au reacționat, preferând să adopte o politică conciliatoristă. Pe plan intern, în corelație cu situația internațională, se dorea o politică mai “ flexibilă“ în special față de Germania, Italia și Polonia, țări cu care România a avut relații încordate în timpul mandatului lui Titulescu. Am argumentat faptul că politica dusă de
Demiterea ministrului român de externe Nicolae Titulescu (29 august 1936) by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1605_a_3118]
-
au avut loc evoluții diferite în modul de percepere a politicului de către catolicii italieni. Formula lui don Margotti, "nici alegători nici aleși", consacrată de Non expedit, a suferit unele atenuări; o linie "transigentă", care reînnoda legăturile cu catolicismul liberal piemontez, "conciliatorist", se reactiva și spera ca Biserica să recunoască statul liberal 17. Dar acești catolici moderați se situau pe poziții conservatoare în plan social. Tot diferită era poziția lui Filippo Meda la Milano, care înțelegea "să se pregătească prin abținere" și
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
1 Claude BRESSOLETTE, L'abbé Maret. Le combat d'une théologie pour une Démocratie chrétienne 1830-1851, Paris, 1977, pp. 471-472. 2 Ibidem, p. 473. 3 Daniele MENOZZI, La Chiesa cathtolica e la secolarizzazione, op. cit., pp. 117-118. 4 Francesco TRANIELLO, Cattolicesimo conciliatorista. Religione e cultura nella tradizione rosminiana lombardo-piemontese (1825-1870), Milano, 1972. CAPITOLUL III 1 Cu ocazia centenarului Rerum novarum, numeroase colocvii au insistat asupra acestui dinamism al catolicilor. Menționăm dintr-un mare număr de titluri pentru Franța: "Cent ans de catholicisme
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
1958, 741 p. 16 Alessandra ZUSSINI, "I programmi della prima Democrazia cristiana e il programma di Torino (1899)", in Bartolo GARIGLIO (coord.), Cristiani in politica. I programmi dei movimenti cattolici democratici, Milano, 1987, pp. 15-38. 17 Giuseppe IGNESTI, Il tentativo conciliatorista del 1878-1879, Roma, 1988, 292 p. 18 Francesca TRANIELLO, Citta dell' uomo. Cattolici, partito e Stato nella storia d'Italia, Bologna, 1990, p. 89. 19 Mein Kampf, p. 62. Vezi Marlis STEINERT, Hitler, Paris, 1991, pp. 41 și 123. 20
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
funcții importante: secretar de stat al Aerului (1931-1935), lider al Camerei Lorzilor (iunie noiembrie 1935), Lord Cancelar al Sigiliului Privat (iunie noiembrie 1935). Membru marcant al Partidului Conservator. În perioada ascensiunii nazismului, a fost un adept și susținător al politicii conciliatoriste. 60 Henry Charles Keith Petty-Fitzmaurice, al 5-lea marchiz de Lansdowne (1845-1927). Om politic și de stat liberal, care a fost succesiv: lord al trezoreriei (1869-1872), subsecretar de stat la Ministerul de Război (1872-1874), Guvernator General al Canadei (1883-1888), Vicerege
by KARL MAX, Prinţ LICHNOWSKYKARL MAX [Corola-publishinghouse/Memoirs/1009_a_2517]
-
restricția privind știința de carte). Regele era încurajat de oameni de aceleași credințe, iar situația Elenei Lupescu era mai tare decât oricând. Acțiunea „reformatoare” a lui Carol al II-lea se desfășura pe fondul deteriorării situației internaționale, urmare a politicii „conciliatoriste” promovată de Marea Britanie și Franța față de pretențiile revizioniste ale Germaniei. Prin acordul de la Munchen din 29-30 septembrie 1938, cele două mari puteri occidentale au hotărât ca Cehoslovacia să cedeze Germaniei o parte din teritoriul său. Despre aceasta Carol al II
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
Sovietică și repararea unui pod peste Nistru 79 . Trebuie subliniat faptul că aceste negocieri aveau loc pe fundalul deteriorării accentuate a situației politice internaționale determinată, pe de o parte, de acțiunile statelor revizioniste iar, pe de altă parte, de politica conciliatoristă practicată de Marea Britanie și Franța în privința amenințărilor la adresa păcii. Astfel în octombrie 1935 Italia a atacat Abisinia, pe care o va anexa în mai 1936 iar la 7 martie 1936 Germania a ocupat zona demilitarizată a Rhenaniei încălcând astfel tratatul
De la dispute la reconciliere: relaţiile româno – sovietice (1932 – 1936) by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1604_a_3070]
-
pastorul baptist P.P.; s-au ridicat următoarele probleme: [...] a declarat că biserica lor are două variante: a. să rupă cu conducerea oficială, să facă o biserică baptistă disidentă ca în URSS, cu riscul de represalii. b. să ducă o politică conciliatoristă, să reducă legăturile cu conducerea la un maximum necesar, dar, în cadrul local al comunității, să imprime poziție, doctrine, linia pe care o consideră justă. În urma unor analize a felului cum au fost sfătuiți și de peste hotare, ca pe viitor să
[Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
s-au instaurat regimuri parlamentare. Democrația liberală s-a dovedit a fi fragilă și va face loc, treptat, regimurilor de dictatură. Sistemul tratatelor de la Versailles își va arăta destul de curând slăbiciunile. Modificările provocate de Germania vor fi stimulate de spiritul conciliatorist al marilor puteri, în special al Marii Britanii. Concesiile de care s-a bucurat Germania o vor ridica atât economic, cât și militar. Statele Unite ale Americii nu au acceptat noua situație creată și, în toamna anului 1920, Senatul respinge tratatul de la
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
în continuumul sistemului internațional diferite grade între polul puterii și polul indiferenței. În primul caz, politica puterii este necesară. Încercările de a considera o putere imperialistă ca Germania nazistă doar ca un simplu membru al comunității internaționale vor genera politici conciliatoriste, lipsite de orice șansă. Totuși, la polul indiferenței, unde oricît de multe oportunități de atac s-ar întrezări, aceasta nu poate determina un stat să-l lanseze, "nimic nu subminează în mai mare măsură securitatea [...] decît acumularea de putere într-
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]