34 matches
-
stendhalian pasionat de psihologia erosului, verificată în contexte de exotism și decadență. Calitățile prozatorului se văd cel mai bine în cele două romane ale sale: Popi (1930), de dimensiunile unei nuvele cu mai puțin de o sută de pagini, și Concina prădată (1939), o narațiune de aproximativ două sute de pagini. Acestea sunt piesele de rezistență ale operei lui Teodor Scorțescu, operă ce mai cuprinde poezii și teatru, publicate numai în paginile unor reviste literare. Acestora, Editura „Jurnalul literar”, coordonată de Nicolae
Un scriitor pierdut în exil by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13190_a_14515]
-
după cum se menționează. Dramaturgul se bucură de mici succese, căci piesele sale se joacă pe scena Teatrului Național din Iași, în două stagiuni, în anii 1925-1926. Nu intru în alte detalii de epocă. Prozatorul afirmat prin romanele Popi (1930) și Concina prădată (1939) nu e un scriitor ignorat de contemporani, dacă ne gândim că a fost recenzat favorabil de Al. A. Philippide, Paul Zarifopol, D. I. Suchianu, Perpessicius, Mihail Sebastian, Mircea Eliade. Nici posteritatea nu a fost cu totul ingrată, dacă luăm
Un scriitor pierdut în exil by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13190_a_14515]
-
frumoase și înfocate grecoaice regaliste, pe care un tânăr român își propune să o cucerească speculând tocmai această opțiune politică, indiferentă pentru el, dar ultilizabilă ca strategie ideologică pentru a ajunge în preajma femeii râvnite și pentru a-i câștiga dragostea. Concina prădată e un joc de cărți de modă veche, boierească, nepracticat (din câte presupun) nici în perioada interbelică, de aceea referentul simbolic (spargerea unui grup bazat pe o convenție) nu e clar, cu atât mai puțin transparent pentru cititorii de
Un scriitor pierdut în exil by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13190_a_14515]
-
se pare Mircea Eliade, reprezentat de un singur roman, Maitreyi. Foarte discutabile sunt promovările cu câte două titluri pentru romancierii de al doilea plan: E. Lovinescu (Mite, Bălăuca), G. M. Zamfirescu (Maidanul cu dragoste, Sfânta mare nerușinare) și Teodor Scorțescu (Concina prădată, Popi ). Dar selecția a mizat pe revalorizările unor autori modești, fie pentru fostul lor succes, fie pentru surpriza unei redescoperiri, ca și în alte cazuri, la limita acceptabilului: Roșu, galben și albastru de I. Minulescu (cu totul nesemnificativ), Dragomirna
Un confesiv paradoxal by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12469_a_13794]
-
joacă stos, un joc de atu, ca un fel de licitație, dezvoltat apoi în maus, pe care îl jucau Gaițele lui Kirițescu. Venită de la Paris, nepoata lor Wanda le notifică faptul că ea joacă doar bridge. Un joc popular era concina la care trișa de Pampon și care apare și la Ionel Teodoreanu. Era un fel de șeptic la care rolul dominant în avea valetul (fantele). Alte personaje ale lui Teodoreanu joacă écarté ca și unele din Brăescu, un 66 în
Trecute vieți de fanți și de birlici by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/10624_a_11949]
-
să se plimbe, deși ,după cum povesteau frații lui și uneori și el, fusese sportiv și chiar campion la alergări în școala și în studenție. Mai tarziu, singurul lui "sport" era să joace cărți cu mine. El m-a învățat tabinet, concina, scroafa cu purcei,și alte jocuri ușoare și plăcute și îmi plăcea grozav să-l bat la cărți. În orice caz ,îi plăcea grozav să meargă cu taxiul, care era singurul lui mijloc de locomoție. De câte ori mergeam în oraș împreună
ÎNTÂMPLĂRI AMUZANTE;GÂNDURI, CRÂMPEIE DE VIAȚĂ (2) de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1773 din 08 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374908_a_376237]
-
fiului său drept o ofensă majoră și din acel moment relațiile dintre cei doi au fost marcate mereu de ostilitate. Un alt motiv de neînțelegeri dintre regina-mamă și tânărul Ludovic al XIII-lea era cuplul Leonora Galigai și soțul său, Concino Concini, preferați ai Mariei de Medicis și sfătuitorii acesteia. Ludovic a considerat că cei doi străini se implicau mult prea mult în problemele statului francez, iar faptul că aceștia au avut un cuvânt greu de spus în privința deciziei de a
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
în 1975, cu un articol despre Mircea Iorgulescu. Colaborează cu recenzii, cronici literare și la „Steaua”, „Vatra”, „România literară”, „Cuvântul”, „Convorbiri literare”, „Apostrof” ș.a. Prima carte de critică literară, Diferența specifică, îi apare în 1982, simultan cu ediția Teodor Scorțescu, Concina prădată. Este prezent cu articole și studii în volumul Portret de grup cu Ioana Em. Petrescu (1991), în Dicționarul scriitorilor români (I-IV, 1995-2002), Dicționarul esențial al scriitorilor români (2000) ș.a. Prefațează volume din scrierile lui Ion Agârbiceanu, George Bacovia
SIMUŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289692_a_291021]
-
Rebreanu dincolo de realism, Oradea, 1997; Arena actualității. Confidențe, Iași, 2000; Augustin Buzura, Brașov, 2001; „La țigănci” de Mircea Eliade în cinci interpretări, Cluj-Napoca, 2001; Liviu Rebreanu, Brașov, 2003; Clepsidra răsturnată. Convorbiri cu D. Țepeneag, Pitești, 2003. Ediții, antologii: Teodor Scorțescu, Concina prădată, pref. edit., Cluj-Napoca, 1982; Octavian Goga, Poezii, pref. edit., Cluj-Napoca, 1985; Mihail Sadoveanu, Țara de dincolo de negură. Valea Frumoasei. Poveștile de la Bradu-Strâmb, pref. edit., Cluj-Napoca, 1987; Tudor Arghezi, Între două nopți, pref. edit., București, 1994; Mircea Streinul, Ion Aluion
SIMUŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289692_a_291021]
-
licența în 1917. Încearcă să se afirme ca poet, debutând cu două sonete la „Viața românească”, în 1914, iar în iulie 1916, după ce mai dă alte versuri, publică în foileton în „Capitala” și nuvela Salonul unde se gândește, prefigurând romanul Concina prădată (1939). Renunță temporar la poezie și proză, lăsându-se ispitit de teatru. O revistă teatrală, Halandala, scrisă împreună cu George Bădărău, i-a fost pusă în scenă în 1916, la Iași. Depuse pentru lectură la Teatrul Național din Iași și
SCORŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289573_a_290902]
-
grafice precare și într-un tiraj cvasiconfidențial, la Valle Hermoso, în Editura Cartea Pribegiei a lui Grigore Manoilescu. Dincolo de poezie și teatru, adevărata vocație a lui S. pare să fie proza, caracterizată de rafinament, exotism și romanțiozitate. Romanele Popi și Concina prădată au o tematică erotică, dar scriitorul nu trece niciodată de limita sugerării discrete a relațiilor sexuale, lucrând în filigran, cu o decență firească, fără nimic ostentativ sau deliberat șocant. Din perspectiva erosului, a fost definit drept un „explorator liric
SCORŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289573_a_290902]
-
frumoasa grecoaică, regalistă înfocată. Scriind despre Popi, Paul Zarifopol remarca buna „concentrare artistică”, apoi „compoziția armonică”, „echilibrul delicat între plastic și dramatic”, „sobrietatea elegantă”, pentru a conchide că textul se înscrie „la loc bun în inventarul artei narative europene”. Romanul Concina prădată are un substrat satiric, infuzat cu o perfectă artă a voalării, a disimulării, lăsând cititorul să tragă concluzii privind numeroasele personaje din protipendada Iașului de pe la 1910. Din această perspectivă, Concina prădată se înrudește cu Craii de Curtea-Veche, scrierea lui
SCORŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289573_a_290902]
-
la loc bun în inventarul artei narative europene”. Romanul Concina prădată are un substrat satiric, infuzat cu o perfectă artă a voalării, a disimulării, lăsând cititorul să tragă concluzii privind numeroasele personaje din protipendada Iașului de pe la 1910. Din această perspectivă, Concina prădată se înrudește cu Craii de Curtea-Veche, scrierea lui Mateiu I. Caragiale, sondând zonele de promiscuitate ale adulterului oficializat, ale celor care reduc scopul și plăcerea vieții la iubirea fizică. Bunăoară, un magistrat strânge în locuința sa toate femeile de
SCORŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289573_a_290902]
-
al romanului. Aventura erotică a lui Vlad, stăpânit de convulsii de gelozie, se aseamănă cu a lui Fred Vasilescu din Patul lui Procust de Camil Petrescu și cu a lui Emanoil Glineanu din Femeia sângelui meu de Mihail Celarianu. Și Concina prădată s-a bucurat de aprecierea criticii, mai cu seamă datorită eleganței stilistice, fiind definită, de pildă, de Mihail Sebastian ca „o carte spumoasă, ironică, scrisă nuanțat, spiritual”, în timp ce Mircea Eliade consideră romanul chiar „un mic cap de operă”. SCRIERI
SCORŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289573_a_290902]
-
bucurat de aprecierea criticii, mai cu seamă datorită eleganței stilistice, fiind definită, de pildă, de Mihail Sebastian ca „o carte spumoasă, ironică, scrisă nuanțat, spiritual”, în timp ce Mircea Eliade consideră romanul chiar „un mic cap de operă”. SCRIERI: Popi, București, 1930; Concina prădată, București, 1939; Magie albă, Valle Hermoso, 1952; ed. îngr. Mihaela Constantinescu, București, 2000; Concina prădată, îngr. și pref. Ion Simuț, Cluj-Napoca, 1982; Concina prădată. Popi, îngr. și pref. Aureliu Goci, București, 1997. Repere bibliografice: Enric Furtună, „Arta iubirii”, „Lumea
SCORŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289573_a_290902]
-
Mihail Sebastian ca „o carte spumoasă, ironică, scrisă nuanțat, spiritual”, în timp ce Mircea Eliade consideră romanul chiar „un mic cap de operă”. SCRIERI: Popi, București, 1930; Concina prădată, București, 1939; Magie albă, Valle Hermoso, 1952; ed. îngr. Mihaela Constantinescu, București, 2000; Concina prădată, îngr. și pref. Ion Simuț, Cluj-Napoca, 1982; Concina prădată. Popi, îngr. și pref. Aureliu Goci, București, 1997. Repere bibliografice: Enric Furtună, „Arta iubirii”, „Lumea”, 1921, 897; Mihail Sevastos, „Mirajul Alpilor”, VR, 1925, 1; G. Spina, Un gânditor fin: Teodor
SCORŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289573_a_290902]
-
spiritual”, în timp ce Mircea Eliade consideră romanul chiar „un mic cap de operă”. SCRIERI: Popi, București, 1930; Concina prădată, București, 1939; Magie albă, Valle Hermoso, 1952; ed. îngr. Mihaela Constantinescu, București, 2000; Concina prădată, îngr. și pref. Ion Simuț, Cluj-Napoca, 1982; Concina prădată. Popi, îngr. și pref. Aureliu Goci, București, 1997. Repere bibliografice: Enric Furtună, „Arta iubirii”, „Lumea”, 1921, 897; Mihail Sevastos, „Mirajul Alpilor”, VR, 1925, 1; G. Spina, Un gânditor fin: Teodor Scorțescu, „Opinia”, 1926, 5 827; D. I. Suchianu, „Popi”, ALA
SCORŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289573_a_290902]
-
Mihail Sebastian, „Cobaiul”, VR, 1938, 5; Cicerone Theodorescu, „Cobaiul”, UVR, 1938, 7; Ion Anestin, „Cobaiul”, TIL, 1938, 326; Mihail Sebastian, Întâlniri cu teatrul, București, 1969, 159-163; Streinu, Pagini, V, 200-204; Mircea Eliade, Un roman 1900, RFR, 1940, 2; Octav Șuluțiu, „Concina prădată”, F, 1940, 3-4; Călinescu, Ist. lit. (1941), 705, Ist. lit. (1982), 789; Crohmălniceanu, Literatura, I (1967), 370-372; Botez, Memorii, II, 107-111; Piru, Ist. lit., 314; Ion Simuț, Proza galantă a lui Teodor Scorțescu, F, 1982, 4; Nicolae Manolescu, „Concina
SCORŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289573_a_290902]
-
Concina prădată”, F, 1940, 3-4; Călinescu, Ist. lit. (1941), 705, Ist. lit. (1982), 789; Crohmălniceanu, Literatura, I (1967), 370-372; Botez, Memorii, II, 107-111; Piru, Ist. lit., 314; Ion Simuț, Proza galantă a lui Teodor Scorțescu, F, 1982, 4; Nicolae Manolescu, „Concina prădată”, RL, 1982, 31; Mircea Anghelescu, Un prozator uitat, T, 1983, 2; Teodor Vârgolici, Redescoperirea unui romancier - Teodor Scorțescu, ALA, 1997, 370; Popa, Ist. lit., I, 773; Dicț. scriit. rom., IV, 200-203. T. V., D. Mc.
SCORŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289573_a_290902]
-
și orientarea „Tranzacțiunilor...”. Aici se strânge însă un număr mai mare de colaboratori permanenți, mai ales la partea literară. În fruntea lor se află V. Alecsandri, care trimite nuvela Dridri, poezii și câteva comedii într-un act (Arvinte și Pepelea, Concina, Nobila cerșetoare). Cu câte o poezie figurează tinerii Al. Macedonski și I.L. Caragiale. Poetul cultivat cu deosebire de R.c. este Mihail Zamphirescu. Alături de el, versuri dau frecvent G. Crețeanu, Ciru Oeconomu, N.V. Scurtescu și, sporadic, C. Aristia, N.T. Orășanu
REVISTA CONTIMPORANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289193_a_290522]
-
politică și literară apărută la București, de trei ori pe săptămână, între 18 august 1866 și 2 februarie 1867. La acest ziar colaborează B. P. Hasdeu cu mai multe cronici dramatice, în care discută spectacole cu piese străine și românești (Concina de V. Alecsandri ș.a.). Ulysse de Marsillac redactează un supliment literar în limba franceză. O. are și rubrici de știri culturale, bibliografie ș.a. R.Z.
ORDINEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288569_a_289898]
-
joacă stos, un joc de atu, ca un fel de licitație, dezvoltat apoi în maus, pe care îl jucau Gaițele lui Kirițescu. Venită de la Paris, nepoata lor Wanda le notifică faptul că ea joacă doar bridge. Un joc popular era concina la care trișa des Pampon și care apare și la Ionel Teodoreanu. Era un fel de șeptic la care rolul dominant în avea valetul (fantele). De aceea Pampon e poreclit „Concina cu cinci fanți”. După ce el bate cu valetul și
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
că ea joacă doar bridge. Un joc popular era concina la care trișa des Pampon și care apare și la Ionel Teodoreanu. Era un fel de șeptic la care rolul dominant în avea valetul (fantele). De aceea Pampon e poreclit „Concina cu cinci fanți”. După ce el bate cu valetul și ia cărțile, strecoară în mână la loc valetul pentru o viitoare ocazie, precum Dandanache păstra scrisoarea „becherului” pentru un șantaj ulterior. Alte personaje ale lui Teodoreanu joacă la fel ca unele
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
Am trecut strada și am intrat în local, care nu era decât o cameră mai măricică, cu vreo șase mese de brad, cu scaune fără spătar. Tata, împreună cu trei prieteni se afla la o masă și juca cărți cu ei, concina, sorbind din când în când din paharul cu vin. Avea masa lui preferată, cea din stânga ușii. Nu se așeza niciodată decât cu spatele la perete, să vadă tot ce se întâmplă în cârciumă. Avea el o vorbă: „E mai sigur, nu se
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
nimic de dorit. Au escelat dd. Vlădicescu sen., Anestin, Sachelarie. Comedia este frumoasă. Ar fi trebuit însă să se mai revadă puțin, spre a se îndepărta franțuzismele, cum uneori cauchemar și altele. La urmă s-a jucat O partie de concină, de d. V. Alexandri, care a esprimat dorința a o vedea reprezintată. D-na Fanni Tardiny și d. Vlădicescu jun. au smuls aplauzele publicului. Barcarola cântată de d. Vlădicescu a transportat publicul. Terminîndu-se {EminescuOpXII 358} spectacolul, publicul a chemat pe
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]