82 matches
-
de cincizeci de mareșali de-a lungul domniei sale, titlul de mareșal dobândește o formă definită, care va fi păstrată de toate regimurile ce îl vor acorda. Bastonul, semn distinctiv al mareșalului, își are originea în 1627, anul desființării titlului de conetabil. În istoria ierarhiei militare românești, gradul de mareșal apare la 1 decembrie 1918, când pe dealul Mitropoliei în asistența mulțimii, a mitropolitului Pimen al Moldovei, a generalului Berthelot, a comandanților de oști, generalul Eremia Grigorescu, ministru de război, dădea citire
MAREŞALII ROMÂNIEI de GEORGE BACIU în ediţia nr. 373 din 08 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Maresalii_romaniei.html [Corola-blog/BlogPost/357845_a_359174]
-
de cincizeci de mareșali de-a lungul domniei sale, titlul de mareșal dobândește o formă definită, care va fi păstrată de toate regimurile ce îl vor acorda. Bastonul, semn distinctiv al mareșalului, își are originea în 1627, anul desființării titlului de conetabil. În istoria ierarhiei militare românești, gradul de mareșal apare la 1 decembrie 1918, când pe dealul Mitropoliei în asistența mulțimii, a mitropolitului Pimen al Moldovei, a generalului Berthelot, a comandanților de oști, generalul Eremia Grigorescu, ministru de război, dădea citire
MAREŞALII ROMÂNIEI DE GEORGE BACIU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 379 din 14 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/_maresalii_romaniei_de_george_baciu_al_florin_tene_1326534987.html [Corola-blog/BlogPost/361305_a_362634]
-
preluat conducerea efectivă a Edessei, Guillaume a fost numit principe de Galileea. Când Eustațiu Grenier a murit în 1122, și în condițiile în care regele Balduin al II-lea al Ierusalimului era încă ținut captiv la musulmani, Guillaume a devenit conetabil și regent al Regatului Ierusalimului. În 1127-1128, el a fost trimis cu o misiune în Franța, alături de Hugo de Payens, pentru a căuta un soț pentru moștenitoarea tronului Ierusalimului, fiica lui Balduin, Melisenda. Guillaume a murit fără a avea moștenitori
Guillaume I de Bures () [Corola-website/Science/328285_a_329614]
-
platou traversat de văi ce curg in general din nord spre sud. <br clear="left"> Jersey are propriul Parlament, numit "States of Jersey". Este format din 53 de membrii aleși: 12 senatori - aleși pe o perioadă de 6 ani, 12 conetabili - șefii parohiilor aleși pe o perioadă de 3 ani, 29 deputați - aleși pe o perioadă de 3 ani. Pe lângă aceasta șeful civil al insulei - Bailiff; și adjunctul participă la întruniri, acesta din urmă fiind președintele ședințelor. Trei membri fără drept
Insula Jersey () [Corola-website/Science/296831_a_298160]
-
pe Holsteini să plece. Când a rămas fără bani, el a luat Castelele Kalundborg și Søborg prin forță. Atâta timp cât unirea nu era sigură, Margareta a tolerat prezența Riksråd, influența lor era minoră și autoritatea roială supremă rămânea neschimbată. Birourile de Conetabili și de Conți Maresali au rămas vacante. Danehof a căzut în ruină iar marea regină, un despot ideal, a guvernat, prin oficialii de judecată, ca superior funcționar. Legea și ordinea au fost bine întreținute și licența nobilimii a fost reprimată
Casa de Estridsen () [Corola-website/Science/331281_a_332610]
-
(Garnier, Granarius, Grenarius) (d. 15 iunie 1123) a fost un important conducător cruciat, participant la Prima cruciadă, devenit conetabil în Regatul Ierusalimului. Eustațiu provenea din Beaurain-Château, în regiunea Thérouanne din nordul Franței (în acel moment, ținând de Comitatul de Flandra); el l-a acompaniat în Prima cruciadă pe contele Ugo al II-lea de Saint-Pol, în cadrul grupului de armate
Eustațiu Grenier () [Corola-website/Science/328283_a_329612]
-
asediu. În 1120, a fost prezent la conciliul de la Nablus, convocat de regele Balduin al II-lea, în cadrul căruia a fost stabilită legislația regatului. Atunci când Balduin al II-lea a fost capturat de către artuqizi în 1123, Eustațiu a fost ales conetabil de Ierusalim și regent al regatului. În această calitate, el a oprit invazia fatimizilor din Egipt, în bătălia de la Yibneh din 29 mai 1123. Eustațiu a murit la puțină vreme după 15 iunie 1123, fiind înlocuit în funcția de conetabil
Eustațiu Grenier () [Corola-website/Science/328283_a_329612]
-
conetabil de Ierusalim și regent al regatului. În această calitate, el a oprit invazia fatimizilor din Egipt, în bătălia de la Yibneh din 29 mai 1123. Eustațiu a murit la puțină vreme după 15 iunie 1123, fiind înlocuit în funcția de conetabil și regent de către Guillaume I de Bures. A fost înmormântat în Ierusalim, la abația Santa Maria Latina. Împreună cu Emelota, a fost părintele a doi fii, Eustațiu al II-lea și Valter, care i-au succedat în Sidon, respectiv Caesarea. Rămasă
Eustațiu Grenier () [Corola-website/Science/328283_a_329612]
-
arhive publice, și sediul Bijuteriilor Coroanei Angliei. De la începutul secolului al XIV-lea până la domnia lui Carol al II-lea, la încoronarea unui monarh se ținea o procesiune de la Turn la Abația Westminster. În absența monarhului, castelul este administrat de conetabilul Turnului. Acest post era unul de mare putere în care în perioada medievală erau numiți oameni de încredere ai regelui. Spre sfârșitul secolului al XV-lea, castelul a fost locul unde au fost închiși Prinții din Turn. Sub dinastia Tudor
Turnul Londrei () [Corola-website/Science/310681_a_312010]
-
12 oameni pentru spionaj. Chiar și după al Doilea Război Mondial, avariile produse de Blitz au fost reparate și castelul redeschis publicului. Astăzi, Turnul Londrei este una dintre cele mai populare atracții turistice din țară. Aflat în administrația ceremonială a conetabilului Turnului, el este îngrijit de organizația de caritate și este protejat ca sit în patrimoniul Mondial UNESCO. Turnul a fost orientat cu cele mai solide și mai impresionante întărituri către Londra saxonă, ceea ce arheologul sugerează că a fost ceva intenționat
Turnul Londrei () [Corola-website/Science/310681_a_312010]
-
turnului, interiorul parterului datează din secolul al XVIII-lea, când podeaua a fost coborâtă și criptele de lemn anterioare au fost înlocuite cu unele de cărămidă. Parterul este iluminat prin fante mici. Nivelul intrării trebuia, probabil, să fie folosit de conetabilul Turnului, de locotenentul Turnului Londrei și de alți oficiali importanți. Intrarea dinspre sud a fost blocată în secolul al XVII-lea și redeschisă abia în 1973. Cei care mergeau la etajul de mai sus trebuia să treacă printr-o mică
Turnul Londrei () [Corola-website/Science/310681_a_312010]
-
retragerea romanilor din secolul al V-lea. Turnul Beauchamp este unul din cele 13 turnuri care punctează din loc în loc curtina. În sens trigonometric din colțul sud-vestic, ele sunt: al Clopotului, Beauchamp, Devereux, Flint, al Arcarului, de Cărămidă, Martin, al Conetabilului, Săgeata Largă, al Sării, Lanthorn, Wakefield, și cel Însângerat. Aceste turnuri reprezentau poziții din care un potențial inamic putea fi atacat din flanc, dar ele conțineau și spații de locuit. După cum îi spune numele, Turnul Clopotului conținea o clopotniță, al
Turnul Londrei () [Corola-website/Science/310681_a_312010]
-
pentru a revendica tronul. Importanța orașului și a Turnului său sunt marcate de viteza cu care el și-a asigurat Londra. Castelul, care nu mai fusese de ceva timp utilizat ca reședință regală, era de obicei lăsat în seama unui conetabil, poziție deținută la acea vreme de Geoffrey de Mandeville. Cum Turnul era considerat o fortăreață de netrecut aflată într-o poziție de importanță strategică, se punea mare preț pe deținerea ei. Mandeville a exploatat această situație, vânzându-și loialitatea față de
Turnul Londrei () [Corola-website/Science/310681_a_312010]
-
Mandeville a exploatat această situație, vânzându-și loialitatea față de Matilda după capturarea lui Ștefan în 1141 la bătălia de la Lincoln. Odată ce Matilda și-a pierdut susținerea, în anul următor el și-a revândut loialitatea lui Ștefan. Prin rolul său de conetabil al Turnului, Mandeville a devenit „cel mai bogat și mai puternic om din Anglia”. Când a încercat să trădeze din nou, de această dată ținând negocieri secrete cu Matilda, Ștefan l-a arestat, l-a obligat să cedeze controlul asupra
Turnul Londrei () [Corola-website/Science/310681_a_312010]
-
fost de așa natură încât de atunci încolo ea a rămas în mâinile unei persoane numite direct de monarh. Postul se acorda de regulă unei persoane de mare importanță, care nu putea fi permanent la castel din cauza altor îndatoriri. Deși conetabilul era încă însărcinat cu administrarea castelului și a garnizoanei sale, încă dintr-o perioadă timpurie el a avut un subordonat care să-l ajute: locotenentul Turnului. Conetabilii aveau și îndatoriri civice legate de oraș. De regulă, lor li se preda
Turnul Londrei () [Corola-website/Science/310681_a_312010]
-
mare importanță, care nu putea fi permanent la castel din cauza altor îndatoriri. Deși conetabilul era încă însărcinat cu administrarea castelului și a garnizoanei sale, încă dintr-o perioadă timpurie el a avut un subordonat care să-l ajute: locotenentul Turnului. Conetabilii aveau și îndatoriri civice legate de oraș. De regulă, lor li se preda controlul asupra orașului și erau responsabili cu colectarea taxelor, aplicarea legii și menținerea ordinii. Înființarea în 1191 a postului de Lord Primar al Londrei a înlăturat multe
Turnul Londrei () [Corola-website/Science/310681_a_312010]
-
legate de oraș. De regulă, lor li se preda controlul asupra orașului și erau responsabili cu colectarea taxelor, aplicarea legii și menținerea ordinii. Înființarea în 1191 a postului de Lord Primar al Londrei a înlăturat multe din îndatoririle civice ale conetabilului, și a condus uneori la conflicte între deținătorii celor două posturi. Castelul și-a păstrat probabil forma stabilită înainte de 1100 până la domnia lui Richard Inimă-de-Leu (1189-1199). Castelul a fost extins sub William Longchamp, lordul cancelar al lui Richard, care a
Turnul Londrei () [Corola-website/Science/310681_a_312010]
-
7000 de lire cheltuite de Richard pentru construcția de castele în Anglia. Conform cronicarului contemporan Roger din Howden, Longchamp a săpat un șanț în jurul castelului și a încercat fără succes să-l umple cu apă din Tamisa. Longchamp era și conetabil al Turnului și a efectuat lucrări de extindere în timp ce se pregătea de război cu fratele mai tânăr al lui Richard, prințul Ioan, care a sosit în Anglia în lipsa lui Richard pentru a încerca să preia puterea. Cum Turnul era principala
Turnul Londrei () [Corola-website/Science/310681_a_312010]
-
a încarcerărilor în Turn, s-au înregistrat 48 de cazuri de utilizare a torturii. Cele mai utilizate trei modalități de tortură erau patul de tortură, barza, și cătușele. Patul a fost introdus în Anglia în 1447 de către ducele de Exeter, conetabilul Turnului; el a fost botezat din această cauză „fata ducelui de Exeter”. Unul dintre cei torturați la Turn a fost Guy Fawkes, care a fost adus aici la 6 noiembrie 1605; după tortură, el a semnat o mărturisire completă despre
Turnul Londrei () [Corola-website/Science/310681_a_312010]
-
pe curtina sudică pentru acces dinspre cheu în curtea exterioară. Șanțul cu apă ce înconjura castelul se colmatase de-a lungul secolelor, în ciuda tentativelor de a-l curăța. El era încă parte integrantă a fortificațiilor castelului, astfel că în 1830 conetabilul Turnului, ducele de Wellington, a ordonat o operațiune amplă de curățare a circa un metru de depuneri. Aceasta nu a prevenit însă izbucnirea în 1841 a unei epidemii în garnizoană din cauza proastei aprovizionări cu apă, epidemie soldată cu mai mulți
Turnul Londrei () [Corola-website/Science/310681_a_312010]
-
împrejurimi, au făcut ca Turnul să fie aproape de a fi listat ca patrimoniu în pericol de către ONU. Rămășițele palatului medieval au fost deschise publicului din 2006. Vizitatorii pot explora camerele restaurate, utilizate odinioară de regi și regine. Deși postul de conetabil al Turnului rămâne cea mai înaltă funcție de la Turn, responsabilitatea administrării treburilor curente este delegată guvernatorului rezident. Cel puțin șase corbi sunt ținuți în permanență la Turn, în conformitate cu o veche superstiție conform căreia dacă nu sunt corbi la Turn, regatul
Turnul Londrei () [Corola-website/Science/310681_a_312010]
-
ei se numărau cei trei frați ai regelui: Alphonse de Poitiers, Robert d’Artois, Charles d’Anjou, cu care Ludovic al IX-lea s-a aflat în deplină armonie, vărul regelui Jean d’Orléans, cunoscut pentru spiritul său de abnegație, conetabilul Franței, Imbert de Beaujeu, om încercat, cu multă experiență militară, ducele Bretaniei, Pierre, contele Flandrei, Guillaume, seniorii Geofrey de Sargines, Gaucher de Chatillon, Philippe de Montferat, Jean de Valery etc. Seniorul de Joinville, prietenul cel mai apropiat și sfetnicul lui
Ludovic al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/310833_a_312162]
-
Thierry de Alsacia și diferiți lorzi seculari sau clerici reprezentând Franța; regele Baldwin, regina Melisende, patriarhul latin al Ierusalimului Fulk, Robert de Craon (maestru al Ordinului Templierilor), Raymond du Puy de Provence (maestru al Ordinului cavalerilor ospitalieri), Manasses de Hierges (conetabil al Ierusalimului]), Humphrey al II-lea al Toronului, Philip de Milly și Barisan de Ibelin, reprezentând Regatul Ierusalimului. Ar mai trebui amintit că nu au fost prezenți nicun reprezentant din Antiohia, Tripoli sau din fostul Comitat al Edessei. Unii dintre
Cruciada a doua () [Corola-website/Science/306567_a_307896]
-
doilea copil al regelui Henric VII și al Elisabetei de York. Din cei șase frați ai lui Henric, numai trei — Alexandru(Prinț de Wales), Margareta și Maria — au supraviețuit copilăriei. În 1493, la vârsta de doi ani, Henric este numit Conetabil al Castelului Dover și Lord Warden iar în 1494 Duce de York. Henric a primit o educație de prim rang și vorbea fluent în latină, franceză și spaniolă. Pentru că era de așteptat ca tronul să fie moștenit de fratele mai
Henric al VIII-lea al Angliei () [Corola-website/Science/300136_a_301465]
-
trebuit să recunoască acest lucru în 1277. Cu toate acestea, Magnus le-a recăpătat în 1278 și și-a asumat titlul de "rex Gothorum", Regele Goților, începând tradiția "regilor Suediei și Gotilor". Regele Magnus l-a numit pe Torgils Knutsson, Conetabil de Realm, să fie gardianul lui Birger iar în 1293, Birger a fost încoronat la Söderköping după căsătoria cu prințesa Martha a Danemarcei, fiica regelui Eric al V-lea al Danemarcei. Birger avea doar zece ani atunci când tatăl sau a
Casa de Bjalbo () [Corola-website/Science/331297_a_332626]