864 matches
-
practică tocmai prin sentimentul difuz de vină pe care îl degajă conștientizarea ei. Spre deosebire de animalele sălbatice, omul torturează de dragul artei, cu intenția de a produce suferință. Actele sale sînt conștiente - mai mult chiar, calculate - și aceasta augmentează sentimentul vinei. Se confesează Stăpînul: ,Altă vină? De exemplu, sînt calculat. Tigrul, puma și rîsul nu sînt calculați. Eu invers. Totul din calcul. Cînd îl țin pe deținut flămînd o fac din calcul. Cînd nu-l las pe deținut să-și vadă soția decît
Între sublim și derizoriu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11293_a_12618]
-
ce satisfacție enormă în clipa libertății și ce disponibilitate alegră de a te instala, rapid, în Adevăr!". Deoarece e vorba de o regăsire a ființei naturale, de starea ei izvorîtă din codul genetic: Am înțeles atunci un lucru neașteptat, se confesează autorul, acela că în forul meu intim fusesem dintotdeauna liber". Și, bineînțeles, de confruntarea cu adevărul, ființa (rațională) fiind magnetic atrasă spre acesta (conform unor Spinoza și Leibnitz, dar fără cenzura menită a elimina "pasiunile"!), neintrînd în discuție, decît eventual
Un spirit liber by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14695_a_16020]
-
crede - ar trebui să fie la fel de sacru ca și dreptul meu de a vota în secret într-o cabină izolată. "Mă mir că nu ne-au pus să declarăm și pe cine am ales la ultimul scrutin!", mi s-a confesat plină de indignare o vecină. Am încercat s-o liniștesc, spunându-i că suntem pe drumul cel bun. După amplitudinea crucilor făcute de tot felul de slugi ale Diavolului comunist-totalitar, n-avem nici o garanție că la viitorul recensământ nu vom
De-a secu(la)rizarea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15338_a_16663]
-
1955), Visul creator (1965), iar antologia postumă publicată în 1993 poartă frumosul și misteriosul titlu Rațiunea umbrei. Confesiunea - chiar și după masivele și celebrele scrieri ale lui J.J. Rousseau - a părut multă vreme mai degrabă infinitivul lung de la "a se confesa", nu i se întăriseră oasele, dacă putem spune așa, într-un substantiv-noțiune și încă într-unul plin de valențe filosofice și estetice. Iscodirea, sistematizarea și documentarea - cu acribie doctorală - a acestui gen reprezintă meritul Mariei Zambrano, poate nu întâmplător concretizat
Povestiri sau poezii? by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15381_a_16706]
-
valorilor identitare a acestor emigranți în America, încep să mă întreb care ar fi avantajele reale pe care societatea americană le poate avea din genul acesta de conservatorism. Doi dintre cei cinci bărbați intervievați (alături de numai o femeie!) s-au confesat că înainte de a se căsători cu femei provenind din propria cultură și de a înțelege valorile islamului au fost cam afemeiați. Cu alte cuvinte, s-au folosit de femeile americane, au profitat de cultura acestora, bună sau rea cum este
"Musulmani în America" by Simona Galațchi () [Corola-journal/Journalistic/15453_a_16778]
-
la ele, și atunci nu obsevăm că pantofii ne cad din picioare. Călătorim cu ușile deschise. Ne aerisim și la propriu, și la figurat. Aceasta a devenit o metaforă și pentru oameni. Noi suntem mai deschiși, ne place să ne confesăm. Riscăm să pierdem ceva, vreun obiect, vreun pantof, vreun pieptene, un ruj, o oglinjoară, o pilă de unghii, sau alte fleacuri, dar în același timp câștigăm ceva. Conversând cu alții, aflăm multe lucruri despre noi înșine. Aflăm cum suntem și
"Libertatea și democrația - valori pe care trebuie să le apărăm cu orice preț..." by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/15435_a_16760]
-
excese de zel: "La antipodul absolutismelor imobile, adeseori opuse între ele, nu profesez vreun relativism disolutiv." (p. 20). Se va referi, pe de altă parte, într-un mod indirect la sine, invocând o posibilă biografie a victimelor dispuse să se confeseze asupra istoriei trăite: "Miza aceasta îmi apare deosebit de împovărătoare tocmai în cazul unui om cu idei de stânga, care, în urma opțiunilor practice în consecință, s-a confruntat cu o lungă și întortocheată istorie a orânduirii care s-a autointitulat "socialistă
Lupta eruditului cu sub-înțelesurile by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14459_a_15784]
-
istoric, purtător de particular, n-ar putea fi decît vătămător pentru creatorul care, în nobilă tradiție aristotelică, e îndatorat a urmări generalul, paradigmaticul, arhetipalul. Istoria eclipsează chestiunile esențiale ale conștiinței umane, avînd în consecință un rol alienant: În Însinguratul, se confesează Ionesco, dau cuvîntul unui personaj care este în conflict cu istoria sau, mai degrabă, care trăiește paralel cu istoria. Istoria și politica încearcă în van să soluționeze sau să mascheze problema fundamentală a condiției noastre, căci ele nu pot răspunde
O perspectivă asupra lui Eugène Ionesco (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14108_a_15433]
-
continuă a fi utilizat până astăzi de către românii mai mult sau mai puțin inculți". Cealaltă soluție - epenteza unei semivocale (a-vi-ia-ți-e) - apare însă mai curînd "în gura oamenilor culți". Evident, o pronunție stigmatizată ca incultă e greu de acceptat și de confesat. Chiar dacă, surprinzător, poate fi acuzată și de păcatul opus - de snobism. După Ion Calotă (Contribuții la fonetica și dialectologia limbii române, 1986), pronunțările cu diftong "nu corespund spiritului limbii române. Ele sînt rostiri în manieră cultă, mai bine zis străină
Ortoepie culpabilizantă by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14141_a_15466]
-
din România", care "contra optimismului senin prin care omul triumfă asupra absurdității lumii și a propriei condiții (...) se ridică, mânios și disperat, iar ca răspuns la ’întrebarea fundamentală’ clamează un nu furios". El crede încă în ceva, fiindcă scrie, se confesează și își cântă nefericirea" - adaugă comentatorul din 1949. Pentru că o modulează într-o limbă cu atât mai admirabilă cu cât este de împrumut, pentru că o distribuie artistic în perioade lirice, unele ușor oratorice, altele de o amploare în genul lui
Maurice Nadeau în serviciul literaturii by Ioan Pop () [Corola-journal/Journalistic/14207_a_15532]
-
sine a autoarei ca personaj damnat în ipostază feminină, o ilustrare, pentru a adînci constatarea, a acelui pascalian moi haïssable (deși nu dinspre partea pietății!). Intrînd în pielea eroinelor sale repulsive, autoarea Concertului din muzică de Bach ajunge a se confesa sub același semn al negativului sub care și-a așezat întreaga plăsmuire romanescă, adică detestîndu-se. Proiectînd feminitatea în zona obscură a Răului fundamental și a bolii mutilante care-i dă concretețe, se proiectează pe sine, indirect, pe ecranul epicului analitic
Despre Hortensia Papadat-Bengescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15195_a_16520]
-
face frecvente trimiteri la Victor Șklovski, Eco, Blaga, dar și Hegel, Noica și mai ales la "geniala carte a lui V.I. Propp, Morfologia basmului", însă mult mai puține la teoreticieni ai scenaristicii care să-l fi anticipat. Ni se și confesează în cele din urmă, că se conduce după "un model generativ-transformațional scornit de mine". În noul excurs - Studii de tipologie filmică - modelul este ilustrat prin analiza comparată a "tipului de subiect" și a "formelor de subiect" din trei filme contemporane
Filmul în trei proiecții by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/15227_a_16552]
-
savurat în repetiții și dăruit pe scenă, în timpul reprezentației. Fiecare personaj este rezultatul unei analize înfăptuită cu voluptatea cercetării, pas cu pas, a elementelor care îl umanizează. Pe el, aparițiile și povestea lui. Uneori simți că doar ție ți se confesează și fata de măritat, și guraliva pețitoare, și cei cinci pretendenți, aferați, importanți, ridicoli, slabi, și slugile aiurite, îngălate și nepăsătoare. Că ești, ca în “Sonata Kreutzer”, un martor pasiv, călător în trenul poveștilor, bucuriilor și tristeților unor personaje aproape
Cvintet de bărbați pentru o fată bătrînă și tare nehotărîtă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13423_a_14748]
-
intrat în atenția autorului și au fost admirabil imortalizate în paginile acestei cărți. Periscop este o carte care pune în valoare calitățile de povestitor ale autorului ei. Este o carte lipsită de zorzoane stilistice inutile, în care, modest, autorul se confesează direct, cu farmec și (cînd e cazul) umor, în legătură cu întîmplările importante din existența sa. El nu dorește să demonstreze nimic dincolo de relevanța în sine a fragmentelor de existență rememorate, nu își pune viața sub semnul destinului și nici nu încearcă
Șansa nefericirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13452_a_14777]
-
una din cele mai emoționante întîlniri literare, și aceasta începînd cu intervenția lui António Lobo Antunes la colocviu, cu discursul său despuiat de orice ornamente stilistice, dar avînd o aproape insuportabilă încărcătură afectivă. Am avut impresia că scriitorul s-a confesat în public. * Rodica Binder: În intervenția dumneavoastră ați evocat două amintiri antagonice: cea a experienței din timpul serviciului militar (de ofițer instruit să ucidă), cea din perioada stagiului medical, menit să salveze vieți omenești. De o parte răul, de cealaltă
Cu Ismail Kadaré - Balcanii și literatura by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13466_a_14791]
-
materia tratată în cercuri concentrice, personalitatea lui B. P. Hașdeu integrindu-se în figură unei "elite culturale iar ultima într-un tablou al epocii, fixat cu afectiva adeziune: "M-a interesat să schițez aici, oricît de sumar și de incomplet, se confesează cercetătorul, povestea întotdeauna fascinantă a constituirii și afirmării în arenă publică și culturală a unei elite culturale. Vorbind despre ea, vorbeam, implicit, despre idei care scurticircuiteaza o epocă, despre izvoarele întrucîtva misterioase ale emulației, despre limitele și adîncimile prieteniei, despre
Romanul "hasdeenilor” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13739_a_15064]
-
în locuri care acum nu îi mai spun mare lucru, face o experiență inspirată parcă din proza proustiană: se lasă pe vine pentru a vedea lumea de la înălțimea copilului de odinioară. Și un întreg univers renaște din străfundurile memoriei. Se confesează, în continuare, Mircea Cărtărescu: "Îmi făcusem planul nebunesc să cumpăr acea odaie și să vin să stau, măcar din cînd în cînd, acolo. Cum ar fi arătat nopțile dormite acolo, în farmecul intens al odăii albite de lună? Și nu
De la Camus la Nuova Guardia by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13765_a_15090]
-
corvoadă a parcurgerii maculaturii. Deoarece cronicarul n-are cum să se ocupe doar de operele de rang înalt, care să-i dea o mare satisfacție, el își asumă munca de salahor a trierii cărților de toată mîna. Alex. Ștefănescu se confesează în acest sens: "O primă condiție ca să mă apropii de cartea care mă interesează este să parcurg, întîi, numeroase cărți care nu mă interesează". Rezultatul e profund frustrant, dureros: "Nefericita meserie de critic literar, care nu numai că m-a
Dragoste și ginecologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13899_a_15224]
-
la radio, face figurație în filme, printre care "Generație" de Andrzej Wajda. În 1954 devine cel mai tînăr elev al prestigioasei școli de cinema de la Lodz. "În perioada studiilor aveam tot timpul impresia că îmi pierd vremea de pomană", se confesa Polanski studenților de la UNATC. "Abia mai apoi mi-am dat seama ce utili au fost acei cinci ani. Nu atît cursurile, cît atmosfera de acolo, schimbul de opinii cu profesorii, discuțiile cu colegii pe marginea unor filme văzute... Și noi
Un cinema numit Polanski by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/13908_a_15233]
-
mai subtile de producere a suferințelor și schimbării personalității claustraților în sensul politic dorit. La Salcia și-n oricare penitenciar sau colonie, nu era loc pentru morală. Întipărit în "conștiința josniciilor noastre" a rămas traiul din coloniile de muncă, se confesează autorul. Sistemul reeducării prin muncă, experimentat în diverse forme în lagărul socialist, ce conținea și "principiul autoconducerii", a avut ca efect imediat crearea unor mecanisme de constrângere mai eficiente decât cele produse de niște inculți și lipsiți de entuziasm gardieni
Despre "crima de propagandă" by Lavinia Betea () [Corola-journal/Journalistic/13977_a_15302]
-
femei. Cele trei secțiuni ale cărții, Ferma cu 300 de hectare, Erau doar fetele în cameră și Ruj pe icoane corespund unor vârste și unor întâmplări care au marcat decisiv personalitatea eului feminin (nu neapărat Livia Roșca însăși) care se confesează în versuri. Fiecare poem este un instantaneu cinematografic, un diapozitiv sau o fotografie, dincolo de care răzbate o întreagă existență. Unghiul din care este privită scena de viață însuflețește cadrul, face ca, dincolo de imaginea propriu-zisă, să se simtă o foarte consistentă
Reverii și depresii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10386_a_11711]
-
fumat, e cam ridicol, vulgar sau de-a dreptul gratuit. Poate că sînt eu un cititor defect de nu m-a sensibilizat ejacularea lașă și egoistă pe burta însinguratei poete și nici nu m-am emoționat cînd mi s-a confesat că se duce la defecare, dar aceasta pare mai degrabă o poezie pentru un cenaclu de puberi. Firește, există cîteva pasaje foarte bune și chiar versuri memorabile (,cînd toată istoria omenirii de dinaintea ta/ nu-i decît o lungă clipă de
Lecturi la zi by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/10532_a_11857]
-
și un lobby agresiv exploatează temerile atavice ale oamenilor, pentru a-i convinge că sunt bolnavi și trebuie să se trateze. Cu treizeci de ani în urmă, părea o glumă. În pragul pensionării, Henry Gadsden, managerul colosului farmaceutic „Merck”, se confesa revistei „Fortune”, arătându- și dezamăgirea că uriașul potențial de producție al firmei sale este destinat doar bolnavilor. El visa ca „Merck” să devină un fel de „Wrigley” și, după modelul marelui producător și distribuitor de gumă de mestecat, să „vândă
Inventatorii de boli. Cum sunt TRANSFORMAȚI oamenii SĂNĂTOȘI în cumpărători de medicamente. [Corola-blog/BlogPost/94316_a_95608]
-
interesa de soarta ei și-i promise că va încerca să descopere pe cont propriu ce posibilități legale ar fi ca s-o aducă încoace. Spre surprinderea Marianei, cuvîntul doamnei Kiraly n-a fost vorbă-n vînt, măcar că i se confesase fără nici o speranță; calvarul datoriilor și datornicilor în care o băgase Remus îi tocise orice încredere în oameni și-n cuvîntul lor. Uite însă că-n săptămîna ce-a urmat, doamna Kiraly a umblat prin Arad pe banii ei, s-
Prăpădul Lui de pe urmă by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/6740_a_8065]
-
a face, într-adevăr, cu o astfel de structură, prin aceasta înțelegând construcție pe paliere multiple, intervertiri cronologice, dirijarea fluxului epic pe mai multe canale de înaintare. Două sunt vocile naratoare ale romanului, aparținând unor personaje care pe rând se confesează, coborând fiecare, pe firul trecutului propriu, până la cele mai vechi amintiri. Evocă evenimente, experiențe pe care le-au trăit în planuri separate, în lumi paralele, neconvergente, s-ar fi zis, căci astfel îi apar cititorului până către sfârșitul romanului, când
O carte restaurată by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13214_a_14539]