14 matches
-
un adevărat spirit de iertare și iubire. Cel de-al II-lea mileniu a fost aproape o perioadă regretabilă a istoriei bisericești, din acest punct de vedere. 3. A fost un insucces în a interpreta evanghelia în termeni existențiali. Fundamentalismul, confesionalismul și conservatorismul au atacat și afectat Sfânta Scriptură, Sfânta Tradiție, doctrina și dogmele Bisericii, transformându-le în formule pentru a fi mai mult păstrate, decât trăite și experimentate. Dogma, morala și etica au fost separate. Și la fel s-a
VORBIREA DESPRE BISERICĂ ÎNTRE CURS ŞI DISCURS... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 390 din 25 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Vorbirea_despre_biserica_intre_curs_si_discurs_stelian_gombos_1327501884.html [Corola-blog/BlogPost/360608_a_361937]
-
îl umple. Zona a fost împărțită în două districte administrative, cu un guvernator maronit în nord, iar în sud cu un guvernator drud. Acest fapt ilustra chiar și la acel stadiu, soluțiile politice din Liban au implicat un element al confesionalismului politic. Ierarhia bisericii a declanșat niște revolte agrare în anul 1858, împotriva proprietarilor de pământuri. Când acest lucru a luat amploare și în sud, prorietarii "druzi" au au luat-o ca pe o un conflict religios, decât ca pe un
Comunitatea maronită din Liban () [Corola-website/Science/331980_a_333309]
-
promotorului modernismului islamic, Ğamăl ad-Dīn Al-Afġănī, care s-a instalat la Cairo în 1879, punând acolo bazele unei noi școli a islamului. Începutul Renașterii arabe este dat de creștini în contextul specific al ansamblului siro-libanez. Acești intelectuali au constatat eșecul confesionalismului în promovarea, față de Europa, a unei patrii unite. Ei s-au preocupat de regruparea diferitele apartenențe religioase într-un sentiment comun care să le depășească. Astfel, au încercat definirea națiunii arabe prin trecutul său, prin tradițiile sale: de unde recurgerea la
Renașterea arabă () [Corola-website/Science/328815_a_330144]
-
așteaptă, la rândul lor, „părinții comunitari” acea autoritate anonimă care coalizează știința, tehnica, religia și bunul-simț comunitar. Cultura occidentală nu a reușit să producă una sau mai multe ideologii care să corespundă creșterii economice și hiperindividualismului. Normele tradiționale ale liberalismului, confesionalismului și socialismului au dispărut aproape total. Individualitatea se reduce la egoism, iar identitatea la narcisism. Dezordinea ideologică a determinat apariția de cluburi, fundații, asociații care să dezvolte sentimentul de apartenență și securitate al individului (McCrae, Costa, 1997Ă. Un asemenea cadru
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
al răspunsurilor oferite de Crezul Bisericii, învățăceii teologiei ortodoxe vor sesiza fără pripeală, complexitatea planului hermeneutic de conversație cu Verbul Scripturii. Totul, doar pentru a duce la lumină adevăratul chip al lui Hristos. Confesiunea apostolică n-a degenerat niciodată în confesionalism, ci a rămas o dreaptă mărturie: „mărturia Domnului este credincioasă și înțelepțește pruncii” (Ps. 18,8). Mărturia tradiției, rostită pe un ton măsurat, dar ferm, se întemeiază pe recunoașterea prioritară a adevărului, care a început cu un fiat. Revelația trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
faimoasa sa teorie a impersonalității din eseul "Tradition and the Individual Talent". Kiernan îl consideră pe Roethke una din figurile centrale ale generației poetice postbelice care a adus prospețime și vigoare în loc de încercare de impersonalitate, semănând în același timp germenii confesionalismului anilor șaizeci (Kiernan: 112). Personal, mai degrabă decât impersonal (de fapt, orice fel de poezie este, mascat sau nu, personală, chiar tânărul Eliot vorbea în faimosul său eseu despre efortul considerabil făcut pentru a se distanța de textul poetic), Roethke
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
care se adaugă iubirea imposibilă dintre doi creatori ale căror destine s-au întâlnit casnic, dar fatal pentru ea, pentru Sylvia. Mă mai gândesc la poeta americană Anne Sexton, la poezia "Her Kind", cu imaginea feminității ciudate, de "vrăjitoare", la confesionalismul poeziei ei, de aceeași natură cu al Sylviei Plath, la tulburările și la sinuciderea ei. M-aș mai putea gândi, în același spațiu dintre mine și oglindă și atunci îmi răsună în minte ecourile ideilor Virginiei Woolf din A Room
[Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
lui Nae Ionescu. Note pentru un comentar, însemnări folosite în articole viitoare. În ianuarie 1927 semnătura îi poate fi întâlnită în „Gândirea”, sub articolul În marginea mișcării teatrale, iar în februarie-aprilie în „Buletinul Asociației Studenților Creștini din România”, sub notele Confesionalism și interconfesionalism în viața Federației Asociațiilor Creștine Studențești din România. Se vede limpede că tânărul V. are preocupări intelectuale vaste și derutante. De la proiectul unui sistem filosofic „existentist” trece la probleme practice privind confesionalismul în federațiile studențești. Conferențiază în Austria
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290666_a_291995]
-
Studenților Creștini din România”, sub notele Confesionalism și interconfesionalism în viața Federației Asociațiilor Creștine Studențești din România. Se vede limpede că tânărul V. are preocupări intelectuale vaste și derutante. De la proiectul unui sistem filosofic „existentist” trece la probleme practice privind confesionalismul în federațiile studențești. Conferențiază în Austria despre Nikolai Berdeaev, în cadrul unei sesiuni a Federațiilor Asociațiilor Creștine din Sud-Estul Europei, participă la Paris la viața acestor asociații. Vorbește despre libertate și autoritate în viața spirituală, conduce un cerc de studii religioase
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290666_a_291995]
-
opunîndu-i-se ferm în același timp; "Borne, scria René Rémond, care credea în importanța și în utilitatea medierilor, nu considera ca fiind contrară transcendenței creștinismului existența formațiunilor politice ce îi uneau în mod liber pe creștinii care doreau să traducă, fără confesionalism, prin angajamentul personal și prin cel colectiv, învățăturile Bisericii"13. Participînd la fondarea MRP-ului, el a fost membru în Comisia executivă, a condus revista Terre humaine între 1950-1953, a fost membru în Comitetul Director al Forces nouvelles între 1951-1961
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Speranța în unitatea Bisericii Sunt și rămân un membru loial Bisericii mele. Cred în Dumnezeu și în Cristos, nu cred totuși în Biserică. Îi refuz orice încercare de a se situa pe același plan cu Dumnezeu, orice triumfalism arogant și confesionalism egoist; rămân deschis comunității credinței creștine în totalitatea sa și tuturor Bisericilor. Viziunea mea personală s-a lărgit în mod constant în decursul anilor: de la unitatea Bisericii a trecut la pacea între religii și, în fine, la o autentică comunitate
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
ordona, să zicem, conturile sale cu Dumnezeu în ultimă instanță, indiferent de religia căreia îi aparține. Dar eu, în toate aceste demersuri, m-aș referi în special la religia creștină. Religia creștină în totalitatea ei, adică nu îngustând-o prin confesionalism. Pentru că, repet ceea ce spuneam în introducere, a fi un om religios înseamnă a stabili un contact direct și personal cu Dumnezeu, pornind de la convingerea că Dumnezeu nu este o abstracție, ci că este o persoană, așa cum omul însuși este o
ÎPS Bartolomeu Anania, Mitropolitul Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului: „Va trebui să ne reîntoarcem neapărat la principiile moralei creștine” by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/6016_a_7341]
-
fel de idolatrie a mâinii invizibile, și 2. culturaliste, mergând de la apologia culturii clasice, trecând prin filozofia politică elină, apoi prin cea liberală clasică europeană (devenită în America tot mai conservatoare), ajungând până la adoptarea unor formule antimoderne, chiar reacționare, de confesionalism, în unele cazuri de fundamentalism 3. Ceea ce a unit toate aceste opțiuni și angajamente până în anii ’60 a fost comuna lor înrădăcinare în înalta cultură și centralitatea educației în viziunile lor sociale, civice și politice. Într-un anume sens, chiar
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
apropie totuși de această metodă și o folosesc În cadrul unui amplu spectru de opțiuni personale, religioase și ideologice. Este cunoscut riscul pe care Îl implică acest pluralism În asemenea Întreprinderi, de altfel indispensabil ca antidot eficace Împotriva oricărei forme de confesionalism și garanție sigură a libertății cercetării, risc ce apare și În posibilitatea ca cititorul să se găsească În fața unei mari cacofonii interpretative, cu modalități contrastante și prea stridente de definire a diferitelor domenii religioase, ale căror consecințe derutante sunt ușor
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]