711 matches
-
treacă hotarul către spațiul unde ființa și neființa sunt una și aceeași, atunci nu are nici cea mai mică nevoie de călăuzirea mea. Există vreo notă autobiografică în scrierile dvs.? Romanele nu par a fi astfel. E vreunul cu deosebire confesiv? E inevitabil ca romanele să aibă elemente autobiografice, din moment ce eu, omul, sunt cel ce le scrie. ' Eul' meditează inevitabil asupra propriei ființe. ' Eul' are înțelesuri proprii lui, pe care nu le poate ocoli. Există elemente evident autobiografice, de plasare, în
Peter ACKROYD - Mintea este suflet by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15460_a_16785]
-
E. Negrici reușește acolo unde probabil orice alt critic ar fi capotat. Obiectivitatea, privirea necruțătoare, fraza tăioasă, severă, mustind de adevăruri incomode, tonul adesea încărcat de amărăciune sau, după caz, de uimire, dezamăgire sau regret (scurte remarci au aer ușor confesiv), toate acestea conferă autenticitate discursului critic (dacă-mi este permisă expresia). De pildă, Ceaușescu în anii '80 „a crezut că poate subestima animalul și nevoile pântecului. înaripat de fandacsia omului nou și convins că are drept aliat progresul umanității înseși
Creșterile și descreșterile prozei sub comunism by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14398_a_15723]
-
textului" cuantifică, și în cazul dat, corespondențele subtile dintre macrocosm și microcosm. Modul liric se împletește, în această proză, cu modul dramatic, căci eroina izbucnește adesea în exclamații ce transcend eticheta ipocrită a stilului epistolar, împrumutînd, în schimb, accentele scriiturii confesive. Sfîșierea intimă, criza identitară sînt clamate prin invocarea urîtului copleșitor sau a visului ce compensează bovaric minusul de experiență concretă. Exhibarea contradicțiilor fecunde ale sinelui feminin se face, în textul acesta, cu o autenticitate sporită, dezvăluindu-ni-se holografic ceva
Sephora, Bianca și Sofia by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Journalistic/14429_a_15754]
-
mistică, religia (re-ligare), care se întoarce la propria ei etimologie și leagă înțelesurile într-un tot indestructibil". Se poate deduce, cred, din tot acest eșafodaj de citate, cît de dificilă a fost, prin definiție, translarea pe ecran a acestei literaturi confesive, cu puțină epică și cu multă "revelație interioară". Cum să captezi, în și prin cinema, "vibrația mistică"? -, iată riscul major pe care și l-a asumat Nicolae Mărgineanu. Un pariu cîștigat nu atît la nivelul construcției scenaristice (fragile, ranforsate cu
Mărturie asupra unui suflet liniștit by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14580_a_15905]
-
și, în orice caz, întregesc fericit un portret al autoarei, socotită în mod curent drept o poetă a melancoliei, a urîtului, a pustiului. Prozele datează din anii '70 (una singură e din '81-'84) cînd Florența Albu scria o literatură confesivă, la limita dintre poezie și jurnal; în aceste pagini se pot regăsi atît suflul liric al poetei, cît și obiectivitatea, directețea, duritatea diaristei din Zidul martor. Textele narative ne arată, mai mult decît a făcut-o poezia, o ființă fragilă
Cochilia lui Pagurus by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/14591_a_15916]
-
din care nu pot spune, între ziaristică și editură, ce parte este cea mai bună și care, pentru moment, continuă în aceleași direcții". Prin felul cum e construit acest amplu mozaic, unde liantul dintre lecturile critice e asigurat de precizări confesive privind împrejurările scrierii lor și inserția ei în biografia autorului, ca și prin gradul de implicare personală supravegheat-afectuoasă în comentarii, Maurice Nadeau dă acum, după memoriile din Să fie binecuvântați, încă un exemplu de ceea ce ar putea să definească personalitatea
Maurice Nadeau în serviciul literaturii by Ioan Pop () [Corola-journal/Journalistic/14207_a_15532]
-
le asculte și cu urechea lor interioară, în aceea, mai largă a unei profesiuni cu mare consum emoțional, a se supune unui canon poetic a putut însemna pentru Dinu Ianculescu modalitatea prin care o dată mai mult să-și exprime eul, confesiv și generos, dar nu și dispus la acel agresiv exhibiționism ce tocmai caracterizează lirica de început al celui de al treilea mileniu. Aceasta dintr-o dispoziție intimă, secret aristocratică, de om vechi, cât și datorită faptului că, deși a apărut
Pe urmele lui Charles d'Orléans by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14246_a_15571]
-
părerea generală a criticii care vede în Holban scriitorul cel mai proustian din perioada interbelică, Nicolae Florescu nuanțează diferența de optică care îi separă pe cei doi scriitori: dacă la Proust se vehiculează sintagma „memorie afectivă/involuntară”, la Holban demersul confesiv e declanșat la nivel rațional. Unul dintre cele mai interesante capitole rămâne Literatura ca prelungire a existenței, în care criticul reconstituie din Testamentul literar al lui Holban, din corespondență, manuscrise și din presa vremii laboratorul de creație al unui prozator
Oglinzi fidele și contrafăcute by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13410_a_14735]
-
două părți: Uterus și Jurnal cu minotaur. Mă opresc asupra primului, cel mai interesant, nu neapărat și cel mai reușit. Ar fi multe de spus, căci abia acum textul e cu adevărat generos. În primul rând, un câștig este tonul confesiv, firesc, fără volutele stilistice din episoadele anterioare, impresionante, dar având rolul de a farda goliciunea textului în sine. Confesiunea aparține unei femei de 30 de ani, ajunsă abia acum la o conștiință sexuală matură. Korin, bărbatul ei, a ajutat-o
În cheia sexualității by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13467_a_14792]
-
a argumenta unele opțiuni și gesturi politice care au stîrnit reacții contradictorii la nivelul mass-media sau al clasei politice, Provocări liberale este mai aproape de ceea ce s-ar putea numi o carte profesiune de credință. La aceasta contribuie și aerul ei confesiv, rezultat direct al faptului că volumul este redactat sub forma unui foarte lung și dens dialog între Valeriu Stoica și Dragoș Paul Aligică. Indirect, volumul se constituie într-un foarte condensat curs de liberalism axat, potrivit intenției mărturisite de autori
Ce este liberalismul? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13469_a_14794]
-
fost cauza reală pentru care, în momentul apariției în revistele timpului o serie de articole au suferit amputări), care se diminuează pe măsura maturizării scriitoarei. Cu timpul stilul se simplifică, tonul devine tot mai firesc, apar, pe alocuri chiar nuanțele confesive, mesajul este clar, direct, iar cititorul are numai de cîștigat. Cu o onestitate puțin comună zilei de azi, Magda Cârneci reproduce întocmai textele și răspunsurile date în interviurile de la sfîrșitul anilor ’70 și începutul anilor ’80. Ea nu elimină (cum
Pionierii postmodernismului românesc by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13525_a_14850]
-
mutația fundamentală produsă în literatura română de acești primi scriitori postmoderni și de rolul jucat de ei în pregătirea mentală a românilor pentru evenimentele din decembrie 1989. În ianuarie 1990 scriitoarea a ținut la Paris o superbă conferință cu nuanțe confesive, reprodusă în volum cu titlul Poezie și revoluție. Textul excelează prin luciditate și spirit critic. Magda Cârneci sesizează cu luciditate analitică problemele reale ale societății românești în primele zile de după căderea comunismului. În partea a doua a conferinței ea dezvăluie
Pionierii postmodernismului românesc by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13525_a_14850]
-
calitate. Pururi tînăr, înfășurat în pixeli, este o selecție a textelor publicate de Mircea Cărtărescu în periodice de-a lungul timpului. Este o carte compozită care cuprinde pagini memorialistice despre perioada copilăriei ( se regăsește intactă în ele sensibilitatea și căldura confesivă din Orbitor), cronici literare, articole de atitudine, analize politice și chiar o proză scurtă ( Zaraza). Trebuie spus de la bun început că Mircea Cărtărescu este cu adevărat Mircea Cărtărescu doar în textele cu pronunțată tentă artistică. Eforturile omului ajuns la maturitate
De la Camus la Nuova Guardia by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13765_a_15090]
-
l Nu prea des îi e dat Cronicarului să citească în reviste un text de frumusețea celui semnat de Ioan Es. Pop în "Ziua literară" nr. 58, la rubrica " De ce m-am făcut scriitor?". Iată doar o bucățică din bijuteria confesivă: Am avut în copilărie doi boi mari și triști, pe care i-am dus ani la rând la pășune și lângă care am citit tot ce se putea citi acolo unde nu ți se dădea nici timp, nici voie să
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13785_a_15110]
-
Ineditul vine din felul în care au fost ele așezate și sortate în volum, fiecare capitol numind și exorcizând totodată obsesiile, temerile și angoasele lui Cristian Popescu: Hohotul, Scris-cititul, Scene cu îngeri, Crîșme, Zile etc. C.C.C. este o carte eminamente confesivă. Scrisul lui Cristian Popescu, indiferent de temele abordate, pare mereu marcat de obsesia mărturisirii, a spovedaniei lente și complete, a speranței că paginile scrise onest și febril îi vor aduce mântuirea: "Sunt vinovat și păcătos. Mă gândesc la asta și
Cadre din lumea de dincoace by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/10409_a_11734]
-
scutindu-ne de suspansul unor trăiri fără de care însuși actul epistolar își pierde însemnătatea, a trecut la naftalină corespondența propriu-zisă. Poșta electronică a coborît în bernă genul epistolar, iar mesajele receptate instantaneu, mustind de scorțoșenie protocolară sau debordînd de dezinhibiție confesivă, au degradat pînă la degenerare ideea de corespondență literară. Cu semnele și semnalele electronice am trecut în alt gen de misive omenești, cele în care gustul literelor e scos la mezat, iar elementul estetic e supus prohibiției. De lucrurile acestea
Arta epistolară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10497_a_11822]
-
o să mai citească recenziile scrise de Bianca Burța-Cernat în OBSERVATOR CULTURAL. Se cuvin, așadar, cîteva vorbe la despărțire. Întîmplător, ultima cronică, din numărul 69 (22-28 iunie), despre agresiuni și digresiuni e, ca toate celelalte, și agresivă, și digresivă. Rău. Și... confesivă: Rețeta o folosesc de altfel mai mulți: faci zgomot ca să atragi atenția, dar contești cu metodă, la momentul oportun, și nu pe oricine. Iar odată intrat într-un sistem, în sistemul universitar, de exemplu, te potolești definitiv." Lasă că învățămîntul
ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10505_a_11830]
-
nu i se acordă ultimul cuvînt. Puterea sa malefică trece într-o fantasmă. Depășind trama oarecum demonstrativă, cu protuberanțe ideatice, a discursului său, autorul Desprinderii de țărm își dezvăluie, la un moment dat, sub egida ei, o față mai nemijlocit confesivă, empirică, precum o detentă. Hățurile angajării conceptuale slăbesc, un anume firesc revine la drepturile sale, operația carteziană cedează pasul derulării spectacolului habitual al trăirilor, parcă spre a răspunde observației lui Bachelard, după care „un adevărat poet” dorește ca „imaginația să
Poezia lui Ilie Constantin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13161_a_14486]
-
francez, în fine, asupra traducerilor, ea însăși realizând excelente versiuni românești ale romanelor Agonie fără moarte de N. J. Herescu și Ochiurile rețelei de Sorana Gurian. Citind jurnalul lui Alice Voinescu, autoarea Traiectoriilor ține să remarce libertatea interioară, tonul pregnant confesiv, marea capacitate de a iubi a diaristei și pulsația epică a textului. Elementul biografic, în primul rând, o va interesa și atunci când va comenta unele romane românești și mai ales franceze. Un spațiu larg acordă acum Cornelia Ștefănescu jurnalului inedit
Un istoric literar de vocație by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13238_a_14563]
-
de a vedea un extraordinar portret în mișcare al marelui poet. Constantin Țoiu este, fără îndoială, unul dintre cei mai cultivați prozatori români din literatura română a ultimelor decenii. Memorii din cînd în cînd, primul volum dintr-o proiectată serie confesivă, este o carte impecabilă din punct de vedere stilistic. Ea dă măsura rafinamentului cultural al unui intelectual crescut la școala valorilor interbelice, pentru care literatura este mai mult decît o artă, un mod de existență. Constantin Țoiu, Memorii din cînd
Caietele lui Țoiu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13233_a_14558]
-
uneori, exageratele sale precauții stilistice și civilitatea înnăscută, urbanitatea tonului i-ar putea face pe unii naivi să confunde echilibrul și moderația cu excesul de generozitate), a lăsat pentru o clipă locul unui artist sentimental și melancolic. În aceste texte confesive, Gabriel Dimisianu a renunțat la inexpugnabila platoșă a criticului dezvăluind cîte ceva din atît de sublimele slăbiciuni ale omului. Încurajat de buna primire făcută de critică acestor fragmente memorialistice, Gabriel Dimisianu a făcut ceea ce trebuia să facă: a tipărit un
Melancolii de critic literar by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13278_a_14603]
-
împiedică însă, de fiecare dată, să facă operelor literare pe care le discută toate obiecțiile necesare). În ultima vreme acestor elemente specifice ale brand-ului Gabriel Dimisianu li se mai poate adăuga unul: o anumită melancolie înțeleaptă, manifestată prin puseuri confesive care își fac loc decisiv chiar și în textele de pură interpretare critică. Aceste texte sau fragmente cu substrat memorialistic sporesc considerabil cota de interes, dar și farmecul scrisului lui Gabriel Dimisianu. Fragmente contemporane este, ca și precedenta carte tipărită
Critica de acord fin by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12129_a_13454]
-
literare, recenzii de carte, texte cu substrat memorialistic. La fel ca în Lumea criticului, autorul reușește și de această dată să își surprindă cititorii. Dacă la volumul din anul 2000 elementul surpriză a fost dat de formidabilele texte de factură confesivă, acum autorul introduce un foarte necesar capitol de istorie literară dedicat perioadei 1945-1948. Scriind acest capitol, criticul reușește o dublă performanță. Pe de o parte, realizează o izbîndă în plan personal infirmîndu-și autodeclarata inapetență pentru sinteze ("Ce pot să spun
Critica de acord fin by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12129_a_13454]
-
ficțiunii (unele povestiri par mici piese de mozaic scăpate din frescele romanelor). Caracterul povestirilor - le voi numi așa, fără grija de a fi exact taxinomic - alternează și, în același timp, contribuie la menținerea "suspiciunii". Un extraordinar text Despre intimitate, personal, confesiv, nejucat, curajos în felul lui își găsește astfel loc lângă o minunată broderie ficțională cum e mica metanarațiune istorică Zaraza. Cine sunt eu? sau Două feluri de fericire sunt două mici eseuri confesive, în timp ce Irish Cream e o farsă de
Povestiri pentru bărbați by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12176_a_13501]
-
suspiciunii". Un extraordinar text Despre intimitate, personal, confesiv, nejucat, curajos în felul lui își găsește astfel loc lângă o minunată broderie ficțională cum e mica metanarațiune istorică Zaraza. Cine sunt eu? sau Două feluri de fericire sunt două mici eseuri confesive, în timp ce Irish Cream e o farsă de un comic mortal căreia cred că îi pot pune alături Fata din Java a lui Vasile Voiculescu. Plecând cel mai adesea de la un "accident" biografic, fiecare povestire conține un nucleu emoțional sau imaginativ
Povestiri pentru bărbați by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12176_a_13501]