711 matches
-
-i frumos și bine./ Versul meu să fie apă cristalină,/ Zâmbetul deschis, privirea senină,/ Fapta înțeleaptă, trupul potolit/ Și câțiva dușmani să-i am de iubit.// (Ochiul curat). Luat ca un întreg, acest volum pare să aibă un pronunțat sens confesiv. Poeta știe că Divinitatea este forța creatoare supremă, iar poeții se subordonează ei. Toate lucrurile create de Dumnezeu au în ele un mister, iar misterul suprem este poezia. Poezia Dorinei Stoica este un izvor de unde ne potolim setea de frumos
GHEORGHE CLAPA (AUTORUL ESEULUI)– “LIRICA FEMININĂ ROMÂNEASCĂ S-A ÎMBOGĂȚIT CU O VOCE DISTINCTĂ: DORINA STOICA” de DORINA STOICA în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 by http://confluente.ro/dorina_stoica_1455909509.html [Corola-blog/BlogPost/380571_a_381900]
-
fost cumva numai proiecția unui subiect căruia ceea ce le-a generat îi era inaccesibil -, el reușește să le reinstituie prin scris. „Parisul este un mit pe care trebuie să-l meriți”, scria Eugen Simion în Jurnalul parizian. În această carte confesivă, pe poetul Adrian Păunescu, de exemplu, venit din America, în trecere prin Paris, nimic nu-l impresionează: „O privire și-atât, și-a făcut o impresie, nu se arată copleșit și, cu aerul omului venit de pe un continent prosper și
ÎNTRE ONIRISM ŞI METALITERATURĂ de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1988 din 10 iunie 2016 by http://confluente.ro/lilia_manole_1465531622.html [Corola-blog/BlogPost/378292_a_379621]
-
fiind acte de exorcism trăite cu febrilitate și sub tensiunea momentului, constituind o încercare de eliberare, de purificare, prin adaptarea la viața arhaică a satului românesc contemporan și prin spovedania făcută înaintea cititorului. Povestirile sunt broderii foarte fine de fragmente confesive, adaptate la situațiile și personajele evocate, încărcate de autenticitate, când se aplică vieții din Ruginoasa; ele constituie prilejul reflexivității, fiind cu totul aureolate de o puternică notă morală și de iubirea față de familie, moșie și satul ardelean. Narațiunile sunt scrise
CONFESIUNEA-AMINTIRE CA RETORICĂ, CRONICĂ DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 970 din 27 august 2013 by http://confluente.ro/Confesiunea_amintire_ca_retori_al_florin_tene_1377619057.html [Corola-blog/BlogPost/364936_a_366265]
-
delicat,arcuindu-se peste întinderea ei nemărginită, pare a fi punte între două lumi, unind Cerul cu Pământul. Atunci, gândului aripi îi pun și urmez puntea multicoloră dincolo de zare, fără a ști de mă voi mai întoarce.”(” Curcubeul”) Fiecare fragment confesiv se finalizează cu o perlă de înțelepciune, care aparține autoarei sau unor filozofi și oameni ai cărților, și care se constituie ca o ”summa” de idei și concepții exprimate . Minunat sună cererea unei femei în amurgul vieții către darnicul Moș
GÂNDURI ÎN AMURG-PREZENTARE CARTE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/floarea_carbune_1420132338.html [Corola-blog/BlogPost/372804_a_374133]
-
cu toate simțurile. Un simplu exemplu, spre edificare, despre caracterul sapiențial al versurilor lui Liviu Jianu: “Pe lumea care trece, care vine, / În slavă de vei fi, sau de rușine, / Te vei cunoaște numai după roade-“ (Te vei cunoaște). Tonul confesiv și sincer, sporește taina și intimitatea autor-cititor, conferind un anume grad de prietenie stimulativă și creatoare, de ambele părți. Și empatia, feed-back-ul nu întârzie să apară și să se instaleze. Te simți reconfortat și apt de dăruire, al rândul tău
CALIGRAFII PE SUFLETUL INIMII de JIANU LIVIU în ediţia nr. 326 din 22 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Caligrafii_pe_sufletul_inimii.html [Corola-blog/BlogPost/357403_a_358732]
-
toate capitolele. În capitolul I (Itinerar intelectual) este prezentat omul Adrian Marino, fără a merge la extreme (fără a-l idolatriza sau a-l critica excesiv, așa cum am întâlnit la unii exegeți sau detractori ai săi). Am analizat opera-i confesivă pentru a-i surprinde esența ideologiei, pentru a-i creiona portretul de călător intelectual prin Europa. I-am surprins viața așa cum și-a descris-o, cum a fost percepută de către lumea literar-culturală a timpului său și am utilizat opoziția antum
„UN CĂLĂTOR ÎN UNIVERSUL CĂRŢILOR – ADRIAN MARINO” de ELENA NEGOIȚĂ în ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016 by http://confluente.ro/elena_negoita_1462193865.html [Corola-blog/BlogPost/344074_a_345403]
-
lui Adrian Marino) am analizat viziunea despre lume și viață, maniera de a gândi și de a judeca a ideologului clujean despre sine, despre vremuri, politică, societate, indivizi, intelectuali, Europa, cultură, viață literară. Temele obsedante, care au apărut în opera confesivă, se regăsesc augmentate în volumele de teorie literară și comparatism. Ideologia sa este constantă indiferent de perioada vieții sale, indiferent de limba și forma în care apare publicată. În lucrările de comparatism și teorie a literaturii își exprima aceleași idei
„UN CĂLĂTOR ÎN UNIVERSUL CĂRŢILOR – ADRIAN MARINO” de ELENA NEGOIȚĂ în ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016 by http://confluente.ro/elena_negoita_1462193865.html [Corola-blog/BlogPost/344074_a_345403]
-
când e noapte, Și-n corp îmi dă năvală gândul tău, senin: Nu lăsa privirea să-mi ducă anii departe Că-n geamul tău deschis pot să nu revin...” (Trăiesc în privirea ta). Imaginarul poetic feminin este ”geologic și biologic”, confesiv, retoric, anticalofil, antipoetizant (vezi Georgeta Sadom, Imaginarul poeziei feminine, 2010, p.95-97). Sunt și niște încondeieri subtile, marcate de suavitate și candoare a trăirii, de ingenuitate, dar și pătrunde cu dibăcie sentimentul dramatic al trecerii timpului: Tresare-n somnul meu
CARDIOGRAMA LIRICĂ A RENATEI VEREJANU de RENATA VEREJANU în ediţia nr. 1278 din 01 iulie 2014 by http://confluente.ro/Renata_verejanu_1404209301.html [Corola-blog/BlogPost/347375_a_348704]
-
ta mă bântuie suspine, Dar, când mi-e dor, mă-ntorc în amintiri, Caut lumina ta să mă aline. (Caut) Ruperile de ritm existente în această „Poveste de dragoste” așezată cu mare grijă în versuri, alăturate stilului elegiac, adeseori aproape confesiv și direct, dar plăcut învăluit în pelerina străvezie a umorului, impun o lectură emoționantă cititorului, o lectură care construiește, dintr-un univers plin de surprize plăcute ori mai puțin plăcute, uneori tragic, din nefericire, această frumoasă poveste. Nu sunt întâmplătoare
POVESTE DE DRAGOSTE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1254 din 07 iunie 2014 by http://confluente.ro/Marian_malciu_1402164603.html [Corola-blog/BlogPost/349751_a_351080]
-
cunoscut publicului internaut datorită unei prime ediții postate pe internet sub egida editurii bucureștene „Semănătorul”, în îngrijirea scriitorului australian de origine română George Roca, acesta realizând și inspirata copertă. Un roman interesant, introspectiv mai mult sau mai puțin, mai degrabă confesiv, raportat la realitățile obsedantului deceniu, cu cadre alternând imperceptibil între „era ticăloșilor” și „ticăloșii erei” postdecembriste, după imbatabilul principiu „la vremuri noi, tot noi”. Două personaje principale, doi intelectuali prieteni - un ziarist, acum profesor la Facultatea de jurnalistică din Bucuresti
ÎN LOC DE PREFAŢĂ LA ROMANUL GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/In_loc_de_prefata_la_romanul_geamanul_din_oglinda.html [Corola-blog/BlogPost/355147_a_356476]
-
oglinda puțin încețoșată a amintirilor: „Albastru vânt înlănțuie imagini, / Un glob de amintiri vrea să îmi sfarme, / Tomnatice priviri mă duc spre karme - / Condamn lumina plânsă în paragini” (Sonet XIII). Un grupaj de 9 rondeluri urmează Sonetelor, în același ton confesiv, rostit sotto voce, limpede, cu versuri în care eufonia și construcția stau pe primul plan. Și avem: Rondel de dor, Rondel de tristețe, Rondel poeziei, Rondelul cerului, Rondelul despărțirii, Rondelul înstrăinării, Rondelul mării, Rondelul munților, cel al singurătății. Ca notă
UN VIS DE NEMURIRE – TRECÂND PRIN ANOTIMPURI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 by http://confluente.ro/cezarina_adamescu_1470319247.html [Corola-blog/BlogPost/368385_a_369714]
-
cu toate simțurile. Un simplu exemplu, spre edificare, despre caracterul sapiențial al versurilor lui Liviu Jianu: “Pe lumea care trece, care vine, / În slavă de vei fi, sau de rușine, / Te vei cunoaște numai după roade-“ (Te vei cunoaște). Tonul confesiv și sincer, sporește taina și intimitatea autor-cititor, conferind un anume grad de prietenie stimulativă și creatoare, de ambele părți. Și empatia, feed-back-ul nu întârzie să apară și să se instaleze. Te simți reconfortat și apt de dăruire, al rândul tău
Jianu Liviu-Florian: Caligrafii pe sufletul inimii by http://revistaderecenzii.ro/jianu-liviu-florian-caligrafii-pe-sufletul-inimii/ [Corola-blog/BlogPost/339598_a_340927]
-
Tatăl său, Lazăr Blecher, proprietarul unei fabrici de sticlă, era destul de înstărit. Prozator și poet cu o sensibilitate maladivă, face parte din aceeași generație literară cu Mircea Eliade sau Anton Holban, scriitori care aduc în spațiul literaturii române un spirit confesiv fără false pudori, remarcabil grație coordonatei unei lucidități dilatate de veritabilă febră existențialistă. Din acest motiv, este considerat de critica literară drept principalul reprezentant al literaturii autenticității. Își întrerupe cursurile la Facultatea de medicină din Paris imediat după declanșarea bolii
Max Blecher () [Corola-website/Science/297574_a_298903]
-
Anghel. Iosif și-a scris cu propria mână sentința într-un proces sentimental, desigur fără să-și dea seama. În anul 1909, apare volumul de cântece al Nataliei Negru intitulat O primăvară, cuprinzând versuri apreciate de critică drept „idilice și confesive". Natalia Negru "luminase unele șezători ale Academiei Bârlădene, ținute fie la Bârlad, fie în unele târguri ori sate din apropiere, ca Iveștii, Corodul și Berheciul". Colaborează la revistele „Viața Românească", „Minerva", „Cumpăna", „Flacăra", „Cronica" cu articole, poezii și pagini de
Natalia Negru () [Corola-website/Science/310717_a_312046]
-
este un stil de muzică rock caracterizat prin versuri expresive, adesea confesive. A apărut la mijlocul anilor 1980, evoluând din mișcarea hardcore punk din Washington, D.C., unde era cunoscut ca „hardcore emoțional” sau „emocore”. Pionierii genului sunt formații ca Rites of Spring și Embrace. a ajuns o cultură mainstream la începutul anilor 2000
Emo () [Corola-website/Science/308461_a_309790]
-
în poemul Leș Voyelles („Vocalele”), un exemplu perfect de sinestezie literară și Charles Baudelaire în poemul Correspondances („Corespondențe”), în care natura este definită drept un "templu de simboluri". În opoziție cu retorismul romantismului, simbolismul preferă un ton mai intim și confesiv, iar spre deosebire de răceală și formalismul parnasianismului, se îndreaptă spre emoția și muzica interioară a ideii. Are ca scop cultivarea celor 3 S: simbolul, sinestezia, sugestia. Prin simbol cuvintele capătă altă semnificație ("Plumbul" din poeziile bacoviene capătă înțelesul greutății, apăsării sufletești
Simbolism () [Corola-website/Science/297642_a_298971]
-
1949). Imediat după acest volum, cot la cot cu colegul său de generație Abe Kobo, scriitorul s-a bucurat de protecția și aprecierea influentului câștigător al premiului Nobel pentru literatură Kawabata Yasunari. este, așa cum îi indică chiar titlul, un roman confesiv, în care naratorul, copilul și adolescentul Tenkatsu pare să fie mai atras de brutalitatea unor imagini furate din marchizul de Sade sau de petele de sânge de pe torsul Sfântului Sebastian, al cărui martiriu îl descoperă în reproducerea unei pânze de
Yukio Mishima () [Corola-website/Science/298874_a_300203]
-
acest episod nucleul romanului sau. Tradus în limba engleză în vremea revoluției flower-power și a exploziei de religii de tip new-age, romanul a cunoscut un succes imediat printre adepții americani ai Zen Budism-ului. Întorcându-se la narațiunea de tip confesiv, Mishima imaginează lumea strâmbă a spiritului unui călugăr, Mizouguchi, traumatizat de imaginea mamei care făcea dragoste cu un bărbat în timp ce tatăl își dădea sufletul. Copilul, un Meursault transferat pe teritoriul japonez, este incapabil de orice tip de empatie față de cei
Yukio Mishima () [Corola-website/Science/298874_a_300203]
-
inadvertențe încă existente în monografii, dicționare și istorii literare. Omul, ca și creatorul, manifesta, după mărturiile unora dintre contemporanii săi, o anumită parcimonie, specifică ardelenilor, în ceea ce privește intinerariul pe care l-a parcurs într-un timp nu tocmai prielnic artelor. Proza confesivă, portretistica literară și epistolele sale, nu puține, contribuie, esențial, la decriptarea și înțelegerea exactă a unei epoci din cele mai nefaste, pe care au imortalizat-o și unii dintre confrații săi. Epistolele lui Ion Vlasiu expediate unora dintre aceștia, precum
Noi contribuții la bibliografia lui Ion Vlasiu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5827_a_7152]
-
disciplinele secției noastre literare, mai putem menționa și câteva opere pur literare ca: Scene din viața dobrogeană, Urmărind idealul și mai ales scrierea recentă, Idile din viața antică, cu resurecții duioase ale unor vremi apuse de demult“. Revelatoare prin tonul confesiv și emoțional, prin mărturiile despre unii dintre contemporani, sunt și cele două epistole, necunoscute până acum, trimise de universitarul de la Iași colegului și prietenului său, Ion Petrovici, și el o personalitate de anvergură, care, încă, nu se bucură de o
Oreste Tafrali și Academia Română by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5401_a_6726]
-
legătură cu mai tinerii săi confrați. Revelatoare mi se pare a fi și misiva pe care o trimite lui Alexandru Ronetti-Roman, fiul scriitorului M(oise) Ronetti-Roman, de care îl leagă o trainică și nedezmințită prietenie. Epistola are un accentuat caracter confesiv și furnizează câteva știri biografice de toată însemnătatea. șBucureștiț, Vineri seara, 26 iulie ș1913ț Dragă Muțu, îți scriu după o plimbare admirabilă la șosea, unde trebuie să fi fost o furtună violentă: am văzut copaci frânți de la rădăcină, porți smulse
Contribuții la biografia lui Mateiu I. Caragiale by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/11840_a_13165]
-
Nicolae Scurtu Otilia Cazimir era o natură confesivă și avea disponibilitatea să scrie, asemenea prozatoarei Constanța Marino-Moscu, câte zece epistole pe zi, pe care, apoi, le trimitea în cele mai îndepărtate locuri din România. Bibliografia poetei, prozatoarei, traducă- toarei și memorialistei Otilia Cazimir (1894-1967) însumează și un impresionant
O epistolă necunoscută a Otiliei Cazimir by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4268_a_5593]
-
cărți ce cuprind documente de istorie literară. Altele, cele mai numeroase, se află în biblioteci și arhive publice și particulare, care așteaptă să fie cercetate și publicate după normele occidentale de restituire filologică și științifică. Otilia Cazimir era o natură confesivă și avea disponibilitatea să scrie, asemenea prozatoarei Constanța Marino-Moscu, câte zece epistole pe zi, pe care, apoi, le trimitea în cele mai îndepărtate locuri din România. Una dintre prietenele și confidentele sale este și prozatoarea Sandra Cotovu (1898-1987), care a
O epistolă necunoscută a Otiliei Cazimir by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4268_a_5593]
-
însă opace, indescifrabile, iar o coerență de fond, fie ea și abil criptată, pare să nu existe. Astfel, sensul câte unui poem (sau al câte unei stanțe) e insesizabil, chiar dacă lirismul ambiționează să se înscrie în registrul meditativ, moral-filosofic, gnomic, confesiv, contemplativ sau „de notație”. În fapt, e vorba de un fel de exclamare a trăirii erotice ori a angoasei, a incertitudinii etc. De aici, un efect mai curând decorativ, de litanie monoton-frapantă, liniștitoare în fond, admirată uneori, cu măsură, de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288386_a_289715]
-
o „continuare” se soldează cu rezultate mai puțin fericite, scriitorul cedând prețiozității și imboldului de a cultiva o vervă glumeață, în fond banală. De aceea, sub titlul poetic Iubirea ca o mânză neagră (1995) se află un roman destul de inconsistent, confesiv, despre iubirile succesive sau simultane ale protagonistului, un om afectat de o maladie cardiacă etc., „felii de viață”, narate alert, dar fără suflu, în registrul burlescului intimist curent în mediile intelectuale de la sfârșitul secolului al XX-lea. SCRIERI: De-a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288386_a_289715]