698 matches
-
șosea: veneau turmele, nășteau stelele, îndrăgostiții se ghiloseau pentru rendez-vous...", "și până se vor mai odihni mașinile de cusut cuvinte ale personajelor noastre, autorul vine cu precizarea că [...]". Și din acest punct de vedere, Fiziologie, Baladă nupțială, Morala faptei și Confidența defulării sunt cele mai reușite texte - postmoderne sau nu, ce mai contează! - ale întregului volum. Lăsându-te purtat de ispita comparatistă, poți detecta ușor elemente care te trimit cu gândul la Caragiale, Costache Olăreanu sau Tudor Octavian, autori care, între
Un basarabean... târgoviștean by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14460_a_15785]
-
conducătorul "Cenaclului literar de sâmbătă seara", iar dacă mai adaug că eram și liderul sindicatului studențesc de la facultate și mai dirijam și o organizație nonguvernamentală (Oxigenul), vă puteți închipui câte eforturi a trebuit să depun ca să devin star al facultății" (Confidența defulării). Debutul lui Anatol Moraru este remarcabil. O prejudecată bine împământenită mă împinge să-mi exprim nerăbdarea de a citi și un viitor roman semnat de prozatorul basarabean. Nu pot face previziuni asupra unei posibile încercări literare de acest gen
Un basarabean... târgoviștean by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14460_a_15785]
-
multe ori destăinuită în Studiul introductiv de Barbu Cioculescu, de "faptul banal" de a fi recunoscut în personajul liricii mateine, pe autorul său. "Asemănarea tipologică" detectabilă în personaje, confidentul din Remember, ucenicul din Craii de Curtea-Veche, pornirea fiecăruia pe panta confidențelor, de la Pașadia și Pantazi la Conu Rache din Sub pecetea tainei, imaginile versurilor transmise uimitor de original prozei. Straturile de filtrare ale sensibilității imaginii: imaginea din oglindă, răsfrângere a spațiului exterior; din ochi, răsfrângere a sufletului; din ferestre și din
Ideea totalității by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15047_a_16372]
-
de Parra - "Frunza de Viță" - de exemplu, sau K.D.T., ale cărei reproduceri erau destul de realiste. Acele reviste interzise ar părea astăzi de o inocență angelică. De-abia se putea distinge un picior sau un sân, că dorința era ațâțată și confidențele se porneau. Totala separare a bărbaților de femei făcea mai arzătoare impulsurile noastre stângace. Chiar și acum, când îmi vin în minte primele mele emoții sexuale, mi se pare că simt miros de pânzeturi. La San Sebastian, când aveam treisprezece
Luis Buńuel - Ultimul meu suspin by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15229_a_16554]
-
Ursul de aur la Berlin). De foarte bune aprecieri s-au bucurat și romanele și nuvelele lui, The Buddha of Suburbia (1990), The Black Album, (1995), The Body and Seven Stories și volumul Dreaming and Sheming (conținînd amintiri, eseuri și confidențe de o impresionantă sinceritate.) În vara aceasta, Editura Humanitas a publicat, în colecția sa „Raftul întîi”, o primă carte de Hanif Kureishi în traducere românească (de Elena Ciocoiu), Intimitate și alte povestiri, conținînd cinci proze ale acestui „fiu iubit al
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/13555_a_14880]
-
totul posturilor particulare, ce de-abia dacă-l vor putea reține pe dl Silviu Brucan, pe dl Niculescu-Mizil. Figuri de iluștri dispăruți, precum Ion Gheorghe Maurer, Constantin Dăscălescu, vor fi readuse în actualitate, mutrele părinților fotbalului românesc ne vor face confidențe, după fiecare ghinion al Naționalei. Vom pierde în fața Angliei, dar ne vom răscumpăra în fața echipei din Feroë, vom face egal cu bronzații din Burkina Faso și-i vom covârși pe bălanii din Lichtenstein... Când eternii cârtitori nu se mai termină odată cu
Într-o armonie fără cusur by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13811_a_15136]
-
fost tocmai aceea a primelor lui contacte cu lumea literelor, îi oferea un copios material - vezi, comparativ memoriile Ninei Cassian. în fapt, și cu spusele sale, Henri Zalis recheamă în memorie și cazuri de forță majoră când are prioritate absolută confidența, atrăgătoare sau pur și simplu angajantă", povestește, de asemenea, întâmplări de viu specific, dar preferă portretul etic, trasat cu o anumită grijă de a nu ultragia amintirea unor contemporani din altă generație, deci care acum nu mai sunt printre noi
Autoportretul unui critic by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12084_a_13409]
-
pe de o parte îi declara "admirație" și "recunoștință", îl trata cu o "reverențiozitate incontinentă", ca răsplată pentru generozitatea pe care i-a arătat-o ca începător, iar pe de altă parte îi urzea pieirea: "Mihai Șora a evocat o confidență pe care i-o făcuse Barbu cu decenii în urmă, pe cînd Petru Dumitriu se afla încă în țară: - Pe ăsta vreau eu să-l distrug". Putem adăuga aci o amintire personală. Lila Dumitriu, sora scriitorului exilat, medic de profesie
Evocîndu-l pe Eugen Barbu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12155_a_13480]
-
și să poarte un dialog. La rândul meu, îmi făcea plăcere să-l ascult, măgulit că-mi acorda o atenție specială și bucuros că-mi oferea prilejul de a evada din atmosfera apăsătoare a internatului. Nu mi-a făcut vreodată confidențe cu privire la neplăcerile suferite din partea conducerii liceului în vremea scurtei sale activități de pedagog, neplăceri la care fac referire adnotările din Agende ale lui Alexandru George. Trecerea mea pe la Liceul "Mihai Viteazul" a durat mai puțin de un an. Suportam greu
Agendele literare ale lui Eugen Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12722_a_14047]
-
spațiu fără timp și fără pată al Paradisului. Pe altă parte, nu există drumuri în altă parte decât în locuri deja locuite de oameni; or, în acel început absolut al timpului omenesc, toate drumurile planetei rămâneau de inventat. Ce minunată confidență (rămânând perfect pudică) pune pe hârtie Blaga - mereu la modul său ,generalizant", ca și cum ar vorbi de experiența oricărui bărbat cu femeia ce împarte cu el: dulcele chin și amara plăcere / ce între naștere ne poartă/ și înviere! Și dulce-amara comparație
Lucian Blaga, lirica postbelică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11566_a_12891]
-
ca podoabele vechi în scrin, sînt în jurnale doar întîmplări pe care cine le-o fi trăit vrea să le și lase mai departe, așa cum s-au petrecut sau oricum altfel. Totuși, dacă ai găsi un carnet de însemnări, de confidențe căzut, undeva, dintr-o tașcă ai putea spune, dacă nu e al unui perfect cabotin, cam ce soi de om l-a ținut ceva timp pe-aproape. Și, omițînd ce e de omis, cum a fost viața lui. E o
Viața altuia by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11624_a_12949]
-
a lui Vinea, peisajul sumbru de pe malul lacului, înnegurat oarecum, pare, cum zicea Titus Popovici... inconștiu,... pe când ne plimbam împreună pe lacul vara orăcăind de broaște, iarna înghețat tun, cu gheața pârâind sub noi în timp ce ne făceam cele mai teribile confidențe. * La Mogoșoaia, scriitori mai deloc. Casa se umplea de ei, de obicei vara, pe călduri, ori iarna cu zăpezile ei bucolice, mai cu seamă în preajma sărbătorilor. Să nu uităm anul: una mie nouă sute și șaizeci și trei!... Pe cine să
Ion Vinea la Mogoșoaia (12 aprilie 1963) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11725_a_13050]
-
de obiectivism arid, caracteristic unui istoric sau critic literar. Citind-o suntem în permanență captivați de finețea și sensibilitatea stilului scriitoarei, care, cu o măiestrie deosebită, ne transmite de-a lungul ei informații de tot felul. Iar dacă întâlnim unele confidențe, ele sunt transpuse elegant și neinvaziv pe hârtie. Incontestabil, rafinamentul scrisului cu care Prof. univ. dr. Anca Sârghie ne-a obișnuit de foarte mută vreme, vine să-și spună cuvântul și de această dată. Dincolo de acuratețea informațiilor prezentate și care
Lansări de carte prin Transilvania [Corola-blog/BlogPost/93827_a_95119]
-
unui poet de această valoare (Leonid Dimov, n.n.) va fi având preferințe, scriind despre autor, se înțelege că prețuiesc întreaga sa creație, piesele comentate fiind doar unele din cele de care mă simt, personal, atașat". Criticul de profesie evită asemenea confidențe primejdioase, făcându-le, Ilie Constantin se delimitează de tagmă. Preferă, așadar, să fie un connaisseur, degustător, expert. El întreprinde explorări în continente dilecte, iar dacă unul dintre poeții prețuiți, Victor Felea, bunăoară, declara, în jurnalul lui intim, a-l detesta
Criticul poet by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/12282_a_13607]
-
că, oricât de prezentă este prin pagini preocuparea politică, ea nu strivește nicidecum bogatul ansamblu de însemnări intime. Diaristul e interesat de toate ale vieții, începând cu sexul, iubirile, căsniciile. Omul se mărturisește până la impudoare, sinceritatea sa atenuând simțitor impactul confidențelor. Dincolo de incoerențele inimii și ale trupului, deslușim o mișcătoare stupoare în fața vieții afective, a pasiunilor ce se declanșează și se sting, a propriei ființe imperioase. Autorul Cânticelor țigănești (culegere cu care debuta editorial, la treizeci de ani) pare a vorbi
Jurnalul lui M. R. Paraschivescu by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/12112_a_13437]
-
chitanțele erau false, plastografii ordinare" (op. cit., p. 332). Un document similar a dus și la condamnarea penală a lui Constantin Titel Petrescu, ne informează Petre Pandrea. Așa se scrie istoria, domnule }urcanu! Autorul Memoriilor mandarinului valah ne mai face o confidență. Mihail Sebastian, vărul lui Belu Silber, a fost "agent al serviciului secret al lui Moruzov și Eugen Cristescu... și bizar, ambii ciraci ai lui Nae Ionescu, fascinați de profesor" (p. 567). "Silber, Sebastian, Al. Gruia, H. Soreanu, A. Dumbrăveanu și
Dosar - Mircea Eliade by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/10667_a_11992]
-
ea stă în ecranarea excesivă cu care profesorul răspunde la întrebări. E ca și cum exercițiul psihoterapiei i-a insuflat nevoia de a se ascunde în spatele unor afirmații neutre, de aceea cititorul rămîne cu convingerea că intervievatul evită să se dezvăluie. În loc de confidențe, avem parte de răspunsuri seci, evazive în formă, sterile în conținut. Din acest motiv, Vasile Dem. Zamfirescu face impresia unui spirit mat, din care nici un impuls de spovedanie nu transpare. O natură închisă, nedispusă la mărturisiri delicate, dînd replici politicoase
Apostatul by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2469_a_3794]
-
pradă indignării și oboselii, iar apoi își privește căruciorul încărcat. L-a solicitat zdravăn, nu glumă. „Dar ce vrei, în fond și la urma urmei?”, zice ea, balansându-se pe o creastă de lacrimi gata să se rostogolească. După această confidență ceșcuța nu dispare, ci ajunge din mână în cărucior, unde se afundă între pătrunjel și arpagic. „O să chem poliția dacă nu mă lași odată în pace!”, strigă ea și-mi întoarce spatele, încercând să se poarte conform fațadei sale metalice
Inga Abele - Natură moartă cu rodie by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/2418_a_3743]
-
unul dintre paradoxele sale obișnuite risipite peste tot în scrierile sale. De altfel, în 1968, cînd i-au apărut în limba germană Silogismele amărăciunii nota (oare satisfăcut?) că e "poate cartea cea mai personală din cîte am scris: totul e confidență, de la butadă pînă la "cugetarea" cea mai sofisticată". În schimb, în 1969, cînd îi apare Demiurgul rău se arată a fi plictisit, adică aflat în starea de spirit obișnuită. Și notează că singura apreciere de reținut i-a fost comunicată
Un jurnal al lui Cioran by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16786_a_18111]
-
opere literare (în literatură criteriul axiologic este implicit și unul ontologic). Oricum, privirea critică a lui Ion Simuț înnobilează textele. într-o perioadă în care suntem inundați de vulgaritate, o asemenea privire are un efect binefăcător. Ion Simuț, Arena actualității, confidențe, Iași, Ed. Polirom, col. "Ego", 2000.
PRIVIREA CARE îNNOBILEAZĂ TEXTELE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16872_a_18197]
-
ziarele au publicat la începutul săptămînii trecute știrea că premierul Năstase are de gînd să introducă un model unic de cravată pentru membrii executivului. Și că intenționează să propună modelul și în teritoriu, adică, printre prefecți. Năstase a făcut această confidență primarului de Iași, Constantin Simirad, persoană cunoscută pentru ideile sale de Dănilă Prepeleac. Primarul a vrut să impună taximetriștilor din urbea sa, o culoare unică la mașină - galbenul. În ceea ce îl privește, Cronicarul nu e deloc convins că Adrian Năstase
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15992_a_17317]
-
și criteriile mele estetice. Drept care, în 1945-55, am intrat în ani sterili, nemaiscriind poezie până la regenerarea mea din 1956, de care am pomenit mai sus. Sunteți și autoarea a două cărți de proză (Atât de grozavă și adio, 1971, și Confidențe fictive, 1976). Ce loc ocupă proza în ansamblul creației Dvs.? Cred că impulsul de a scrie proză (o proză nu poetică, dar subiectivă, toate cele cincisprezece povestiri ale mele sunt scrise la persoana întâi) mi-a fost stârnit de prietenia
Nina Cassian - "Simțeam nevoia unei evadări într-o zonă în care se mai putea strecura feeria" by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/16234_a_17559]
-
mai puțin de cincisprezece ani, cu un bărbat mult mai vîrstnic decît ea, cizmar dintr-un alt sat, ea avea o legătură cu un băiat de vîrsta ei. Se simțea gata de orice nebunie în pasiunea ei compensatorie. Ascultam pudicele confidențe materne într-o stare de Ťpanică-dinaintea-ființeiť": puțin lipsise ca tinerii îndrăgostiți să fugă la oraș pe totdeauna! Iar eu refuzam cu îndărjire o asemenea continuare a poveștii: mama TREBUIA cu orice preț să-l întîlnească pe viitorul meu tată, pentru ca
Caietele unei vieți by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11928_a_13253]
-
corespondent real; ele sunt mai degrabă un cumul de sentimente și aventuri, pe care poate unii și alții le-au avut, dar în mod cert nu în constelațiile în care le-am asamblat eu. Da, romanul acesta nu e o confidență, e un exercițiu de imaginație. Rămâne o oglindă, dar nu a realității noastre, ci a uneia dintr-un vis, pe care constat bucuroasă că nu sunt singura care l-a visat. Ce bucurie mai mare să-ți dorești, ca scriitor
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92630_a_93922]
-
și din oase/ Această quasiadormire.// Când moțăi crâncen, prin picioare,/ Simt somnul cum mă ia mai tare.../ Și-atâta timp mi-e refuzat/ Când dorm în mine ca pe-un pat!" Nu trebuie să-l adorm și pe cititorul acestei confidențe autocritice, de aceea accelerez relectura volumului meu de debut! Sfârșitul unei poezii aduce comparația sugestivă a unui copac cu "o statuie / ce-și poartă umbletul tăcut / în inflexibilul genunchi". Un vers citeț încheie piesa "Din tren" prin: "Un viaduct subțire
O relectură autocritică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8340_a_9665]