15 matches
-
inspirația de ați povesti acum pățania din care îngerul păzitor, m-a salvat. -Înțeleg că sfetnicii tăi te-au lămurit. Știu acum că te sfătuiești cu păpușile tale. Probabil și ele au aflat ultima pățanie. -Da! sculătoarele păpuși suportă toate confiențele mele. Față de ele nu am secrete. În rest ... , nu găsesc nimic rău să ne studiem reciproc ca opere ale Dumnezeiri cu frumusețea și ingeniozitatea tuturor părticelelor din noi. Dar este periculos să o facem excitați Timpul trece! Venise primăvara cu
RĂZBOI ŞI EROTISM de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2071 din 01 septembrie 2016 by http://confluente.ro/emil_wagner_1472743316.html [Corola-blog/BlogPost/376460_a_377789]
-
capabilă să genereze viață.” -Femeie? Tu? -Da! ... netotule, femeia ta! -Adică pot să sfredelesc gaura în tine și să te însămânțez? -Dacă popa ne-ar da binecuvântarea, de ce nu? Mama este mulțumită de alegerea mea despre care a auzit din confiențele mele cu păpușa bolnăvioară. -Am înțeles. Păpușile îți cunosc chiar toate secretele. -Nu numai! Înainte de a discut cu tine îmi lămuresc problemele discutând cu ele. -Aci mă depășește situația. Cum îți răspund păpușile? -N-ai un pic de glagole în cap
RĂZBOI ŞI EROTISM de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2071 din 01 septembrie 2016 by http://confluente.ro/emil_wagner_1472743316.html [Corola-blog/BlogPost/376460_a_377789]
-
lui Fridiric cel Mare, noul împărat întîlni îndată o mare ostilitate în nobilimea armatei, {EminescuOpXII 115} singurul corp ce forma pe atunci națiunea și societatea rusă. El era violent de caracter, dar, ceea ce displăcea mai mult rușilor, el n-avea confiență decât în germani, din cari își forma garda sa particulară. Ce e mai mult, el voia să îmbrace pe soldații ruși după moda prusiană și vechiul partid militar vedea într-însul un inamic. Afară d-asta el succeda unei suverane
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
grad încrederea clienților încît [î]i pun la discreția lui absolută fondurile, să facă cu ele ce-o vrea, trebuie să se fi distins printr-o agerime de vedere și printr-o tărie de caracter care i-a atras o confiență absolută. E oare tot astfel cu consiliul de administrație al unei societăți de acționari și cu directorul ei? Consiliul poate, precum am zis în numărul trecut, în caz daca cursul efectelor de portofoliu a societății ar fi scăzut în ziua
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
și până în secolul al XIV-lea” (Constantin Rezachevici). Acordând conceptului de cultură o înțelegere ce îi deschide foarte mult orizontul de cuprindere, luând în discuție o mulțime de fapte semnificative și neevitând secvențele polemice, P. recitește textele (căci manifestă o confiență maximă în documentele scrise), ia în considerare și datele puse la dispoziție de disciplinele auxiliare ale istoriei și explică lectorului său principalele trăsături ale proceselor culturale petrecute în vechime la români (romanizarea este pentru el o veritabilă opțiune pentru un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288650_a_289979]
-
bre! Ve-vezi...? se bâlbâie nea Sandu, alb ca neaua mieilor, la ten. Așa-i! Așa este! Corect, domnule! Corect! Foarte corect! rostește Fratele, cât poate el de potolit, de stăpânit și de energic, adunându-și toate rezervele sale avocațiale de confiență, de gravitate și de convingere. Nenea Sandu are perfectă dreptate. Nu este nimic, dar absolut nimic periculos în coș, nici un fel de bombă. Nici poveste! Doar că Boss s-a alarmat, fiindcă nu a vrut ca să i se umble cu
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
legăturii dintre corp și suflet, cât și în obținerea iertării păcatelor (am vorbit despre prioritățile discursului religios) - prin slujbe, rugăciuni, comemorări - ale celor morți și pentru o așezare fericită a spiritelor celor dispăruți în lumea de dincolo. Românii au arătat confiență acestui mecanism de supraveghere, acompaniere și „ghidare”, dovadă indiscutabilă a solidarității dintre cei vii și cei morți. Cantemir a scris, însă, firesc, și un capitol al X-lea din aceeași Carte a II-a - despre înmormântarea Domnilor („De exequiis principum
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
menținut în afara trivialității este, bănuiesc, replica în fața unei acuze. Fie ea și numai subînțeleasă. Mahalaua, cu tot pitorescul ei, se infiltrează uneori chiar și în cele mai alese familii, atunci când scuzele sunt forțate să ia locul rezervat de drept deplinei confiențe. Iar când vina este erotică, riscurile discursului periferic cresc exponențial. O știm din lecturi și o reiterăm cu fiecare ocazie. Pentru o asemenea legitate aproape cotidiană, paginile din Biruința unei iubiri oferă contraexemplul ideal. Și totodată soluția de generalizare a
Disculparea de înaltă clasă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8462_a_9787]
-
bine, pe coperta a patra a cărții, o încredere, destul de rară proza care se scrie astăzi, în forța incantatorie a textului. Aș merge un pic mai departe de atât, căci există, în opinia mea, chiar câteva mărci filologice ale acestei confiențe. Una dintre ele vine din filtrul livresc care intermediază orice alegere. Prima povestire, de pildă, se petrece într-un Occident galo-prusac de început de secol XX. Rezultă imediat ingredientele de succes: comoditate imperturbabilă, democratism sportiv, fervoare pozitivistă, mitologie tehnicistă, ocultism
Farmecul discret al filologiei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7218_a_8543]
-
volum e la rândul ei măcar extrem de fină. Nu disperarea convulsivă, nu tragedia frustă, nici lamentația urgentă nu ocupă prim planul acestui volum, ci un aer difuz de neliniște dată de sentimentul, încă foarte îndepărtat, al sfârșitului. Sinceritatea și adecvarea, confiența și naturalețea sunt depline. Din punctul acesta de vedere, un alt merit al lui Robert {erban e că nu fură la finiș (sunt atâția alții care o fac!): „deseori mă bucur de lucruri atât de neînsemnate/ încât mă suspectez/ că
Polemici cordiale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5968_a_7293]
-
din existența reală, verificabilă, în contexte fictive sau chiar în contul altor personaje ale cărții. De altfel, raportul dintre adevăr și ficțiune este una dintre mizele ascunse ale cărții, o cheie de lectură sugerată de mica precizare a autorului din Confiența care deschide romanul, dar și de foarte explicitul citat din Mario Vargas Llosa: Într-adevăr, romanele mint - ele nu pot face altceva -, dar acesta este doar un aspect al problemei. Celălalt este că, mințind, ele transpun un adevăr ciudat care
Viața ca un film by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10919_a_12244]
-
cu cineva, când gândesc altceva -, ca o formă a priori a cugetării, aruncând un văl de azur peste paginile cărților, peste priveliști, așa cum proiectezi, oriunde ți-ai întoarce privirile, rotundul soarelui apunând, rămas câtva timp în ochi. Strângerea treptată a confienței de altădată, a prieteniei afectuoase pentru ea. Dorința arzătoare de a-i sacrifica totul și mai ales libertatea mea. Sentimentul de teroare față de ființa care singură poate da și lua viața. Dispariția totală a trecutului, anihilat de existența ei, și
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
de p. p. instruite până în prezent contra lui Mihail Eminescu, inculpat pentru sustragere, fapt prevăzut și pedepsit de art. 204 C. P. Văzând că interesul instituțiunei nu reclamă a fi deținut și că inculpatul are domiciliu stabil și inspiră destulă confiență că se va prezenta ori de câte ori va fi necesar. Văzând art. 96 și 68, 66 și de acord cu d-l prim-procurore. Dispunem a se lăsa liber pe inculpat în baza actului de sumisiune. Dat la 9 noiembrie 1876. Jude
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
membrii acestei activități artistice nu vor mai apărea, ca în mare parte astăzi încă, ca o mulțime risipită și conglomerată prin mii de ocaziuni întîmplătoare, cari nu se disting de mulțimea diletanților decât printr-o (măsură) doză mai mare de confiență și de lipsă de inspecțiume în ființa și cerințele artei lor, ci când se vor simți și determina într-un tot prin comună parvenire în fine la lacrul și dezvoltarea spirituală trebuitoare întru esercițiul artei lor. Să nu se pretindă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
fără a fi împlut și hrănit de cunoștințe, este deșert și fără puterea silitoare a convingerei; cunoștința fără entuziasm e fără avânt, de-aceea nici răpește, nici poate avea vreo influință intensivă. Adâncimea cunoștinței produce respectul înaintea judecății mele, entuziasmul - confiență în puterea mea morală, va să zică în cugetul lui. Cine recunoaște în cei ce sânt chemați a fi organele conducătoare unei asemenea totalități pe oamenii pătrunși de idea misiunei lor se subordinează acestei puteri nevăzute a spiritului chiar dacă din început ar
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]