4 matches
-
dus-o la altă extremă, iar cea configuraționistă a revenit la căutarea unor metode oarecum exterioare unui individ sau altuia. În general, există câteva sinteze estetice pe care secolul XX crede că le poate da acestor două extreme, empatie și configuraționism, dar probabil că nici una dintre ele nu reușește. Nicolae Turcan: Mă gândesc la analogia Între cunoașterea de tip mistic și cunoașterea filosofică, conceptuală. Dacă cunoașterea este adecvată obiectului, În cazul de față obiectul estetic, ea Începe să capete prin pulverizare
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
ciocnindu-se în spațiu / de vărsăturile nopților" configurează expresionistic delirul, iregularul, în registre sugerând tenebrosul, marcând căderea în impur și macabru. Infernul lui Ioan Alexandru, oripilant, e totuna cu anticul ad inferos, cu ceea ce la Baudelaire fusese obsedantul gouffre, prăpastia. Configuraționism similar la Al. Philippide. Infern în toate și pretutindeni: "Cât infern e în fiecare cuvânt / Îmi crapă zmalțul de pe dinți de fierbințeala lor, / Cât miraj / Cenușa Domnului e ghemuită / lângă fiecare" (Cât infern). Până și "în inima Ardealului", "îngeri negri
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Începînd cu anii '20 s-a pus mult accent pe conexiunea dintre cultură, văzută în sens larg (incluzînd economia, sociopolitica și ecologia) și personalitatea umană, mediată de procesul de socializare. în acest sens, s-au desprins patru direcții de abordare: configuraționismul (1920-1940), reprezentat de Ruth Benedict și Margaret Mead; personalitatea bazală și modală (1935-1955), articulată de Abraham Kardiner, Ralph Linton și Cora Du Bois; caracterul național (1940-1950), viziune împărtășită de Clyde Kluckhohn și Alex Inkeles; și interculturalismul (începînd cu 1950), reprezentanții
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
aceste două demersuri majore, una preocupîndu-se cu analiza rolului procesului de socializare și a factorilor personalității în cadrul unui grup social, iar cealaltă concentrîndu-se pe identificarea procesului general prin care cultura modifică și este modificată de factorii personali în diverse societăți. Configuraționismul își are originea în scrierile lui Sapir, care descria cultura în termeni de analogie cu "personalitatea individuală". Astfel, culturile devin psihologii individuale, văzute la modul general, avînd extensiuni considerabile și o durată temporală foarte întinsă. Ca și personalitățile, culturile sînt
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]