10 matches
-
consideră procesele psihice că fenomene indivizibile, în timp ce behaviorismul, bazat în mare parte pe lucrările lui Ivan Petrovici Pavlov, privește comportamentul uman că manifestare condiționată, o asociație de stimuli cu răspunsuri specifice. În psihologia germană un loc deosebit îl ocupă Psihologia configuraționista ("Gestaltpsychologie"), ai cărei reprezentanți (Max Wertheimer, Wolfgang Köhler) privesc viața psihică că un intreg unitar. Încă de la sfârșitul secolului al 19-lea, Sigmund Freud folosește că metoda terapeutică Psihanaliza și inaugurează Psihologia abisala. Psihologia umanista, apărută ca reacție împotriva behaviorismului
Psihologie () [Corola-website/Science/296549_a_297878]
-
Horea Poenar: Dacă e vorba de a găsi o modalitate de abordare ce poate fi comunicată, cred că suntem În situația esteticii postkantiene din secolul al XIX-lea, care trebuia să opteze Între o zonă empatică și o altă zonă configuraționistă, ce privesc obiectul estetic din două extreme, să conștientizeze faptul că subiectul interpretator nu mai deține din start niște categorii estetice și că, În această situație, Întâlnirea cu obiectul estetic trebuie să dea un răspuns de ambele părți. Or, zona
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
și că, În această situație, Întâlnirea cu obiectul estetic trebuie să dea un răspuns de ambele părți. Or, zona empatică a fost apoi preluată În secolul XX, printre alții, de psihanaliști, care au dus-o la altă extremă, iar cea configuraționistă a revenit la căutarea unor metode oarecum exterioare unui individ sau altuia. În general, există câteva sinteze estetice pe care secolul XX crede că le poate da acestor două extreme, empatie și configuraționism, dar probabil că nici una dintre ele nu
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
bazală este responsabilă de tipizarea indivizilor într-o anumită societate și se manifestă prin modalități standard de a acționa. Această abordare promovează o legătură cauzală între personalitate și cultură, nu doar o identitate între cele două concepte, cum o apreciau configuraționiștii. Lanțul cauzal are ca element instituțiile primare (supraviețuirea, organizarea familială, practicile sociale) care produc un ansamblu de trăsături mentale, cognitive, afective și comportamentale proprii grupului de apartenență, la care individul se adaptează, dezvoltîndu-și propria personalitate. Datorită faptului că patternurile primare
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
Marcov (O. Onicescu; M. Iosifescu) ; Teoria modelelor informaționale (M. Malița; C. Zidăroiu). • Paradigma compensatorie și recuperatorie: Teoria structurilor compensatorii în situații de handicap/deficit (R. Zazzo; R. Perren; M. Hurtig; M. Chiva); Toria recuperării comportamentelor "cu probleme" (M. Herbert). • Paradigma configuraționistă (gestaltistă): Teoria legilor/principiilor 'organizării (M. Wertheimer); Teoria insight-ului/gestaltului (W. Koh1er; K. Koffka) ; Teoria câmpului (K. Lewin; E. ToIman); Teoria schemelor cadru/frame-ului (F.C. Bartlett). • Paradigma psihosocială: Teoria imitației (N.E. Miller; J. Dollard); Teoria învățării observaționale a proceselor mediate
Învăţarea şcolară by Burlacu Gabriela Rodica () [Corola-publishinghouse/Science/1242_a_1884]
-
folosite în matematică, chimie, poate determina asociații ce conduc spre idei noi. Conform acestei teorii concentrarea puternică și volumul bogat de cunoștințe diminuează probabilitatea unei soluții creative, o puternică fixare putând bloca această soluție. I 1.2.6. Teoria gestaltistă (configuraționistă) a creativității Teoria a apărut ca o contrareacție la teoria asociaționistă și consideră că demersul creativ nu se desfășoară cu totul aleator și că poate fi explicat doar prin considerearea globală a fenomenului, prin descoperirea întregii sale structuri interne. M.
Creativitatea : latură a personalităţii by Gabriela Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/713_a_1307]
-
care se dovedesc utile într-o formă sau alta. Mednick elaborează un test de asociații, care servește la prognoza creativității și care stabilește: necesitatea unor elemente asociative, ierarhia asociativă, numărul asociațiilor, factorii cognitivi ai personalității, selecția combinațiilor creative. Conform teoriei configuraționiste - gestaliste, creativitatea este considerată o acțiune care conduce la elaborarea completă a unei idei, cunoștințe noi. Noul se produce, în acest caz, deodată, fiind produsul imaginației, nu al rațiunii logice (Wertheimer, Arnhein, Mooney). Arnhein descria indivizii creativi astfel: abstractizează, cumpănesc
Creativitatea – fundamente ştiinţifice şi psihopedagogice by Lupaşcu Andreea Milena Neagu Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/717_a_1059]
-
se Încadrează În limitele unei normalități, a unor prescripții enunțate În legi, principii, reguli și indicații didactice. Ele exprimă o concepție, o anumită teorie a instruirii, sinteză și ea a datelor pozitive oferite de diferitele teorii ale Învățării (asociaționiste, reflexiv-conexioniste, configuraționiste, funcționaliste, semiotice, cognitive, operaționale etc.). Asemenea principii Întăresc fundamentul științific pe care sunt elaborate metodele didactice, subliniază Încă o dată caracterul lor obiectiv, dependența cauzală a acestora de anumite legități bio-psihologice și psiho-sociale ori acționale În afara cărora nu poate fi vorba
[Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
folosite în matematică, chimie, poate determina asociații ce conduc spre idei noi. Conform acestei teorii concentrarea puternică și volumul bogat de cunoștințe diminuează probabilitatea unei soluții creative, o puternică fixare putând bloca această soluție. I 1.2.6. Teoria gestaltistă (configuraționistă) a creativității Teoria a apărut ca o contrareacție la teoria asociaționistă și consideră că demersul creativ nu se desfășoară cu totul aleator și că poate fi explicat doar prin considerearea globală a fenomenului, prin descoperirea întregii sale structuri interne. M.
Problematica Creativităţii by MARILENA CRĂCIUN () [Corola-publishinghouse/Science/91590_a_92997]
-
personalității, cât și posibilitatea unei activități constructive din partea persoanei care, odată cu însușirea progresivă a unor noi sisteme adaptative, va deveni o ființă tot mai rațională, mai unitară, coerentă, și, în același timp, mai „individualizată”. K. Lewin, ca reprezentant al „școlii configuraționiste”, prin concepția sa topologică asupra „câmpului dinamic”, susține, ca și G.W. Allport, rolul deosebit al determinărilor interioare, al direcționării (al așa-numitului „Finstellung”). După K. Lewin, energiile și tensiunile psihice se organizează în sisteme dinamice unitare care sunt, mai
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]