58 matches
-
și interviuri luate diverșilor interpreți și rapsozilor, Ion Diaconu ajunge (spre începutul deceniului opt al veacului al XX-lea) la concluzia că „motivul poetic popular” mioritic a fost plăsmuit artistic „timp de cel puțin patru secole prin geniul nostru popular configurativ...”. Doi iluștri exegeți ne propun să acordăm o atenție sporită secolului al XV-lea, dar de pe poziții diametral opuse. Alexandru Odobescu (1861) e de părere că, după o milenară gestare a cântecului în folclorul fabulos al Greciei, Miorița pelegrinează prin
Momentul genezei Mioriței () [Corola-website/Science/314191_a_315520]
-
spate, păstrându-și astfel anonimitatea. Ca model servește o femeie tânără, într-o rochie albă, cu o coroană de frunze pe cap, reprezentând probabil muza Clio, protectoarea istoriei. Jan Vermeer a fost la timpul său un precursor al principiilor compozițiilor configurative. Structura geometrică a tablourilor joacă un rol important. Folosirea efectelor de lumină dau impresia unor scene în aer liber, nefolosind niciodată tonuri închise în redarea umbrelor. Mult timp ignorat, Vermeer se bucură astăzi de mare popularitate, expoziția retrospectivă din Haga
Johannes Vermeer () [Corola-website/Science/305799_a_307128]
-
și vom pune cu precădere problema adâncirii unui sens activ lărgit al performanței muzicale privind implicarea persoanei (interpretului) în acest proces, care trebuie dezvăluită în plenitudinea capacităților sale formative: volitive. Ne vom aplica asupra elementelor care țin de acest aspect configurativ al enunțului muzical, din perspectiva Logicilor unor Lumi (muzicale) Posibile (în curs de definire). Orice fragment muzical (sonor) se configurează în funcție de parametrii ce-l definesc și de relațiile dintre aceștia. Din cele deja expuse în intervențiile noastre anterioare am dedus
Revista MUZICA by Nicolae Brânduș () [Corola-journal/Science/244_a_480]
-
Tempo). Ambele privind spațiul (muzical) al înălțimilor sunetului (temperat sau netemperat) și cel al vitezelor de succesiune a evenimentelor (muzicale): măsurat sau global („strié” sau „lisse”). Este vorba despre două ordini fundamentale care definesc limbajul muzical din punct de vedere configurativ (fenomenologic) și vom dispune de la bun început de aceste două seturi de valori elemente, pasibile a fi scalate și puse în jocul muzical. Din punctul de vedere al enunțului muzical, ambele valori sunt intim legate. Evident, durata este sau nu
Revista MUZICA by Nicolae Brânduș () [Corola-journal/Science/244_a_480]
-
organizații); ° "școala de poziționare". Formarea strategiei ca proces analitic (poziționare pe piață); ° "școala culturală". Formarea strategiei ca proces colectiv și corporativ; ° "planificarea strategică"; ° "școala emergentă". Formarea strategiei ca proces emergent; ° "școala de concepție". Formarea strategiei ca proces de concepție; ° "școala configurativă". Formarea strategiei ca proces de transformare a organizației. Fiecare școală de gândire reprezintă o imagine parțială a ceea ce este strategia. O strategie bine concepută a organizației trebuie să includă patru componente de bază: domeniul de acțiune, modul de alocare a
Management strategic () [Corola-website/Science/332995_a_334324]
-
deopotrivă, imitația (...) literară 100. Așadar, deși nu subapreciază nicidecum ponderea construirii intrigii, a configurării, după propria sa expresie, în cadrul textului literar, pentru Ricoeur esențial rămâne caracterul de Ianus Bifrons al mimesis-ului: funcționalitatea acestuia din urmă este, pe de o parte, configurativă (intrinsecă reprezentării), pe de altă parte, mediatoare. Altfel spus, deși insistă asupra mimesis-ului privit ca ruptură, întrerupere, discontinuitate (coupure), Ricoeur ar vrea ca acesta să reprezinte și un element de continuitate, de legătură cu lumea. Tocmai în acest scop, filosoful
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
acest sens, funcția simbolică a unei absențe: altfel spus, ea este o funcție activă, tipic umană, care constă în a lăsa absente lucrurile ca atare (...) și în a le prezenta, totodată, la distanță, intermediate și modelate printr-o funcție schematică, configurativă, de punere în formă, de interarticulare și de sinteză a conținutului pe care Cassirer o numește cu un termen general „formă”128. Tot ca alternativă la hegemonia modelului semantico-sintactic în abordarea mimesis-ului (și, implicit, la aporia prezenței-absențe), Giovanni Bottiroli remarca
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
neputincioși lăsați acasă. Psihosociologia emigrantului descrisă în cărți cu câteva decenii în urmă a devenit realitate dură-duioasă pentru milioane de români și "metișii" apăruți odată cu creșterea numărului și varietăților căsătoriilor și înrudirilor mixte. Globalitatea acestor fenomene constituie o altă caracteristică configurativă a începutului de nou mileniu. Probabil se vor produce și la noi mutații ale speciei mai ample față de cele produse cu jumătate de mileniu în urmă, când s-a descoperit Lumea Nouă. România, ca țară de destinație, are între 60
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
și a secvențelor didactice: 1. integrarea fiecărei activități într-un proces și deci renunțarea la abordarea abruptă insulară a noilor cunoștințe și 2. explicitarea strategiilor de predare-învățare și justificarea lor.” (2003: 45), în raport cu „etapele lecției tradiționale”. sînt propuse „trei tipare configurative” ce își propun explicitarea și justificarea procesului de învățare, pentru contracararea „modelului tradițional care trădează întregurile și privilegiază rezultatele punctuale”. (2003: 46). Este vorba de modelele „învățării directe sau explicite” J. Giasson, 1991; Știu - Doresc să știu - Am învățat” D.
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
imaginală, o castrare a posibilităților de figurare renascentiste. Preocupat de modul „cum ar trebui să arate subiectul cunoscător pentru ca magia să nu fie o superstiție?”2, Culianu imaginează o modalitate de presupunere ontologică prin care să se epuizeze toate posibilitățile configurative, Într-un fel de asimptotă teoretică, astfel Încât la infinit toate construcțiile (pe care le voi numi „lumi imaginare” sau „lumi posibile”) să coincidă. Soluția este oferită, crede Culianu, de gândirea magică. O foarte interesantă observație a lui Patapievici, din postfața
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
În mod artificial. Iar această incoerență sistemică o gândești ca pe o structură anarhetipică. Însă eu vorbesc de arhetip vs anarhetip În termeni epistemologici, În termeni de scenarii explicative. Comunismul, societățile totalitare sunt construite pe conturul unui scenariu explicativ și configurativ unic, centrat, monodimensional, pe care Încearcă să-l impună la toate palierele societății. Din această perspectivă nu are importanță că Uniunea Sovietică a durat 7 sau 70 de ani; eu nu discut organicitatea și viabilitatea existențială a sistemului (respectiv calitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
lui Velea nu-i alta decât cea descrisă de Gârleanu, Brătescu-Voinești, Demetrius, Bassarabescu, Dunăreanu, Cazaban, dar, în loc să-i fie surprinse comportamentele tipice, îi sunt pândite cele ieșite din obișnuit, acelea ce contrariază simțul normalității. Diferă de altminteri și condițiile obiective configurative ale psihicului, factorii modelatori ai vieții sufletești. DUMITRU MICU SCRIERI: Poarta, pref. Mihail Petroveanu, București, 1960; Opt povestiri, București, 1963; Paznic la armonii, București, 1965; Zbor jos, București, 1968; Cutia cu greieri, București, 1970; În război un pogon cu flori
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290480_a_291809]
-
este de mare suplețe - un semn pentru un mesaj, de pildă - spre deosebire de semnul iconic. Dintr-o altă perspectrivă, semnul iconic nu este o copie fidelă a obiectului concret, material. Umberto Eco utilizează termenii de "asemănare, analogie, motivare", insistând asupra similitudinilor configurative între "semn și obiectul reprezentat" (U. Eco, 1972: 188). Să ne oprim și asupra altui exemplu: în cazul în care vedem piese de mobilier pe un afiș publicitar (a căror textură nu am studiat-o, nu o cunoaștem, dar îi
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
mai pur. Prin ermetism trebuie să înțelegem instruirea în semne, cu care să cunoaștem "frumosul" și "adevărurile esențiale". Unii termeni matematici devin metafore (Grup), eul liric fiind interesat de "gestul închis", care să rezume "atâtea clăile de fire stângi", curbele configurative ale spațiului. Astfel, poezia ajunge la cunoaștere de sine, "aproape de punctul de a nu se exprima decât pe sine". TEME POETICE : 1. Renunțarea la contemplația abstractă a naturii în favoarea trăirii profunde a vieții în conștiință. Poetul evocă antichitatea greacă din
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
ordonate de regulă într-o imagine a monarhului. Resuscitarea în forme tot mai rafinate, mai complexe și mai elocvente a tradiției, care legitima și îi înregistra în paradigmă pe candidații la statutul de personaj exemplar, instalează un soi de emblemă configurativă a marilor inițiative (îndeobște culturale) puse la cale de aura princiară. Matei Basarab, Vasile Lupu, Șerban Cantacuzino, Constantin Brâncoveanu (dar nu numai ei) pricep temeinic rosturile unei monarhii ce revendică un prestigiu asigurat de istorie. Zidirile înfăptuite de ei, demersurile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290334_a_291663]
-
de peste veac”, „Țara lui Lerui-Ler”, străjuită de „săbiile duhului”, străbătută de o corabie îngerească. Una din poeziile lui se intitulează Iisus prin grâu și evocă un cunoscut moment evanghelic. Cristalizată în publicistica lui Nichifor Crainic, ideologia „Gândirii” are câteva principii configurative în eseistica premergătoare apariției articolului-program Sensul tradiției, texte semnate de Cezar Petrescu, Pamfil Șeicaru, G. M. Ivanov și mai ales de Lucian Blaga, al cărui articol din 1921, Revolta fondului nostru nelatin, va impulsiona, fără voia autorului, supralicitarea de către o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290235_a_291564]
-
lui Dirk Geeraerts din perspectivă integralistă / 171 4. Clasificarea textemelor în funcție de planurile vorbirii între care se manifestă non-derivabilitatea "conținutului" / 178 5. Clasificarea textemelor în funcție de configurația lor / 188 Capitolul IV: Textemele din perspectiva lingvisticii "idiomatice" / 195 1. Cadrul teoretic al semanticii configurative / 195 2. Studiu de caz: analiza expresiilor din câmpul idiomatic al FURIEI / 205 3. Studiu de caz: analiza proverbelor din clasa idiomatică a LUPULUI / 215 4. Dimensiunea culturală a textemelor / 227 Capitolul V: Textemele din perspectiva lingvisticii textului / 235 1
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
capitolul III, vom întreprinde o abordare a textemelor din perspectiva lingvisticii elocuționale; obiectivele cercetării vor consta aici în definirea (din punct de vedere preponderent semantic) a textemelor și în clasificarea lor. În capitolul IV, vom ilustra propunerea noastră de semantică configurativă, concepută ca parte a lingvisticii "idiomatice", prin analiza a două cazuri concludente. Adoptând perspectiva lingvisticii textului, capitolul V va propune o taxonomie a operațiilor textual-discursive și va urmări reinserția textemelor caragialiene în discursul public actual. Ultimul capitol al cărții va
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
aprioric, ci un parametru variabil, care depinde în primul rând de modul în care unitățile sunt actualizate în discurs. Vom explora acest aspect în capitolul V al volumului. Capitolul IV Textemele din perspectiva lingvisticii "idiomatice" 1. Cadrul teoretic al semanticii configurative 1.0. În capitolul de față, vom aborda câteva categorii reprezentative de texteme românești din perspectivă "idiomatică". Cu alte cuvinte, vom avea în vedere exclusiv textemele diasketice, adică acele texteme recunoscute ca unități ale "discursului repetat" în cadrul tradiției "istorice" a
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
texteme recunoscute ca unități ale "discursului repetat" în cadrul tradiției "istorice" a limbii române. Este vorba, în esență, despre proverbe și despre anumite expresii idiomatice, care nu reprezintă structuri, ci configurații semantice. Prin urmare, demersul nostru va fi unul de semantică configurativă; acest demers prezintă o serie de note comune, dar și numeroase diferențe față de semantica structurală, pe care am prezentat-o în II.4. Vom aprofunda în continuare ambele aspecte. 1.1.1. Spre deosebire de semantica structurală (i.e., lexematica), care se ocupă
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
note comune, dar și numeroase diferențe față de semantica structurală, pe care am prezentat-o în II.4. Vom aprofunda în continuare ambele aspecte. 1.1.1. Spre deosebire de semantica structurală (i.e., lexematica), care se ocupă cu studierea sistemului unei limbi, semantica configurativă investighează organizările idiomatice ale "conținutului" lingvistic în planul normei. De altfel, situarea textemelor diasketice pe acest palier a fost reliefată de către Eugeniu Coșeriu încă din studiul "Sistema, norma y habla" (1952), care cuprindea următoarea precizare: "În domeniul sintaxei, distincția între
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
tipurile generale sau "regulate" de construcție și formulele fixe despre care vorbește Saussure: în timp ce cele dintâi aparțin sistemului, cele din urmă reprezintă realizări tradiționale ale unor scheme conținute în sistemul însuși, adică sunt fapte de normă."347 În consecință, semantica configurativă aparține semanticii normei, fără a se identifica, totuși, cu aceasta din urmă. Semantica normei este mai vastă decât semantica configurativă, deoarece ea studiază nu numai configurațiile idiomatice, dar și particularitățile semantice ale distribuției lexemelor în planul normei. 1.1.2
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
urmă reprezintă realizări tradiționale ale unor scheme conținute în sistemul însuși, adică sunt fapte de normă."347 În consecință, semantica configurativă aparține semanticii normei, fără a se identifica, totuși, cu aceasta din urmă. Semantica normei este mai vastă decât semantica configurativă, deoarece ea studiază nu numai configurațiile idiomatice, dar și particularitățile semantice ale distribuției lexemelor în planul normei. 1.1.2. Spre deosebire de sistem, care gestionează, de obicei, funcția reprezentativă a limbajului, bazată pe existența și manifestarea opozițiilor distinctive, norma unei limbi
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
în mare parte în a descoperi, de fiecare dată, noi asociații privind semnificația (imagini) sau latura formală (rimă, asonanță, aliterație, armonie imitativă etc.), posibile în sistem (adică, existente virtual), dar inedite în normă."349 Așadar, ca semantică a normei, semantica configurativă este totodată o semantică asociativă, asemănătoare în parte, dar diferită în mare măsură de semantica opozitivă ce analizează structurile lexicale din planul sistemului unei limbi. 1.1.3. Care ar fi, însă, tipul de "conținut" idiomatic (= semnificat) care ar trebui
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
în parte, dar diferită în mare măsură de semantica opozitivă ce analizează structurile lexicale din planul sistemului unei limbi. 1.1.3. Care ar fi, însă, tipul de "conținut" idiomatic (= semnificat) care ar trebui să stea în atenția unei semantici configurative? În mod evident, nu poate fi vorba despre semnificatul lexical; în această privință, Coșeriu a arătat foarte clar diferențele dintre "conținutul" lexical și "conținutul" textemic. De asemenea, "conținutul" configurațiilor idiomatice nu poate fi identificat cu niciunul dintre celelalte tipuri de
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]