7 matches
-
așază dinainte, atât de limpede, de accesibil, de uman, de divin, Cerul*. Surpriza acestei descoperiri îl identifică pe poet stâlpnicului, făcându-l să înregistreze, ca într-o iluminare, densitatea nemărginită a Creației, infinitatea și greutatea punctului genezic : Imprevizibil demers artistic: Confortant - Nesusținut de nimeni și nimic: suspendat aproape: concentrat - Foarte concentrat într-un punct... Sau: Totuși - E Cel din Signatura Rerum - Totuși - E Cel din Signatura Rerum - E Mare! Acestui moment decisiv, acestei ieșiri din chinuitoarea dilemă a situării, concomitente, dar
POEZIA LUI MARCEL TURCU SAU DESPRE SUPRAREALISMUL METAFIZIC de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 672 din 02 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Poezia_lui_marcel_turcu_sau_despre_supra_eugen_dorcescu_1351874931.html [Corola-blog/BlogPost/344988_a_346317]
-
cele de dragoste. Numele celor mai mulți poeți amatori, autori ai textelor, s-au pierdut. Câteva din creațiile lor au supraviețuit în colecția bănățeană. Lirica nu excelează în profunzime a sentimentului sau în forța pasiunii. Unele texte par azi parodice; ar fi confortant să știm că erau percepute astfel și atunci: "Ah ce frumuseață,/ Ce chip plăcut,/ în vis ieri noapte/ Eu am văzut:/ Chip de copilă,/ Ochi îngerești,/ Era blondină,/ Ca s-o iubești./.../ Așa ferice/ Nicicând eram,/ Ca pre blondina/ Când
60 de cântece românești by Constantin Eretescu () [Corola-journal/Memoirs/7712_a_9037]
-
viața. Autorul lui trăia un timp greu, într-o lume plină de nebunie, problematizând lipsa de sens a existenței. Textul scris în parte de fiul lui David, Solomon, împăratul Ierusalimului, cu trei-patru sute de ani înainte de Hristos, părea atât de confortant pentru timpul nostru. Viața ca o muzică trebuia cântată până la capăt, am spus eu. Și asta i-a plăcut profesorului, căci viața nu aparținea oamenilor, ci creatorului ei. Sacrificiul la care era pusă omenirea, și nu numai ea, ci întregul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
liber. Condițiile ca activitățile să fie denumite l. Sînt: să răspundă unei inspirații de moment, să-l intereseze și să atragă pe cel ce le efectuează (diferă cu vîrsta, cu gradul de cultură, cu profesia chiar), să fie relaxante și confortante (să nu creeze oboseală, decepții etc.) (Dicționar de Psihologie, coordonator U. Șchiopu, 1997). Motivație acest termen definește o componentă structurală. Motiv acel mobil care stă la baza comportamentului sau acțiunii concrete. Note standard valori ce condensează rezultatele relativ variate obținute
by ELENA LUPU [Corola-publishinghouse/Science/1004_a_2512]
-
rod? - Ce doresc? Ce îmi stă acum cel mai mult la inimă? - De ce mă tem? Ce ar putea să mă tulbure, să mă distragă? Există ceva în viața mea ce mă apasă ca o piatră? A găsi răspunsurile e foarte confortant (eliberator) deoarece ne luminează pe noi înșine și ne predispune la rugăciune, care presupune libertatea inimii de sclavia temerilor și o oarecare apropiere de dorințele bune. Al doilea este un exercițiu de rugăciune. Cea pe care v-o recomand poate
E Domnul!: aceasta este credinţa noastră by Carlo Maria Martini () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100981_a_102273]
-
prezent în conștiința națională românească nu putea fi minimalizat doar prin elevarea anumitor momente eroice ale trecutului românesc la nivelul istoriei occidentale. Un leitmotiv sacrificial, care să reliefeze victimizarea poporului român înspre binele Europei creștine oferea o explicație mult mai confortantă. Iar istoriografia românească a găsit raționalizarea justificativă: statele române și-au epuizat energiile creative în stăvilirea înaintării Islamului. Astfel, chiar dacă "n-a avut niciun plan, iar cucerirea ținuturilor românești [...] a fost determinată de o necesitate" (Petrescu, Ilie și Totoiu, 1935
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
prezent în conștiința națională românească nu putea fi minimalizat doar prin elevarea anumitor momente eroice ale trecutului românesc la nivelul istoriei occidentale. Un leitmotiv sacrificial, care să reliefeze victimizarea poporului român înspre binele Europei creștine oferea o explicație mult mai confortantă. Iar istoriografia românească a găsit raționalizarea justificativă: statele române și-au epuizat energiile creative în stăvilirea înaintării Islamului. Astfel, chiar dacă "n-a avut niciun plan, iar cucerirea ținuturilor românești [...] a fost determinată de o necesitate" (Petrescu, Ilie și Totoiu, 1935
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]