12 matches
-
Nu. Constată aceasta numai comentatorii vieții politice, de la distanță sau de deasupra vălmășagului. încât adevărul, mai exact formulat, este că opinia publică își formează acel politician care mobilizează sensibilitățile și nu inteligențele. Dar caracterul nestrămutat al oricărei impulsiuni colective este confuzionismul. Marile curente de opinie publică stabilesc responsabilități pentru culpe absurde. De aceea nici un om foarte inteligent nu va fi găsit vreodată printre fanatic. Inteligența fanaticului se consumă, când există, într-un scurt-circuit moral, cu o frecvență incendiară. Mișcările populare resping
Vladimir Streinu - Analist politic by Vladimir Streinu () [Corola-journal/Memoirs/9659_a_10984]
-
Mișcările populare resping mințile luminate și disociative, după cum acestea resping mișcările populare. Am avut și noi doi oameni, care au luptat chiar pe teren politic cu impulsiunile publice, cu stările colective de sensibilitate, cu fanatismul, cu erorile de judecată, cu confuzionismul. Aceștia au fost P. P. Carp și Titu Maiorescu. Deși, excepțional de înzestrați, ei n-au putut realiza un partid politic, obținând numai adeziuni de intelectuali pentru constituirea unei fracțiuni de elită. Ceea ce însă au izbutit din plin a fost
Vladimir Streinu - Analist politic by Vladimir Streinu () [Corola-journal/Memoirs/9659_a_10984]
-
generală, dar intelectualii lumii politice nu au decât o satisfacție neînsemnată, deoarece în politică, adică în știința folosirii sensibilității colective, confuziile se spulberă numai în concret, - niciodată însă în dispoziția publică de a le hrăni. Dispar confuziile istorice, rămânând veșnic confuzionismul. Vladimir Streinu "Gazeta", nr. 928, 11 aprilie 1937
Vladimir Streinu - Analist politic by Vladimir Streinu () [Corola-journal/Memoirs/9659_a_10984]
-
rezultate din ultimele cuceriri romane din nordul și sudul Danubiului. A doua modernizare a României, decisă cu multe ezitări în anii 1990, a trecut o vreme prin presiunile străzii. De la vechea doctrină politică a "marxism-leninismului" s-a trecut la un confuzionism prelungit în dilemele noi: stânga-dreapta, socialism-capitalism, colectivism-individualism și altruism-egoism, reiterându-se și vechea disjuncție a Est-ului "înapoiat" față de Vest-ul "avansat". Dacă în 1940 s-au pierdut teritorii și s-au restrâns relațiile vestice la nemții celui de al
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
s.n), axată pe analiza reificărilor și înstrăinărilor. În măsura în care și una și cealaltă au mereu nevoie să se regionalizeze pentru a se asigura de caracterul concret al revendicării de către ele a universalității, diferențele lor trebuie să fie păstrate împotriva oricărui confuzionism. Este sarcina reflecției filosofice să pună la adăpost de opozițiile înșelătoare interesul pentru reinterpretarea moștenirilor culturale ale trecutului și interesul pentru proiecțiile în viitor ale unei omeniri eliberate". (2, pp. 272-273) În termenii pe care îi vom regăsi și la
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
din România calcă nu pur și simplu pe drumul realismului socialist, al realismului epocii noastre în desfășurarea ei istorică. Ei știu că această situație face mult sânge rău dușmanilor noștri, care ar fi dorit să ne vadă târâți în mocirla confuzionismului, să ne vadă târâți de curentul infect al revizionismului, ponegrind lumea socialistă, defăimând regimul nostru și renegându-ne pe noi înșine. Nici acum, nici în viitor, scriitori noștri n-au de gând, pe cât se vede treaba, să facă această bucurie
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
spațiu îngrădit: Perpessicius (căruia în antologie i se dă numai răspunsul lui Călinescu!), Mircea Zaciu, Paul Georgescu. Dintr-un scrupul de pudoare nu a fost introdus acel text al lui I. Vitner care vedea în G. Călinescu "un apologet al confuzionismului cultural", iar din cu totul alte motive nu figurează nici textele vitriolante ale extrem-dreptei publicistice - mai cu seamă privitoare la Istoria literaturii române. Nici Pamfil Șeicaru, nici Nichifor Crainic n-ar fi trecut de cenzura comunistă. Totuși, lipsa câte unei
Călinescu for ever by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17036_a_18361]
-
apărut alianțe (...). S-ar părea că asta e o formulă care în România este mereu de actualitate. E o particularitate românească, pentru că în alte țări nu veți vedea această practică constantă a alianțelor (...). Sigur, e vorba și de un anumit confuzionism ideologic, pentru că dacă te uiți la Uniunea Social Liberală, e o struțo-cămilă, așa cum a fost și Convenția Democrată în anii '90. Măcar din acest punct de vedere e un lucru bun legat de Alianța România Dreaptă, că fiind compusă dintr-
Paleologu: În politica românească câştigi mai cu seamă pe prostia adversarului () [Corola-journal/Journalistic/42033_a_43358]
-
inițiază un joc de seducție elaborat sub aparenta frivolitate inofensivă, un joc în care instinctul o conduce infailibil către vulnerabilitățile cuplului aflat în derivă, supus unei puternice presiuni psihice. Rafinamentul lui Adrian Sitaru constă în felul în care conduce acest confuzionism nevrotic, acest război psihologic, iar camera servește rupturilor repetate de nivel, descărcărilor de tensiune alternate cu momentele de respiro. Sitaru trece de la grosplanuri la baleiajul unor cadre aparent neutre, spre exemplu, oglinda apei atunci când tensiunea s-a acumulat, așa cum realizează
Cârligul și peștele by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7579_a_8904]
-
tu să faci Înconjuru lumii În opzeci dă zile, mi te conving că iești mitocan, iar Monstru - instrumentu lu Compania dă Telefoane. Nu-ți zic niente dă mai mulți căcăcioși care să punea la adăpostu diareelor ca să să piardă În confuzionism și să să repatrieze la căsuța lor cât mai vitezomani; da perde-ți vremea și zi că dân doi proști unu să naște desculț și altu cu saboți cazoni, pencă, dă câte ori credeam io că pic dân car, lovitura lu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
interpretarea lupei dintre Algazy și Grümmer ca „război al Troii, pentru o femeie — femeia fiind cînd Algazy, cînd Grümmer”). În final, Urmuz e apropiat de un alt „sinucis”, Al. Odobescu, amîndoi pornind de la ideea că... „lumea e o confuzie” (!). Dar... „confuzionismul lui Odobescu e numai parțial. Divagația lui trebuie căutată în frazele de încheietură. (...) nu e o alunecare de sens de la cuvînt la cuvînt, ci de la paragraf la paragraf”. Cu alte cuvinte, ea revine mereu la „partea cea dreaptă”, cu „un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
că același autor face ca «țăranul muncitor să intre În literatură dezbrăcat de romantism». Ce vrea fiecare din această observație să Înțeleagă, este foarte greu de presupus, Întrucât referințele, cât de sumare, lipsesc. Judecate În comun Însă, ele denotă, evident, confuzionism, nestăpânire a noțiunilor și uzarea lor «după ureche». Ne amintim, aici, de cuvintele lui Bielinski. El spunea despre unii critici că la ei, «gândirea este călăuzită de cuvinte, iar nu cuvintele de gândire». (Ă). Ar mai fi de obiectat «cronicilor
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]