25 matches
-
petrecut copilăria studiind și jucându-se cu sora ei, Bernice Pauahi, fiica naturală a părinților adoptivi. Liliuokalani a fost educată într-o școală a misionarilor americani, unde a învățat printre altele engleza și a fost convertită la relgia din biserica congregaționalistă. A urmat școala împreună cu frații ei ei mari James Kaliokalani și David Kalăkaua. Liliuokalani a fost unul dintre cei 15 copii ai părinților ei. La 16 septembrie 1862, Liliuokalani s-a căsătorit cu John Owen Dominis, fiu al unui căpitan
Liliuokalani () [Corola-website/Science/314522_a_315851]
-
protestant albanez a fost Said Toptani, care a călătorit prin Europa, iar în 1853 s-a întors la Tirana și a propovăduit protestantismul. El a fost arestat și încarcerat de autoritățile otomane în 1864. Prezența protestanților evanghelici datează de la misionarii congregaționaliști și apoi metodiști și de la activitatea din secolul al XIX-lea. Alianța Evanghelică, denumită VUSh, a fost înființată în 1892. Astăzi VUSh mai are circa 160 de congregații membre din diferite culte protestante. VUSh organizează marșuri în Tirana, între care
Albania () [Corola-website/Science/297409_a_298738]
-
Șir , Primul Baronet (n. 13 martie 1851, Matlock Bath, Derbyshire - d. 9 iunie 1910, Lynton, comitatul Devon) a fost un editor și om politic din Anglia. Tatăl său, Thomas Mold Newnes, era pastor al Bisericii congregaționaliste la Capelă Glenorchy din Matlock. A studiat la Silcoates School și apoi la Shireland Hall, Warwickshire, si la City of London School. În 1875 s-a căsătorit cu Priscilla Hillyard. În 1867 a intrat în comerțul cu "bunuri la modă
George Newnes () [Corola-website/Science/324109_a_325438]
-
Deși ca denumire este atestată doar în secolul al XVI-lea, ca baza doctrinară această mișcare se dorește a fi aproape de învățătura apostolilor. Central în mișcarea baptistă este studiul biblic. Totul (rugăciune, cântare, predicare) se răsfrânge din înțelegerea Scripturii. Sistemul congregaționalist de guvernare bisericească conferă autonomie bisericilor locale individuale în domeniile legislației și organizării interne și doctrinei. Bisericile baptiste nu sunt sub controlul administrativ direct al vreunui organ cum ar fi un consiliu național sau al vreunui lider - episcop sau papă
Baptism () [Corola-website/Science/299130_a_300459]
-
Excepții ar fi baptiștii reformați, organizați într-un sistem prezbiterian, baptiștii episcopali congolezi, cu un sistem episcopal, și unele megabiserici baptiste care înclină către un stil marcat de o conducere clericală mai puternică, în unele cazuri abandonând cu totul sistemul congregaționalist (deși, fiind congregații independente într-o anume asociație sunt libere să adopte orice stil doresc). La fel ca și la alți congregaționaliști, au apărut numeroase asociații cooperative sau convenții baptiste. Aceste asociații au fost formate în scop de misiune sau
Baptism () [Corola-website/Science/299130_a_300459]
-
înclină către un stil marcat de o conducere clericală mai puternică, în unele cazuri abandonând cu totul sistemul congregaționalist (deși, fiind congregații independente într-o anume asociație sunt libere să adopte orice stil doresc). La fel ca și la alți congregaționaliști, au apărut numeroase asociații cooperative sau convenții baptiste. Aceste asociații au fost formate în scop de misiune sau al unei alte lucrări caritabile, însă nu au autoritate în problemele interne ale bisericilor locale. Bisericile locale decid la ce nivel vor
Baptism () [Corola-website/Science/299130_a_300459]
-
Calvin, (1509-1564): considera că Sfântul care răspunde lui Daniel în cap. 8 este Mihail - Hristos. Robert Reid, pastor reformat din Pennsylvania (1781-1844): identifică pe Michael cu Fiul lui Dumnezeu (The Seven Last Plagues, Maclean, Pittsburg, 1828: xiv, 67-72). Henry Jones, congregaționalist american (1804-1880): susține că „Michael, Arhanghelul, este Christos” (Compend of Parallel..., Percy & Reed, New York, 1842: 10-11, 14-16) Carl Fr. Keil, comentator proeminent (1975): susține că Mihail nu este un „înger” sau „prinț” oarecare, ci o manifestare a lui Iahweh, Logosul
Arhanghelul Mihail () [Corola-website/Science/299139_a_300468]
-
Prima mărturisire de credință a creștinilor baptiști" ce a precedat mai bine cunoscuta mărturisire de la Westminster scrisă în anul 1646. Odată cu dispariția monarhiei, mărturisirea de la Westminster a fost considerată declarația de credință pentru biserica anglicană, dar și pentru cea scoțiană. Congregaționaliștii și-au creat propria versiune a enunțului de la Westminster în 1658, numită Declarația Savoy. Varianta originală a mărturisirii din 1644, deși era similară din punct de vedere teologic, scrierea ultimelor două declarații nu era deloc asemănătoare, deci era clar că
Mărturisirea de credință baptistă de la Londra () [Corola-website/Science/302363_a_303692]
-
din 1644, deși era similară din punct de vedere teologic, scrierea ultimelor două declarații nu era deloc asemănătoare, deci era clar că era nevoie de o nouă scriere a mărturiei de credință. După execuția lui Charles I, presbiterianismul, anglicanii și congregaționaliștii, în ciuda faptului că aveau o teologie asemănătoare, au fost divizați în două părți în funcție de susținerea pe care o acordau monarhiei: creștinii din timpul lui Charles I erau de partea monarhiei, în timp ce ceilalți erau împotriva ei. Oliver Cromwell, un congregaționalist, a
Mărturisirea de credință baptistă de la Londra () [Corola-website/Science/302363_a_303692]
-
și congregaționaliștii, în ciuda faptului că aveau o teologie asemănătoare, au fost divizați în două părți în funcție de susținerea pe care o acordau monarhiei: creștinii din timpul lui Charles I erau de partea monarhiei, în timp ce ceilalți erau împotriva ei. Oliver Cromwell, un congregaționalist, a condus Anglia ca "Lord Protector" până la moartea sa în 1658. Monarhia a fost restaurată de Charles al II-lea în 1660. Relațiile dintre Scoția și Anglia, ca și cele dintre puritanii scoțieni și cei englezi, au continuat să fie
Mărturisirea de credință baptistă de la Londra () [Corola-website/Science/302363_a_303692]
-
și cei englezi, au continuat să fie tensionate și datorită apariției unor noi legi referitoare la închinare. În 1662, "Actul uniformității" a scos în afara legii folosirea oricărei alte cărți în afară de noua carte de rugăciune anglicană valabilă pentru toți anglicanii, presbiterienii, congregaționaliștii si baptiștii din Anglia. Mai mult biserica anglicană a renunțat la mărturisirea de credința de la Westminster și s-a întors la folosirea celor „39 de articole” ca mărturisire de credință. Ca rezultat al restaurării monarhiei, creștinii baptiști din Anglia au
Mărturisirea de credință baptistă de la Londra () [Corola-website/Science/302363_a_303692]
-
a binecuvântat, afirmând că Împărăția Cerurilor este rezervată celor ca ei . Câteva denumiri ale acestor culte (organizate, de obicei, sub forma unor biserici), sunt: adepții Bisericii creștine după Evanghelie "(a nu se confunda cu evanghelicii luterani)", baptiștii, penticostalii, Frăția Plymouth, congregaționaliștii, mormonii, adventiștii de ziua a șaptea, nazarinenii, Martorii lui Iehova, etc. Conform altor grupuri neoprotestante, unele din aceste grupuri religioase ar avea o dogmă proprie bazată doar parțial pe textul biblic. Conform lui Bart Ehrman, o multitudine de grupuri de
Protestantism () [Corola-website/Science/303712_a_305041]
-
după aceea a crescut sănătos. Ani de-a rândul după aceea, membrii comunității au pus curiozitatea, inteligența și vivacitatea copilului pe seama incidentului. Educația ei a fost extrem de limitată. Ea a putut să participe doar la școala de duminică a bisericii congregaționaliste, unde a învățat să scrie și să citească. Dogma congregaționalistă, spre deosebire de cea anglicană, punea accent pe importanța educației săracilor. Cea mai importantă avuție a ei era un volum legat din "Dissenters' Theological Magazine and Review", în care pastorul familiei, părintele
Mary Anning () [Corola-website/Science/322882_a_324211]
-
aceea, membrii comunității au pus curiozitatea, inteligența și vivacitatea copilului pe seama incidentului. Educația ei a fost extrem de limitată. Ea a putut să participe doar la școala de duminică a bisericii congregaționaliste, unde a învățat să scrie și să citească. Dogma congregaționalistă, spre deosebire de cea anglicană, punea accent pe importanța educației săracilor. Cea mai importantă avuție a ei era un volum legat din "Dissenters' Theological Magazine and Review", în care pastorul familiei, părintele James Wheaton, publicase două eseuri, unul în care insista că
Mary Anning () [Corola-website/Science/322882_a_324211]
-
1830, ea a făcut în sfârșit o altă descoperire majoră, un schelet al unui exemplar dintr-un nou tip de plesiozaur, pe care l-a vândut cu 200 de lire. În această perioadă, a renunțat să mai meargă la biserica congregaționalistă, în care fusese botezată și în care ea și familia sa fuseseră întotdeauna membri activi, trecând la cea anglicană. Schimbarea a fost determinată parțial de declinul prezenței la slujbele congregaționaliste, început în 1828 când popularul său pastor, John Gleed, și
Mary Anning () [Corola-website/Science/322882_a_324211]
-
În această perioadă, a renunțat să mai meargă la biserica congregaționalistă, în care fusese botezată și în care ea și familia sa fuseseră întotdeauna membri activi, trecând la cea anglicană. Schimbarea a fost determinată parțial de declinul prezenței la slujbele congregaționaliste, început în 1828 când popularul său pastor, John Gleed, și el adunător de fosile, a plecat în Statele Unite pentru a duce o campanie împotriva sclaviei. El a fost înlocuit cu mai puțin agreabilul Ebenezer Smith. Respectabilitatea socială mai ridicată a
Mary Anning () [Corola-website/Science/322882_a_324211]
-
în duminica următoare. El a fost arestat, acuzat de „abatere” religioasă și condamnat la închisoare pe viață. În 1579 a murit în temnița regală. În secolul XVIII, Unitarianismul devenise important în America, ca o reacție la rigiditatea Calvinismului din bisericile Congregaționaliste din Noua Anglie. John Calvin, teolog francez, a influențat foarte mult congregaționalismul, presbiterianismul și alte curente protestante. În secolul XVIII, Unitarianismul a avut doi lideri mari, Jonathan Mayhew și Charles Chauncey, ambii implicați în reorientarea colegiului Harvard de la trinitarism la
Biserici și creștini antitrinitarieni () [Corola-website/Science/322496_a_323825]
-
de la sâmbătă la duminică ? Nici una.” Manualul doctrinei creștine, pag. 127 “Am facut o schimbare de la ziua a șaptea la prima, de la sâmbătă la duminică, doar pe baza sfintei și apostolicei biserici a lui Christos” Why we keep Sunday, pag. 28 Congregaționaliștii “E destul de limpede că oricât de strict și sincer am păzi duminică, nu ținem Sabatul ... Nu există nici o singură propoziție în Noul Testament care să sugereze că avem parte de vreo pedeapsă dacă încălcam presupusa sfințenie a duminicii.” Dr.R.W.Dale
Sabat biblic () [Corola-website/Science/315435_a_316764]
-
Rădăcinile Presbiterianismului se regăsesc în Mișcarea de Reformă Europeană din secolul al 16-lea, exemplul Genevei lui John Calvin reprezentând o influență specială. Cele mai multe biserici din Mișcarea de Reformă care își au originile istorice în Scoția sunt sau Presbiteriene sau Congregaționaliste în conducere. În secolul XX, unii Presbiterieni au jucat un rol important în Mișcarea Ecumenică, inclusiv Conciliul Mondial al Bisericilor. Multe denominații Presbiteriene au găsit căi pentru a lucra împreună cu alte denominații ale Mișcării de Reformă și cu Creștini din
Presbiterianism () [Corola-website/Science/315373_a_316702]
-
Presbiteriene au găsit căi pentru a lucra împreună cu alte denominații ale Mișcării de Reformă și cu Creștini din alte tradiții, în mod special în cadrul Alianței Mondiale a Bisericilor Reformate. Unele biserici Presbiteriene au intrat în uniuni cu alte biserici, precum Congregaționaliști, Luterani, Anglicani, and Metodiști. În Țara Galilor Prezbiterianismul este reprezentat de Biserica Prezbiteriană din Wales, care a fost inițial compusă în mare parte din calviniști metodiști. În Franța Prezbiterianismul este reprezentat de Biserica Reformata din Franța, Prezbiterianismul este cel mai numeros
Presbiterianism () [Corola-website/Science/315373_a_316702]
-
prima așezare engleză permanentă în New England. Coloniștii aparțineau comunității puritane, alcătuind Compania Golfului Massachusetts, în 1628. Alte colonii religioase au fost înființate în Rhode Island (1636), colonia fiind bazată pe principiul toleranței religioase; Connecticut (1639), bazată pe credințele religioase congregaționaliste; și Maryland (1634), dominată de romano-catolici. Aceste colonii erau apropiate de țărm, niciodată penetrând ținuturile din interiorul continentului și, în fapt, erau puternic atașate de Anglia, mai mult decât alte colonii. Totuși, deoarece distanțele făceau imposibilă guvernarea directă a Angliei
Imperiul Britanic () [Corola-website/Science/304798_a_306127]
-
(21 Decembrie 1795 - 9 August 1883) a fost un misionar congregaționalist scoțian în Africa, socrul lui David Livingstone, și primul traducător al Bibliei în Setswana. Moffat s-a născut într-o familie cu părinți umili în Ormiston, East Lothian. Ca să găsească serviciu, el s-a mutat în sud în Cheshire în
Robert Moffat () [Corola-website/Science/335507_a_336836]
-
grupări: o grupare a înaltei biserici, cea mai puțin îndepărtată de biserica romană și care acceptă ritualul impus de dinastia Tudor; o grupare prezbiteriană, neconformistă, care rămâne în sânul bisericii, dar dorește s-o reformeze; și o grupare independentă, sau "congregaționalistă", care condamnă în același timp episcopatul anglican și sinodul prezbiterian"4. În al patrulea rând, Iacob a intrat în conflict cu parlamentul pentru că, fiind risipitor și dorind din ce în ce mai mulți bani, dorea să impună doctrina absolutistă a monarhiei de drept divin
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
contelui Shaftesbury 10. Problema care îi preocupa pe hobbiștii de la Oxford și deopotrivă pe Locke era dacă magistratul civil este îndreptățit să reglementeze lucrurile indiferente referitoare la practica religioasă 11. Pentru grupul lui Owen, ca și pentru puritanii independenți și congregaționaliști, aceasta era o chestiune care ține de conștiință; ei spuneau că deciziile indivizilor ar trebui respectate, dacă nu constituie o amenințare pentru binele public, și foloseau în argumentare ideea dreptului natural. Locke era de altă părere. În primul dintre [Micile
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
creștin, decât muzica europeană sau britanică. Muzica lor întrunește gusturile conservatoare ale congregațiilor și formațiilor corale din bisericile și catedralele episcopale. Structura favorită pentru piesele lor muzicale este de anthem-imn sau fantezie corală țesută în jurul binecunoscutului imn-coral. Metodiștii, Prezbiterienii, Baptiștii, Congregaționaliștii, Romano-Catolicii, Luteranii și multe alte denominațiuni au editat multe cărți de imnuri sau cărți de cântări (numai cu text fără linia melodică), iar editurile și diferite publicații au scos colecții ecumenice pentru uzul tuturor denominațiunilor și pentru toate circumstanțele liturgice
Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]