189 matches
-
bătrînul iarmaroc de nas. Îi prinde, carevasăzică, slăbiciunile. De fapt, Bucureștiul, acela din fragmentele de cronică pe care, în amintirea copilăriei din grozava Barieră a Vergului, îl însăilează Gheorghe Parusi și din anecdotele rumenite bine despre ospețe de cumetri și conițe pe bicicletă ale lui Dan C. Mihăilescu nu e un oraș impozant. E viu, e hîtru, cu glamour-ul lui cojit pe părți și are-o calitate: nu mișcă la fotograf. Ba e chiar frivol, amator de pamblice și de toalete
Praznic de tîrgoveți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11272_a_12597]
-
rămas blăstăm păn-acmu" (cap XXI), că Grigori-vodă "au rădicat țigănăritul și morăritul și prisăcăritul și cîrcimăritul" (cap. XXII), iar Costandin-vodă "di toamnă au scos văcărit și vădrărit tot odată, și di iarnă civerturi și hîrtii, iar di primăvară pogonărit și coniți" (cap. XXIII). Asupra imaginației actuale, termenii ieșiți din uz acționează trezind asociații concrete și chiar comice: merită redescoperite cuvinte ca gărdurărit (taxe legate de viticultură, sancționînd lipsa gardurilor sau alte nereguli), ghindărit (taxă pentru dreptul de a-și hrăni porcii
Biruri,taxe, impozite by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12183_a_13508]
-
chema pe doică) și când sosești mătăluță cu împărățelul, să-i zici să-și scoață... inelu ăla al lui, na! cum îi spune?..., așa, sâgiliu, coană Marioaro, și să i-l strecoare fetii pe deștul dân mijloc... Așa să faci, Conița mea scumpă, - să nu-mi daiu nici o para, zău că asta-i dă la Dumnezău... Minunăția minunățiilor! Toate se petrecură după cum zâsese Gâcitoarea... Ca reporter, angajat mai târziu să reproduc evenimentul într-o revistă din lumea bună, pot da adeverire
Prințesa urgistă (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12429_a_13754]
-
Marius Chivu Suzana Filip și Conița Lena sunt două poete care au puține în comun. Aflate în zone poetice foarte diferite, ambele scriitoare debutează - prima remarcabil, cea de-a doua onorabil - împotriva trendului, la vârste mature. Fiecare a dat câte un volum de poezie atent lucrată
Femeia la 30 de ani by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11785_a_13110]
-
ar putea fi invidiată de toți tinerii furioși și revoltați ai ultimei generații poetice. Eugen Negrici, care semnează atât de rar prefețe și scrie cu atât mai puțin despre debutanți, a avut mână bună. um am anticipat deja, volumul piteștencei Conița Lena (înțeleg că este un pseudonim), despre care editura ieșeană nu ne dă absolut nici o informație, are o copertă nefericită, un titlu neinspirat și se deschide cu un argument al autoarei îngrozitor, prețios și cvasignostic, peste care vă sfătuiesc să
Femeia la 30 de ani by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11785_a_13110]
-
mult mai prietenoase și chiar reconfortante, alcătuite pe structura poeziei populare: lexic preponderent arhaic, vers scurt, ritm trohaic, rimă împerecheată, cu mici refrene și, în general, cu mai toată gama specifică de perisologii, paracheze, polimptote, paronomaze ș.a.m.d. Poezia Coniței Lena este, așadar, una manieristă, a cărei miză cade pe dexteritatea versificării, pe jocurile de cuvinte, pe muzicalitatea versului, pe gratuitul artisticului, mai degrabă, decât pe mesaj, cu toate că o sforțare în acest sens există de fiecare dată. Poemele ei sunt
Femeia la 30 de ani by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11785_a_13110]
-
se aseamănă în metodă nu și în instrumentar, Caleașcă fiind cea mai apropiată, aproape o pastișă -, niște bocete, elegii, cântece sau descântece. Fiind o poezie a înscenării retorice, ineditul și savoarea versurilor vin din schimbarea permanentă a ipostazelor vocii lirice. Conița Lena performează, când cu gravitate, când cu nostalgie sau cu umor, atitudinile unei femei evlavioase, smerite, tânguitoare sau, dimpotrivă, ale uneia cochete, mucalite, frivole, chiar perverse. Există o continuă pendulare între seducție și cucernicie a femeii coapte, supus-bisericoase dar, în
Femeia la 30 de ani by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11785_a_13110]
-
trandafir născut țărână/ umilit întru nimic./ Un lăcaș de primenire/ între simț și-ntre mister./ Trup - ferice-ademenire./ Suflet - semn, țărână, cer." (Suflet) Suzana Filip, Aici e viața de apoi, Prefață de Eugen Negrici, Editura Paralela 45, Pitești, 2004, 56 p. Conița Lena, Ușă de biserică, În loc de postfață de Marian Drăghici, Editura Junimea, Iași, 2005, 80 p.
Femeia la 30 de ani by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11785_a_13110]
-
noi, spune bătrîna ștergîndu-l cu cîrpa, e un praf mărunțel și nu se ia, cine știe de unde l-o fi adus vîntul... Și să nu cadă el... Să stea el așa zile și zile de nu se mai vede soarele... Coniță, zău dacă-i lucru curat. E de la vrăji, cine știe, zău parcă e seară mereu, nu știu cum să zic, nici păsările nu mai cîntă, săracele, io cred că nici să zboare nu mai au cum... Ea, conița, cu bărbatul ei bolnav
Praful by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16489_a_17814]
-
se mai vede soarele... Coniță, zău dacă-i lucru curat. E de la vrăji, cine știe, zău parcă e seară mereu, nu știu cum să zic, nici păsările nu mai cîntă, săracele, io cred că nici să zboare nu mai au cum... Ea, conița, cu bărbatul ei bolnav este din lumea actrițelor îmbătrînite gata să iasă la pensie și care nu mai iese deloc din cauza prafului, ce stăruie în atmosferă mascînd oamenii, colorîndu-i, dîndu-le aspectul unor spectre aduse de vîntul acela înălțat parcă de pe
Praful by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16489_a_17814]
-
în piept, închise ochii, întinse cu delicatețe mâinile și rămase câteva minute bune în extaz. Mihai o admira și trăia alături de ea bucuria naturii. Ioniță privi pe sub sprâncene și-și zise că trebuie să se fi țăcănit de tot cucoana. - Coniță, nu vă fie cu supărare, da' io nu m-am scrântit încă... Treaba dumitale dacă vrei să respiri cu toamna... - Ioniță, n-ai nici un simțământ! sări Mihai. Catinca încearcă să-ți arate ce nu vrei să vezi: frumusețea unui colț
Prin lumea evgheniților by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/8983_a_10308]
-
îndemnuri: ,, Vai de mine! la noi se fumează...bărbatu-meu fumează... și dumnealui mi se pare că-i cam place”. Procedeele educative aplicate de mama au efecte contrare celor dorite. Ionel rămâne o primejdie pentru menajera care face cafeaua: ,, Sări, coniță! varsă spirtul, s-aprinde!” și pentru musafir căruia îi pătează pantalonii ,,culoarea oului de rață”. Punctul culminant și deznodământul se interferează în momentul în care ,,maiorul cade lat”... din cauza fumatului. Ultimul alineat are caracterul unui deznodământ. Sosit acasă, vizitatorul înțelege
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
altul își tot găsește de lucru pe lângă gard, a întors iarba de 8 ori de când sunt aici, îi curg balele pe coada furcii. Cel roșcat este de o obrăznicie rară, a venit cu o sticlă de apă. Auzi mata, nesimțire: "Coniță, apă rece de la izvor pentru sfinția ta." Am poruncit 10 vergi să-i pui pe spate, aflu eu dacă și-a primit canonul. Nu se mai poate, îmi ajunge, am ostenit destul pentru acest schit, am pus vorbă bună la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
caterisesc. Eu nu am nevoie de haiduci în mănăstire, e clar? Această ultimă poruncă a fost ca un fier înroșit pe suflet. Umilința la care i-a îndemnat starețul nu putea fi tolerată. Scenariile gândite în fiecare noapte în livada coniței Cătălina erau ipotetice, atât cât să aibă gust țigara, să încălzească coniacul, să lunece brișca în bucata de slănină afumată. Totuși scenariile nu le domoleau nici pe departe orgoliile de veterani ai schitului. De după creasta Bârgăului, soarele cât o mămăligă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
eu să pătimiți împreună! Să vă sting eu vâlvătaia ce v-a cuprins pe amândoi! Tu visezi, bărbate! Tu ai visat, Aritoane! Ai nebunit, omule!.. Vino-ți în fire! Și și-a făcut semnul crucii... Bine că te-ai închinat, coniță!.. Și a schițat un gest ce trăda intenția de a-și aduce bărdița la vedere... Copiii, Aritoane!.. Eu, moartă... tu, la pușcărie!.. Iartă!.. Așa mai merge! Așa mai înțeleg și eu vorba muierească... Dar ai vrut să mă prostești de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
la orice speță de expresie pe care s-o putem socoti literară: "Ea, simțind că e privită, / Dintr-odată se excită // Și se-oprește. El se-nclină. Lin pocnește o bășină...// Cîntă muzica-n grădină..." (Poem epic, 3). Ca și : "Coniță dulce, cînd te caci, / Ai vrea și-o pulă-n gît să-ți bagi; / De-aceea stau în fața ta / De-a pururi spre-a mă descheia / Blînd la prohab ca să mă sugi / Pînă ce măduva-mi usuci" ( Într-o amintire
Emil Brumaru la ora actuală by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6594_a_7919]
-
sau două de petrecere.) NELLI (bagă capul pe ușa din centru): Derranjez? (Intră.) Bonsoirr, mes amis! (Nimeni n-o cunoaște. Nelli se oprește în fața lui Trahanache, întinde mâna.) Sunt Nelli Rosetti, monsieur le president! TRAHANACHE (oarecum tulburat): Încântat de cunoștință, conița mea... Dar cu ce ocazie prin urbea noastră? NELLI (imitându-l pe Dandanache): Cu ocazia alegerilor, neicusorule ! (Râde gros.) Frumoasă petrecere, n-am ce zice! Noi, la București, n-avem așa ceva. În provincie, lumea știe să petreacă! Îmi plac chiolhanurile
A DOUA SCRISOARE PIERDUT| sau TRENUL TOGOLEZ NU OPREȘTE LA PARIS Comedie post-caragialiană în patru acte (fragmente) by Eugen Șerbănescu () [Corola-journal/Journalistic/4434_a_5759]
-
plac chiolhanurile la nebunie. De fapt, toți strămoșii mei făceau chiolhanuri mari, vă dați seama, din feudalism încoace... au dus-o numai în chiolhanuri! Poate faceți și o vânătoare, s-ar potrivi de minune. Aveți și urși? TRAHANACHE: Să iertați conița mea, cum spuneați că vă numiți? NELLI: Rosetti. Nelli. N-am fost niciodată în acest județ de munte, cunoscut în țară și peste hotare pentru apele lui minerale, dar, vă repet... TRAHANACHE: Aveți puțintică răbdare. Rosetti ați spus? Sunteți fiica
A DOUA SCRISOARE PIERDUT| sau TRENUL TOGOLEZ NU OPREȘTE LA PARIS Comedie post-caragialiană în patru acte (fragmente) by Eugen Șerbănescu () [Corola-journal/Journalistic/4434_a_5759]
-
CAȚAVENCU (dând din șolduri): Forța, părinte, forța! Iată binefacerile unui sistem constituțional!... TIPĂTESCU (dând din șolduri): Mie-mi spui!... ZOE (de pe margine): Bravo, domnule Cațavencu! Văd că ești zelos! Asta nu e cea din urmă Cameră... CAȚAVENCU (dând din șolduri): Conița mea, porunca dumneavoastră e lege pentru mine. BRĂNZOVENESCU (dând din șolduri): Vivat noul primar, onorabilul Tache Farfuridi! TOȚI (dând din șolduri): Vivat! FARFURIDI (dând din șolduri, cu modestie): Onorabile, să nu zicem hop! S-așteptăm sufragiul boborului, în Duminica Orbului
A DOUA SCRISOARE PIERDUT| sau TRENUL TOGOLEZ NU OPREȘTE LA PARIS Comedie post-caragialiană în patru acte (fragmente) by Eugen Șerbănescu () [Corola-journal/Journalistic/4434_a_5759]
-
oameni, nici în semnele cerului. Viața ți-o faci singur! Clipa de față naște clipa care urmează! Asta a învățat de când a rămas o orfană și încă se juca în țărână, cu Andrei, fiul arendașului cu care se încurcase stăpâna. Conița Olga Sâmbure, bunica mea Olga Sâmbure, nevasta generalului... O figură! De ce mi-am amintit, taman acum și aici, de ea, o bătrână cu Alzheimer? Doar am conștiința împăcată. I-am lăsat conacul, cea mai mare parte din moșia recuperată de la
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
Dacă treci pe la nevastă-mea, să n-o sperii cu boala ta. Vreau discreție. (îi face cu ochiul) Nici un cuvânt... Ne-am înțeles? - ...Înțeles, să trăiți! - O lași moartă, că-i face rău. (mică pauză) Doar știi că nu suportă conița... de-al de-astea... cu boli (pentru el) necunoscute. - Știu, (mai vioi) să trăiți! (pentru el) Cum să nu știu!... - ...Ce blestem!... Mare blestem pe capul lui... Parcă prevăd (începe să-și pună lucrurile în valiza) că-l reformează și
CE BLESTEM!... de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360754_a_362083]
-
dom’șef, răspunse omul. Când acasă plâng copilașii, ce să faci? Îți iei sarsanaua și te duci oriunde să aduci, că ei ce știe dacă e mici și mamă n-are... — Copii ai? întrebă Getta 2. — Da’ ce n-am, coniță! Am reumatism, am un frate-n pușcărie și am și pământ de flori dacă doriți, un pol ghiveciul, pui în el laleaua și iese garoafa. EPISODUL 40 MARKETING — Și cum te cheamă, nene? întrebă comandantul Felix S 23, după ce omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Getta 2. — Că la mine găsești de toate, da’ e momente când nu găsești nimic, după cum e timpurile. — Acum, de pildă, dacă ți-aș cere smochine, ai avea? vru să știe Getta 2. — Da’ dă ce să-mi cereți smochine, coniță, când puteți să-mi cereți ciungă? Mestecați la dânsa cât doriți și nici n-are sâmburi, zise Jan. — Mulțumim - răspunse Felix S 23 -, dar nu dorim. Oricum, noi n-am simți ce gust are. Păi am ciungă fără gust, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
cu evidentă tentă de umor. Io? Io nu rămân, de ce să rămân? Io am treabă, doamna prezident, mânca-v-aș suflețelu’, că am guri multe acasă... Da’ cum să semnez io... că n-am carte! Aha... da! Unde pui degetu’, coniță, mânca-ți-aș ochișorii, ici? După ce a „semnat” declarația pe care o scosese grefiera din imprimantă, martorul a ieșit din sală, urmărit de privirea amenințătoare a lui Cartuș. „Ne întâlnim noi, f...i morții mă-tii de boșorog! Ți-arăt
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361281_a_362610]
-
sperie cu una cu două”. M: - Proțapule, nu-mi venea să cred ochilor: soacră-mea... doar o știi că abia o mai țin balamalele, a fost atât de entuziasmată ca m-a rugat să i-o dau și ei. C: - Conița Safta, a vrut-o și ea!?...„Sfinte, fii bun și iartă-i păcatele.” Mă faci să-nebunesc: bătrâna era de față? M: - Cum să nu, ce facem ceva ca ea să nu știe? Săraca de ea!... știi cum sunt astea bătrâne
CIZMA ELECTRICĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367563_a_368892]