237 matches
-
interpretantului în procesul de atribuire de semnificații, o serie de cercetători au explorat logica interpretării ca proces inferențial complex, bazat pe "teoria abducției" a lui Peirce. În contrast cu logica inductivă și deductivă, abducția este procesul inferențial prin care se construiește o conjectură în baza unor „indicii” sau condiții care sunt cunoscute. Pentru a acumula indicii, procesul abducției începe cu observarea, în procesul percepției. Acesta este similar modului în care un medic acumulează simptome pentru a reuși apoi să pună un diagnostic. Peirce
Semiotică () [Corola-website/Science/307024_a_308353]
-
și colegul său de la Academia din Sankt Petersburg. Primele lucrări ale lui Euler în acest domeniu se bazează pe rezultatele obținute de Pierre de Fermat. Euler a dezvoltat unele idei ale lui Fermat, dar a și demonstrat că unele dintre "conjecturile" acestuia erau false. Euler a demonstrat „identitatea lui Newton”, „mica teoremă a lui Fermat”, „teorema celor două pătrate” a lui Fermat și „teorema celor patru pătrate” a lui Lagrange. Unele dintre cele mai mari succese lui Euler se regăsesc în
Leonhard Euler () [Corola-website/Science/303072_a_304401]
-
teorema referitoare la independența valorii derivatelor parțiale față de ordinea derivării. De asemenea, a mai studiat teorema jocului de la Geneva, teoria integralelor despre care a scris mai multe memorii. În 1713 a publicat lucrările unchiului său, Jakob Bernoulli, sub titlul: "Acta conjecturii".
Nicolaus I Bernoulli () [Corola-website/Science/326395_a_327724]
-
Acțiunea cărții se petrece în Sri Lanka în prima parte a secolului al XXI-lea și prezintă viața matematicianului Ranjit Subramanian. În timp ce-și face studiile la Universitatea din Colombo, el devine obsedat de Marea teoremă a lui Fermat, o conjectură realizată de Pierre de Fermat în 1637, pentru care acesta pretindea că a conceput o demonstrație pe care n-a așternut-o niciodată pe hârtie. Demonstrația a scăpat matematicienilor din lume timp de peste 350 de ani, până în 1995 când matematicianul
Ultima teoremă () [Corola-website/Science/329632_a_330961]
-
tehnic, mașinile Turing nu au fost gândite pentru a fi tehnologii practice de calcul, ci un experiment mental despre limitele calculului mecanic; astfel, ele nu a fost niciodată construite. Studiul proprietăților lor abstracte este util în informatică și teoria complexității. Conjectura Church-Turing postulează că orice problemă de calcul bazată pe o procedură algoritmică poate fi rezolvată de către o mașină Turing. Această "conjectură" nu are o formulare matematică, deoarece nu se bazează pe o definiție precisă a conceptului de procedură algoritmică. În
Mașină Turing () [Corola-website/Science/299502_a_300831]
-
mecanic; astfel, ele nu a fost niciodată construite. Studiul proprietăților lor abstracte este util în informatică și teoria complexității. Conjectura Church-Turing postulează că orice problemă de calcul bazată pe o procedură algoritmică poate fi rezolvată de către o mașină Turing. Această "conjectură" nu are o formulare matematică, deoarece nu se bazează pe o definiție precisă a conceptului de procedură algoritmică. În schimb, este posibil de a se defini o noțiune de "sistem acceptabil de programare" și de a se demonstra că "puterea
Mașină Turing () [Corola-website/Science/299502_a_300831]
-
universală (sau mașină universală). O definiție mai orientată matematic a fost introdusă de Alonzo Church, ale cărui lucrări din domeniul calculului lambda s-au împletit cu cele ale lui Turing într-o teorie formală a calculului cunoscută sub numele de Conjectura Church-Turing. Aceasta postulează că orice problemă de calcul bazată pe o procedură algoritmică poate fi rezolvată de către o mașină Turing. La origine, conceptul de mașină Turing reprezenta o persoană virtuală executând o procedură bine definită, schimbând conținutul căsuțelor unui tablou
Mașină Turing () [Corola-website/Science/299502_a_300831]
-
care emulează un automat celular de asemenea considerat universal, făcând aceasta cea mai simplă mașină Turing universală cunoscută. O mașină Turing universală este Turing-completă. Poate calcula orice funcție recursivă, decide orice limbaj recursiv, și accepta orice limbaj recursiv enumerabil. Conform conjecturii Church-Turing, problemele rezolvabile de o mașină Turing universală sunt exact acele probleme rezolvabile de un "algoritm" sau de o "metodă efectivă de calcul", pentru orice definiție rezonabilă a acestor termeni. O versiune abstractă a mașinii Turing universale este funcția universală
Mașină Turing () [Corola-website/Science/299502_a_300831]
-
legat-o la algebrele Von Neumann. Astfel a dezvoltat geometria necomutativă, domeniu despre care a scris cartea de referință, "Géométrie non commutative" (1990), tradusă, revizuită si adăugită în engleză sub titlul "Noncommutative Geometry" (1994). A și lucrat la K-teoria, formulând conjectura Baum-Connes în urma discuțiilor cu specialistul de topologie algebrică Paul Baum, și a introdus noțiunea de cohomologie ciclică. În 1982 a fost laureat cu Medalia Fields, cea mai înaltă distincție în matematică, pentru lucrările sale la algebra de operatori. În 1984
Alain Connes () [Corola-website/Science/335181_a_336510]
-
la teoria modernă analitică a numerelor. Într-o lucrare scurtă (singura pe care a publicat-o privind domeniul teoriei numerelor), a introdus funcția zeta Riemann și i-a stabilit importanța în înțelegerea distribuției numerelor prime. A făcut o serie de conjecturi privind proprietățile funcției zeta, una dintre le fiind cunoscută sub numele de ipoteza Riemann. A aplicat principiul Dirichlet din calculul variațional cu mult succes; aceasta a fost văzută însă mai mult ca o euristică puternică decât ca o metodă riguroasă
Bernhard Riemann () [Corola-website/Science/309980_a_311309]
-
(n. 18 martie 1690 - d. 20 noiembrie 1764) a fost un matematician german. A mai studiat și Dreptul, dar cea mai mare realizare a sa, pentru care a rămas în istoria matematicii, o constituie ceea ce astăzi se numește conjectura lui Goldbach. În 1725 a plecat în Rusia, unde a devenit membru al Academiei Ruse de Științe. În perioada 1726 - 1740 a îndeplinit funcția de secretar al Academiei. În 1742 a devenit funcționar superior în Ministerul Afacerilor Externe, cu care
Christian Goldbach () [Corola-website/Science/320306_a_321635]
-
domeniul teoriei numerelor, a mai studiat chestiuni legate de puterile numerelor perfecte, demonstrând câteva teoreme, cum ar fi cea numită azi teorema Goldbach-Euler. De asemenea, Goldbach a mai adus câteva contribuții în domeniul analizei matematice. Problema care îi poartă numele (conjectura lui Goldbach) a expus-o într-o scrisoare din 1742 către Euler. Demonstrarea acestei teoreme s-a dovedit a fi dificilă; de aceasta ocupându-se doi secole mai târziu: Ivan Vinogradov, Nikolai Ciudakov, Johannes van der Corput, Theodor Estermann. Goldbach
Christian Goldbach () [Corola-website/Science/320306_a_321635]
-
Submulțimile Lagrangiene rezultă în mod natural în multe situații fizice și geometrice. Un exemplu major de Lagrangian este acela al graficului unui simplectomorfism pe produsul mulțimii simplectice , intersecțiile lor manifestând proprietăți de rigiditate pe care nu le manifestă mulțmile netede. Conjectura Arnold dă mai degrabă suma submulțimilor numerelor lui Betti ca o limită inferioară pentru numerele autointersecțiilor unei submulțimi Lagrangiene netede, decât caracteristica Euler în cazul neted. Vom vedea mai jos că, pata luminoasă obținută într-un sistem optic (numită caustică
Mulțime simplectică () [Corola-website/Science/320153_a_321482]
-
scris 250 de pagini. Știi ce-mi dă intensitate pasiunii? Belesc Rusia, nu cu adjective, ci cu o documentare care te va uimi. Nici nu poți bănui ce rol salvator are China pentru Europa. Nu este o speculație în jurul unei conjecturi, ci o demonstrație care se reazimă pe o nezdruncinată documentare. Vreau să lămuresc pe români, din exil și din țară, care sunt datele problemelor internaționale. Mă uimește sfânta ignoranță a românilor, mai ales când în conversație aduc flecăreala de cafenea
Noi contribuții despre epistolograful Pamfil Șeicaru by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6340_a_7665]
-
a lui π. Bailey și Crandall au demonstrat în 2000 că din existența formulei Bailey-Borwein-Plouffe menționată mai sus și a altora similare rezultă că normalitatea în baza 2 a lui π și a altor constante se poate reduce la o conjectură plauzibilă din teoria haosului. Nu se cunoaște nici dacă π și "e" sunt independente algebric, deși Iuri Nesterenko a demonstrat independența algebrică a numerelor {π, "e", Γ(1/4)} în 1996. π este omniprezent în matematică, apărând chiar și în
Pi () [Corola-website/Science/304110_a_305439]
-
și urmată de multe alte ediții, a definit noul înțeles al modului de viață creștin și al creștinismului ca structură intelectuală și practică. Printre rezultatele practice cele mai evidente se află ceea ce se numește astăzi "Teza lui Max Weber". [2] Conjectura istoricului german este că viziunea reformată asupra nobilității muncii la orice nivel, ciubotar sau doctor în știinte, a vocației dăruite și menținute de Dumnezeu în viața fiecăruia, și în special încrederea nezdruncinată în suveranitatea lui Dumnezeu asupra Universului și a
Luteranism () [Corola-website/Science/299840_a_301169]
-
lui Monceaux. Totuși, timpul când a trăit Diogenes Laertios (începutul secolului al III-lea d.H.), dedus prin considerații literare și filosofice, corespunde cu domnia lui Septimius Severus (193-211 d.H.) și a soției sale Julia Domna. Astfel s-ar putea face conjectura că Julia Domna ar fi persoana căreia i se adresează Diogenes Laertios în Viața lui Platon (Cartea a III, 47). Aceasta ca o ipoteză neconfirmată de vreun text.
Diogene Laerțiu () [Corola-website/Science/301157_a_302486]
-
naturale și întregi) și cu operațiile aritmetice. Alte proprietăți ale întregilor sunt studiate de teoria numerelor, din care au apărut unele rezultate cunoscute, precum Marea teoremă a lui Fermat, dar și unele teoreme încă nerezolvate: teoria numerelor prime gemene și Conjectura Goldbach. Pe măsură ce sistemul de numerotație a avansat, numerele întregi au fost considerate un subset al numerelor raționale, care la rândul său sunt conținute de mulțimea numerele reale. Numerele reale sunt folosite la reprezentarea funcțiilor continue. Mai târziu au fost introduse
Matematică () [Corola-website/Science/296537_a_297866]
-
grupurilor topologice, acestea combinând noțiunile de structură și spațiu. Grupurile Lie sunt folosite în studiul spațiului, structurii și schimbării. Topologia are foarte multe ramificații și a fost domeniul din matematică cu cea mai mare dezvoltare în secolul XX, cuprinzând faimoasa conjectură a lui Poicaré și controversata teoremă a celor patru culori, a cărei demonstrație, făcută doar pe calculator, nu a fost făcută încă de om. Subiecte legate de variația funcțiilor matematice sau de variația numerelor. Multe obiecte matematice, precum mulțimile de
Matematică () [Corola-website/Science/296537_a_297866]
-
cantitatea, structura și spațiul. Algebra vectorială dezvoltă cercetarea într-o a patra zonă de cercetare fundamentală, cea a schimbării. Un număr de probleme vechi din acest domeniu au fost rezolvate folosind teoria Galois. "Vezi și Listă de teoreme; Listă de conjecturi."
Matematică () [Corola-website/Science/296537_a_297866]
-
University Press, Cambridge (MA) și Londra, 1985. Fraser, Nancy, Scales of Justice: Reimaging Political Space in a Globalizing World, Columbia University Press, New York, 2009. Kymlicka, Will, Contemporary Political Philosophy: An Introduction, Oxford University Press, Oxford and New York, 2002. Popper, Karl, Conjecturi și infirmări. Creșterea cunoașterii științifice, traducere din limba engleză de Constantin Stoenescu, Dragan Stoianovici și Florin Lobonț, Editura Trei, București, 2001. Rawls, John, A Theory of Justice, Oxford University Press, Londra, 1971. , "The Law of Peoples", în Critical Inquiry, vol
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
vol. 15, nr. 3, 1981, p. 262. 17 William Connolly, "The Dilemma of Legitimacy", în Legitimacy and the State, William Connolly (ed.), Blackwell, Oxford, 1984, p. 231. 18 Ibidem, p. 233. 19 Ibidem. 20 Ibidem, p. 234. 21 Karl Popper, Conjecturi și infirmări. Creșterea cunoașterii științifice, traducere din limba engleză de Constantin Stoenescu, Dragan Stoianovici și Florin Lobonț, Editura Trei, București, 2001, p. 18. ["Despre sursele cunoașterii și ale ignoranței"]. 22 Vezi Immanuel Wallerstein, "Restructuration capitaliste et le système- monde", în
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
ca atare nu sunt niciodată suficiente dacă nu sunt temperate de către tradiții. Instituțiile sunt întotdeauna ambivalente, în sensul că, în absența unei tradiții puternice, ele pot servi și unor scopuri opuse celor pentru care au fost create. Karl R. Popper, Conjecturi și infirmări Una din ipotezele noastre este că schimbările cultural-politice și economice din România ultimelor două decenii se răsfrâng în modificări ale raporturilor modernității cu tradiția. Valorile și normele civilizației occidentale au înlocuit, în 1989, normele colectiviste ale Estului european
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
sunt preluate prin imitație în numele unei modernități perimate. Dacă istoricul Djuvara a revenit din exil cu credința cam sceptică a intrării Occidentului într-un "nou Ev Mediu", echivalent cu "moartea definitivă a civilizației occidentale", (3d) politologul S. Huntington confirmă prima conjectură, dar susține (aproape ca și I. Berlin citat mai sus) că se poate stopa involuția prin cernerea valorilor comune ale celor 7-8 civilizații din lumea de astăzi. Ideea este îmbietoare. Ea ne evocă poziții asemănătoare adoptate și la noi în
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
cam aceasta era metodologia de "învățare și gândire": marxismul este filosofia/doctrina dată, situată pe cel mai înalt piedestal teoretic, fiindcă se pretindea că slujește clasa cea mai progresistă (!), purtătoarea celei mai avansate societăți. Cât de jos a căzut această "conjectură"! Ea era "filosofie științifică" și în același timp "populară", prezentă mereu în documentele de partid. O ilustrare concretă: în primul trimestru școlar din anul 1965-1966, atât la Filosofie cât și la Economie politică s-au studiat "documentele Congresului al IX
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]