237 matches
-
estima că această religie este principala cauză a întârzierii modernizării lor? Sau pregnanța catolicismului în Croația și Slovenia este o cauză a situației lor socio-economice mai bune față de celelalte foste republici iugoslave? De aici se poate foarte ușor trece la conjectura superiorității catolicismului față de ortodoxie și față de islamul răpândit în țări ca Albania și Bosnia-Herțegovina, Kosovo și Turcia, cu standarde mai reduse de viață, parcă o competitivitate mai scăzută în jocurile politico-diplomatice și economice. Alte exerciții de interpretare și acțiuni de
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
17. M. Foucault, Cuvintele și lucrurile.O arheologie a științelor umane. Traducere de B. Ghiu și M. Vasilescu. Editura Univers, București, 1996, p. 468. 18. K.R. Popper, " Spre o teorie rațională a tradiției", traducere de C. Stoenescu, în K.R. Popper, Conjecturi și infirmări. Creșterea cunoașterii științifice, traducere din limba engleză de C. Stoenescu, D. Stoianovici, F. Lobonț, Editura Trei, București, 2002. 19. a) L.Picknett, C. Prince, Conspirația Stargate. Dezvăluirea adevărului aflat în spatele contactelor cu extratereștrii, a spionajului militar și a
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
haine. Își lua „fetița“ la o partidă de cumpărături în weekend și îi spunea: Fă-i o bucurie tatălui tău, lasă-mă să-ți cumpăr gentuța asta retro/haina japoneză cu broderie/sandale de la Gina. Și asta nu e o conjectură, este pura relatare a unui eveniment autentic pentru că, într-o sâmbătă, Franklin era la Barneys aruncând cu banii pentru iubitul lui tânăr și sexos (precum și sărac-lipit), Henk, în speranța că acesta n-o să-l părăsească. Și deodată a dat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
și erau citite ca și cum ar fi vorbit despre hartă, și mesaje care vorbesc despre hartă și sunt citite ca și cum ar face aluzie, bunăoară, la producerea aurului. Și probabil că unii caută să reconstituie harta pe baze conjecturale.“ „Ce tip de conjecturi?“ figuri p. 484 original „De exemplu, corespondențe micro-macrocosmice. Iată aici o altă hartă. Știți de unde vine? Apare În cel de-al doilea tratat din Utriusque Cosmi Historia de Robert Fludd. Fludd e omul Rozacruceenilor la Londra, să nu uităm. Acuma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
pentru el era chiar tratamentul: restituia literaturii, oricât de rea ar fi fost, ceea ce nu era viață. Dar pe 10 iunie trebuie să se fi Întâmplat ceva care-l zguduise. Însemnările privitoare la asta sunt confuze, Încerc aici doar niște conjecturi. Deci Lorenza Îi ceruse s-o Însoțească cu mașina pe Coastă, unde trebuia să treacă pe la o prietenă să ia nu știu ce, un document, un act de notariat, o prostie ce putea fi expediată prin poștă. Belbo consimțise, străfulgerat de ideea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
biluțe vibratile susținute de două baghete cu arc, poate că pe-atunci făceau atingere, ieșeau niște scântei, poate că Frankenstein spera că astfel ar fi putut da viață golemului său, dar nici pomeneală, semnalul ce trebuia așteptat era altul: fă conjecturi, lucrează, sapă, sapă, cârtiță bătrână... O mașină de cusut (ce altceva putea fi, din acelea cărora li se făcea reclamă prin ilustrații, Împreună cu pilula pentru creșterea sânilor, și cu acvila aceea mare care zboară printre munți ținând În gheare aperitivul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
momentul potrivit putea să transforme o bucată de pâine și jumătate de pahar de vin În carnea și sângele fiului lui Dumnezeu și să se nutrească astfel. Era o enigmă de aruncat? Și Îi determina pe părinții Bisericii să facă conjecturi și apoi să declare că Dumnezeu este Unul și Întreit și că Duhul vine de la Tatăl și de la Fiul, iar nu Fiul din Tatăl și din Duhul Sfânt. Era o formulă de doi bani făcută pentru Hylici? Și totuși, ăia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Artemidor din Efes, Antiphon practică o onirocritică decurgând din exegeza rațională și sprijinindu-se pe exercitarea unei simple logici a cauzalităților bine înțelese. Departe de inspirație, de transă ori de apelarea la magia irațională, metoda sofistului trimite la analiză, la conjectură, la căutarea înlănțuirilor, la raționalitatea cea mai clasică sprijinită pe o teorie a cauzelor și a efectelor. La care se adaugă talentul interpretului pentru a produce sens. Antiphon nu propune adevărul visului, ci un adevăr al acestuia, adică adevărul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
el înseamnă în primul și în primul rând stăpânirea dorințelor, dominarea, conducerea lor. Hedonismul obligă la forță și nu tolerează nicio slăbiciune. Corpusul cinic rămâne incert. Dispunem de o mână de fragmente care permit niște concluzii asupra subiectului. Abia niște conjecturi, niște ipoteze, niște supoziții. Un text ciudat al lui Diogene Laerțiu - îndepărtat fără nicio explicație de critica universitară cu un simplu gest de respingere, într-o scurtă notă, ca neaparținând efectiv corpusului... - pune în scenă un Diogene care elogiază consumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
Artemidor din Efes, Antiphon practică o onirocritică decurgând din exegeza rațională și sprijinindu-se pe exercitarea unei simple logici a cauzalităților bine înțelese. Departe de inspirație, de transă ori de apelarea la magia irațională, metoda sofistului trimite la analiză, la conjectură, la căutarea înlănțuirilor, la raționalitatea cea mai clasică sprijinită pe o teorie a cauzelor și a efectelor. La care se adaugă talentul interpretului pentru a produce sens. Antiphon nu propune adevărul visului, ci un adevăr al acestuia, adică adevărul său
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
el înseamnă în primul și în primul rând stăpânirea dorințelor, dominarea, conducerea lor. Hedonismul obligă la forță și nu tolerează nicio slăbiciune. Corpusul cinic rămâne incert. Dispunem de o mână de fragmente care permit niște concluzii asupra subiectului. Abia niște conjecturi, niște ipoteze, niște supoziții. Un text ciudat al lui Diogene Laerțiu - îndepărtat fără nicio explicație de critica universitară cu un simplu gest de respingere, într-o scurtă notă, ca neaparținând efectiv corpusului... - pune în scenă un Diogene care elogiază consumul
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Cameron și Arthur J. Dewey), Scholars Press, Missoula, MT, 1979. O mai recentă ediție facsimilată și diplomatică, scoasă de L. Koenen și Cornelia Römer, Der Kölner Mani-Codex: Abbildungen und diplomatischer Text, Habelt, Bonn, 1985, permite specialiștilor să-și stabilească propriile conjecturi textuale. 86. M3 Pahl., după L. J. R. Ort, Mani: A Religio-Historical Description of his Personality, Brill, Leiden, 1967, pp. 52-54 (adaptarea mea). 87. Fihrist, pp. 781-783 Dodge, cu interpolările mele. 88. M178r.66-129, după Böhlig, Gnosis III, p. 327
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
i se regăsește certificatul de naștere... materie de speculație mai ales pentru interpretul calificat al mitului veșnicei reîntoarceri! Dar, lăsând gluma la o parte, avem dreptul să fim puțin sceptici, întrucât această descifrare a fost făcută printr-o serie de conjecturi, fără acces la vreun document bilingv, și pare destul de dificil să faci o descifrare sigură fără șdocumentț bilingv. Îl cunoașteți pe domnul Daniel Schlumberger? Tocmai mi-a scris, cu multă amabilitate, despre cărțile mele: ca arheolog, a găsit în Afganistan
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
este ilustrată de Nicolae Iorga și în volumul X, din Istoria Românilor. Alături de prezentarea activității lui Mihail Kogălniceanu, Iorga vorbește și despre Șipca și Plevna: Nu știu, poate mă înșel și în adevăr proza ziarelor mari din Europa nu întărește conjecturile mele - dar mie mi se pare că înainte de triumful mare de la Șipca ar fi fost marea primejdie de la Plevna (...). Cu această ocazie s-ar fi descoperit și faptul că România nu e numai vechea Moldovă plus Țara Românească, adică un
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
142) apreciază drept plauzibilă ipoteza lui H. Cohen că tocmai un schelet conceptual ca acela care a primit o elaborare sistematică în Pmsn a constituit temelia ordinii arhitectonice a categoriilor prezentată în CRP. Într-o altă lucrare, el formulează următoarea conjectură mai generală: „Tot așa cum Kant încearcă să realizeze o coerență a principiilor fizicii cu cele ale metafizicii generale, se poate aștepta ca acordul să meargă în direcție inversă, ca metafizica însăși să trebuiască să se modeleze după fundamentele fizicii.” (Kant
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
apodictică. (Vezi Immanuel Kant, Metaphysische Anfangsgründe der Naturwissenschafr, Meiner Verlag, Hamburg, 1997, p. 4.) 8. H. Reichenbach, Der Aufstieg der wissenschaftlichen Philosophie (originalul englez The Rise of Scientific Philosophy, 1951), Brauschweig, Vieweg, 1968, pp. 51-51 și 55-56. 9. K.R. Popper, Conjecturi și infirmări, traducere de C. Stoenescu și D. Stoianovici, Editura Trei, București, 2001, p. 252. 10. Ibidem, p. 120. ll. Ph. Kitcher, „Kant’s Philosophy of Science”, în A. Wood (ed.), Self and Nature in Kant’s Philosophy, Cornell University
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
de viață care desfid presupoziții morale rigide. Fără a întreține o imagine naivă asupra omului, Kant a trăit într-o anumită izolare de urgiile vremii sale41, ceea ce poate explica în parte faptul că a putut nutri iluzii rigoriste. Unor asemenea conjecturi li s-ar putea alătura încă una. Este posibil ca, în anii mai târzii, încrederea lui Kant în puterea de îndrumare a rațiunii comune să fi scăzut. El nu ar mai fi crezut cu aceeași fermitate că aceasta are tot
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
Philosoph der Aufklärung”. Este vorba de textul publicat în 1957 ca introducere la traducerea germană a lucrării Societatea deschisă și dușmanii ei. Acest text a fost preluat sub titlul „Critica și cosmologia kantiană” la capitolul 7 al cărții lui Popper Conjecturi și infirmări. Creșterea cunoașterii științifice, traducere de C. Stoenescu, D. Stoianovici, Fl. Lobont, Editura Trei, București, 2001. I. Kant, Critica rațiunii pure, trad. N. Bagdasar, El. Moisuc, ediția a III-a, îngrijită de Ilie Pârvu. Strategia urmată de Kant în
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
după Plutarh nu conțineau de fapt nimic nou - Plutarh cunoștea deja esențialul acestora: ambiguitatea oracolelor, uneori chiar deplina lor obscuritate 3, explicații venite În urma unor oracole ratate 4, critici ale unor oracole celebre care nu ar fi decât rezultatul unor conjecturi abile precum oracolul care Îi sfătuia pe atenieni În timpul celei de a doua invazii persane să părăsească Atena și să se refugieze pe corăbii 1. Sunt probleme deja abordate de Plutarh, mai ales În dialogul De Pythiae Oraculis, unde critica
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
general. Posibilitatea de a prezice viitorul este pusă În cauză În termeni pe care Îi vom Întâlni la Œnomaos din Gadara și la Lucian din Samosata, o generație după Plutarh: ea ar fi sau rodul Întâmplării, sau rezultatul unor simple conjecturi făcute cu ajutorul logicii. În orice caz, Boethos, pentru că el spune toate acestea, tăgăduiește prezicerii caracterul său veridic și, mai cu seamă, nu vede În ea nici o revelație. Sarapion opune concepției lui Boethos o alta, conform căreia adevărata prezicere ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
Dar imaginea - exotică pentru ambii - a țăranului cu porcul în lesă după trufe prin pădure năștea un echivoc susceptibil, în vremurile noastre, să degenereze în conflict politic: care dintre cei doi era porcul și care purtătorul lui în lesă? După conjecturi cu haz asupra relației lor, conveniră că lesa era de fapt firul cu plumb, ceea ce însemna că, împreunate, trupurile lor deloc greoaie dădeau nici mai mult, nici mai puțin decât sensul local al legii universale a gravitației, impunându-i o
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
Blake. 87 Ahearn discuta pasajul în termenii unui "atac puternic asupra a ceea ce Blake prezintă drept o formă foarte distructiva de religie" (1996, p. 21). 88 Faptul că scrisoarea lui Blake către Butts se referă la compoziția eposului Milton este conjectura lui Damon (pentru mai multe amănunte, cf. Damon, 1988, p. 275). Totuși, în prefață eposului Jerusalem, intitulat To the Public, Blake scrie: "After my three years slumber on the banks of the Ocean, I again display my Giant forms to
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
și în scrisori ale unor personaje importante din acea perioadă, care i-ar fi oferit dovada că Istoria bisericească a lui Rufin, de care se folosise pînă în acel moment, nu era credibilă. Scriitorii dinainte se bazaseră mai mult de conjecturi decît pe surse din aceeași perioadă cu faptele povestite. Prin urmare, s-ar părea că primele două cărți ar fi fost rescrise radical, în timp ce de la a treia la a șaptea Socrate ar fi operat puține modificări. Capitolul 11 din cartea
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
21, Quirinalele. Sâmbătă, 22, Tivoli. Duminică, 23, Nemi. Luni, 24, Ostia, catacombe. Marți, 25, Neapole, Solfatari. Miercuri, 26, Pompei. Joi, 27, Capri. Vineri, 28, Veneția, 12 noaptea. Luni, 1, plecare. Marți, 2, Buc, ora 12 noaptea. Reîntoarcerea din Italia". Oricâte conjecturi am face asupra mobilului ascuns al intempestivului voiaj, discreția criticului ne obligă la o rezervă pe măsură, avertizându-ne astfel în privința capcanei interpretărilor tendențios biografiste atât de ispititoare, însă! De-am fi descoperit și alte asemenea pasaje enigmatice, nu știu
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
Artemidoros din Efes, Antiphon practică o onirocritică decurgând din exegeza rațională și sprijinindu-se pe exercitarea unei simple logici a cauzalităților bine înțelese. Departe de inspirație, de transă ori de apelarea la magia irațională, metoda sofistului trimite la analiză, la conjectură, la căutarea înlănțuirilor, la raționalitatea cea mai clasică sprijinită pe o teorie a cauzelor și a efectelor. La care se adaugă talentul interpretului în producerea sensului. Antiphon nu propune adevărul visului, ci un adevăr al acestuia, adică adevărul său, ca
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]