28 matches
-
mesaje care spuneau altceva și erau citite ca și cum ar fi vorbit despre hartă, și mesaje care vorbesc despre hartă și sunt citite ca și cum ar face aluzie, bunăoară, la producerea aurului. Și probabil că unii caută să reconstituie harta pe baze conjecturale.“ „Ce tip de conjecturi?“ figuri p. 484 original „De exemplu, corespondențe micro-macrocosmice. Iată aici o altă hartă. Știți de unde vine? Apare În cel de-al doilea tratat din Utriusque Cosmi Historia de Robert Fludd. Fludd e omul Rozacruceenilor la Londra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
numesc jubilări similare, deoarece sunt resimțite, trăite și percepute de aceeași identitate corporală, de aceeași subiectivitate carnală. Pentru că, să nu uităm, Aristip nu încetează să facă din cele cinci simțuri modalitățile cunoașterii și căile de acces la certitudine -ea însăși conjecturală și relativă față de subiectul care percepe și își redă percepția. Această plăcere corporală dă măsura idealului hedonist: el desemnează acel ceva către care trebuie să tindem, tot așa cum neplăcerea semnalează ceea ce trebuie evitat cu orice preț. Aceste mișcări naturale, uitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
numesc jubilări similare, deoarece sunt resimțite, trăite și percepute de aceeași identitate corporală, de aceeași subiectivitate carnală. Pentru că, să nu uităm, Aristip nu încetează să facă din cele cinci simțuri modalitățile cunoașterii și căile de acces la certitudine -ea însăși conjecturală și relativă față de subiectul care percepe și își redă percepția. Această plăcere corporală dă măsura idealului hedonist: el desemnează acel ceva către care trebuie să tindem, tot așa cum neplăcerea semnalează ceea ce trebuie evitat cu orice preț. Aceste mișcări naturale, uitate
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
434-437. De Durand propune anul 437, în măsura în care putem identifica această operă cu o scurtă carte despre întruparea Unului-născut, în trei părți, despre care Chiril afirmă că tocmai a terminat-o în epistola 67, scrisă probabil în 437; însă identificarea rămîne conjecturală. Protagonistul dialogului (interlocutori: A și B) explică faptul că Logosul s-a supus nașterii dintr-o femeie, rămînînd în același timp ceea ce era, adică o entitate de origine celestă, superior întru totul, pentru că e Dumnezeu, chiar și prin trup. Cine
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
concluzii logice care se bazează pe premise valide, poate deveni o teorie sau o parte a unei teorii. O ipoteză care a fost falsificată trebuie înlăturată, modificată sau înlocuită. Fred N. Kerlinger definea ipoteza astfel: o ipoteză este un enunț conjectural despre relația dintre două sau mai multe variabile. Rezultă de aici că legătura dintre variabile nu este sigură, ci probabilă. Johan Galtung dă următoarea definiție: o ipoteză este o propoziție despre felul în care un set de unități S este
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
niște jubilări similare, deoarece sunt resimțite, trăite și percepute de aceeași identitate corporală, de aceeași subiectivitate carnală. Pentru că, să nu uităm, Aristip nu încetează a face din cele cinci simțuri modalitățile cunoașterii și căile de acces la certitudine - ea însăși conjecturală și relativă față de subiectul care percepe și își redă percepția. Această plăcere corporală dă măsura idealului hedonist: el desemnează acel ceva către care trebuie să tindem, tot așa cum neplăcerea semnalează ceea ce trebuie evitat cu orice preț. Aceste mișcări naturale, uitate
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
care părinții așteaptă rezultate școlare foarte bune; - meditațiile constituie o strategie instituționalizată de a depăși riscurile școlare ale sistemului de promovare prin examene, fiind astfel determinate direct de iminența acestor examene. Variabilele cu care am măsurat factorii incluși în propozițiile conjecturale de mai sus au fost: - resursele familiei: nivelul de instrucție al tatălui - codificat dummy (1 - studii superioare) -, veniturile familiei în luna anterioară și numărul de membri ai familiei; - rezultatele școlare ale elevului: media generală pe anul de studiu anterior - aspirațiile
[Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
reto rică -, filologul era menit să studieze muzica, aritmetica, geometria și astrologia. Născută din punerea alături a manu scriselor, filologia a alăturat cunoștințe din domenii felurite, Îmbrățișîndu-le erudit cît mai apropiat de original. Această parte a criticii o numesc unii conjecturală (lat. coniec tura „presu pu nere“) sau divinatorie (lat. diuinare „a ghici“) sau critica emendatrix (lat. emen dare < mendum „greșeală“). Învățații care lucrau la biblioteca din Alexandria sînt cei care au fundamentat filologia. Biblioteca din Alexandria cuprindea două sute de mii
Papirus, pergament, hartie by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
doar pentru că nu se oferise Încă o soluție convingătoare. Admiterea limitărilor de care se lovește restabilirea textului are rolul de a-i nuanța parcursul și de a arăta În ce măsură este un demers deschis. La polul opus se plasează respingerea criticii conjecturale În prin cipiu. Pentru destinul textului, este cu mult mai primej dios ca o coruptelă să treacă nebăgată În seamă decît ca un text valid să fie atacat În mod nejustificat: fiecare conjectură eronată provoacă o reacție de respingere, dar
Papirus, pergament, hartie by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
prin excluderea posi bilității de a fi independent. Se demonstrează că un martor B este independent de un martor A, descope rind În A Împotriva lui B o eroare constituită În așa fel, Încît ceea ce știm noi din stadiul criticii conjecturale a perioadei dintre A și B ne autorizează să avem cer titudinea că nu putea fi Îndepărtată prin conjectură În acea perioadă. Erorile de tipul acesta sînt numite erori separative (errores separativi). O eroare celebră În tradiția clasicilor greci este
Papirus, pergament, hartie by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
comunitar, mai puțin directiv, dar general stimulator prin statutul său de mediu, de „comunitate a descoperirii cunoașterii” (Brown, Campione, 1994; Scardamalia, Bereiter, 1996), de mediu coparticipativ larg și care evoluează „spre a deveni o comunitate în învățarea prin dezbatere constructivă, conjecturală, generatoare de întrebări, de critică, de argumente și probe” (Glaser, 1998); (2) cel epistemologic, de orientare reconstructivă și metacongnitivă, cu accente pe inteligențele socială și emoțională, ambele cu impact semnificativ asupra învățării. c) La nivelul conținuturilor învățării remarcăm apariția unor
Învăţarea şcolară by Burlacu Gabriela Rodica () [Corola-publishinghouse/Science/1242_a_1884]
-
434-437. De Durand propune anul 437, în măsura în care putem identifica această operă într-o scurtă carte despre întruparea Unului-născut, în trei părți, despre care Chiril afirmă că tocmai a terminat-o în epistola 67, scrisă probabil în 437; însă identificarea rămâne conjecturală. Protagonistul dialogului (interlocutori: A și B) explică faptul că Logosul s-a supus operațiunii de naștere după trup de către o femeie, rămânând în același timp ceea ce era, adică o entitate de origine celestă, superior întru totul, pentru că e Dumnezeu, chiar
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
însuși" (Împrejurimi). Sau, în anii bătrâneții, un vers mai exact: "Sunt o oglindă, un ecou, un epitaf (Zilele de ieri). Nu cumva noi oamenii suntem o "oglindă spartă", sau doar un vis al oglinzii, se întreabă în Beppo sau Poemul conjectural. Toate oglinzile lui Borges ne redau un "profund univers țesut din reflexe". Oglinda va păstra totul", spune el în Mai 20, 1928. Noi suntem aceste reflexe, aceste simulacre și multiplicări, în timp ce marchizul de Bilbao sau Brigbelu, la Eminescu, simt spaima
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
informație genetică codificatoare de virusuri tumorale de tip C ARN într-o formă neexprimată în aceste celule somatice ca și în celulele germinative (și care persistă sute de generații în culturi celulare, fără o producție evidentă de virus). Teoria susține conjectural Rememorări istorice: de la „discrazia” canceroasă la oncogeneza plurifactorială existența de virogene endogene (codificatoare de particule C) și oncogene (responsabile cu transformarea oncogenă a celulelor normale) care sunt ținute neexprimate prin mecanisme efectuate de represori din celulele normale. În acest mod
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
lansetele (i.e. ipotezele de lucru) trimise pe text dinspre zona de literatură universală unde Mihai Moraru îl vede potrivindu-se "mușcă" din rezerva lui de inedit, transportînd-o în zona cealaltă, a tiparelor, a sistemelor. Placînd, așadar, structuri (fie ele și conjecturale) pe macheta oarbă. Asemenea "particule" relevante pentru comportarea ansamblului sînt, bunăoară, anume forme dialectale al căror aranjament dă ca sigură o primă versiune moldovenească a "poveștii" Viteazul și Moartea. Comparînd manuscrisele, Mihai Moraru conchide că textul a circulat mai puțin
Urechea păcătosului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10760_a_12085]
-
să aibă drept rezultat adîncirea vieții celei de toate zilele, care să îngăduie accesul la o lume nouă, mîntuită. Dan Ciachir e un personaj pe cît de plin de vitalitate pe atît de pios, într-o cuceritoare armonie a concilierii conjecturalelor contrarii. Dan Ciachir: Cînd moare o epocă, Ed. Anastasia, 2003, 134 pag.
Amintirile unui meridional by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13547_a_14872]
-
deasupra lor un strat de frunze/ deasupra frunzelor negura/ deasupra negurii cerul/ aceste pietre/ sub ele/ sînt cîteva litere cîteva semne” (Deasupra lor). Dar sub acest strat elementar se ascund mecanisme revelatoare de sensuri ce lărgesc considerabil miza discursului, subminînd conjecturala simplitate. Cele văzute semnifică nevăzutele, imanența punctează transcendența, în montaje în care superficia simplă se dovedește doar o mască a ireductibilului misterios. Bardul intuiește labirinticele căi dintre aparența și esența fenomenelor, cu atît mai tulburătoare cu cît ele aparțin zonei
Poezia lui Petre Stoica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13341_a_14666]
-
literatura română. O literatură, pe deasupra, și întârziată. Aș deplasa accentul de pe timp, pe performanța recunoscută universal, în acest fel ajungând mai sigur la cauzele care generează efectele și afectează literatura, oriunde în lume. Așezat în proximitatea (mai degrabă conjuncturală și conjecturală, cred eu) a lui A. Marino, doar pentru aplecarea spre critica ideilor literare ori militantismul liberal-occidental, I. B. Lefter este acreditat pentru că aduce o perspectivă postmodernă asupra modernismului românesc, dar discreditat pentru că nu se decide între teorie și istorie literară
Canonul estetic: listă, curent, generație?... by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/7882_a_9207]
-
decât cel al lui Joyce și nici chiar Roma mea din Quo Vadis nu a fost înlăturată de aceasta din ziua de azi, cu miile ei de mașini și zecile de Caravaggio”. Fernando Savater intenționase să-și intituleze autobiografia „Amintiri conjecturale” ca un omagiu adus lui Borges. Prin analogie cu conjectura practicată de Borges ca alternativă a ipotezei științifice pentru a recupera imaginaț ia și fantezia, „însemnările” sale sunt „reconstrucții literare pornind de la câteva firișoare de nisip cuibărite într-un catastif
Scriitori hispanici și lecturile lor by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/4126_a_5451]
-
demonic, un maniheism însă nu formal dramatizat, ci bonom, întrucît apare atins de dispoziția relativizării, ca și de... plictis. O înfruntare din capul locului... necavalerească, deoarece terenul pe care se desfășoară aparține mentalității demonizate, fie și printr-o vicleană nuanțare conjectural neutră: „În ceruri ca de beton bunul Dumnezeu/ își întoarce plictisit chipul. (...) Doar Satan mai dă semne de viață,/ dă din coate dirijînd coruri de muște./ Apoi scuipă și el plictisit, amețit/ de vara oltenească,/ pe asfaltul încins,/ pe versurile
Feminitate versus provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13509_a_14834]
-
fi avut în vedere. Desigur, Borges aduce în față ceva realmente de negândit. Orice clasificare eșuează în fața celor pe care le propune universul însuși. Spune singur de altfel că „nu există clasificare a universului care să nu fie arbitrară și conjecturală; pricina este foarte simplă: nu știm ce este universul“<ref id="200">Jorge Luís Borges, Limba analitică a lui John Wilkins, în antologia Jorge Luís Borges, Eseuri, ed. cit., p. 248.</ref>. Însă acest lucru nu ne oprește niciodată pe
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
Carlo Emilio Gadda (Casa Cavenaghi, în Adalgisa, 1944) și Alberto Arbasino (Frați întru Italia, 1963), ei reușind să vadă haotice tocmai cele ce apar ordonate în lumea obișnuită. Iar dacă orice clasificare a celor ce compun universul este arbitrară și conjecturală, „de ce să nu lăsăm spațiu, în locul satirizării proiectelor utopice, fanteziei lingvistice?“<ref id="202">Cf. Umberto Eco, De la arbore spre labirint, ed. cit., p. 378.</ref>. Este ceea ce ar face Borges prin enumerarea sa. Ar fi vorba de o dublă
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
fi avut în vedere. Desigur, Borges aduce în față ceva realmente de negândit. Orice clasificare eșuează în fața celor pe care le propune universul însuși. Spune singur de altfel că „nu există clasificare a universului care să nu fie arbitrară și conjecturală; pricina este foarte simplă: nu știm ce este universul“<ref id="200">Jorge Luís Borges, Limba analitică a lui John Wilkins, în antologia Jorge Luís Borges, Eseuri, ed. cit., p. 248.</ref>. Însă acest lucru nu ne oprește niciodată pe
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
Carlo Emilio Gadda (Casa Cavenaghi, în Adalgisa, 1944) și Alberto Arbasino (Frați întru Italia, 1963), ei reușind să vadă haotice tocmai cele ce apar ordonate în lumea obișnuită. Iar dacă orice clasificare a celor ce compun universul este arbitrară și conjecturală, „de ce să nu lăsăm spațiu, în locul satirizării proiectelor utopice, fanteziei lingvistice?“<ref id="202">Cf. Umberto Eco, De la arbore spre labirint, ed. cit., p. 378.</ref>. Este ceea ce ar face Borges prin enumerarea sa. Ar fi vorba de o dublă
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
century such politics hâd no chance to be accomplished în the continental and regional realities. The French Revolution hâș fundamentally modified the structure of the European political system, the old allies becoming irrecon cilable enemies, while the "time-old enemies" became "conjectural allies". În this category was even Austria, în the first hypostasis with France, and în the second with Prussia. În that context, the hard and repeated defeats suffered by Austria în the confrontations with the French armies drove it ouț
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]