26 matches
-
ceea ce s-a întâmplat la concursurile pentru posturile din cercetare. Ca și în cazul multora din bursele POSDRU, situație semnalată de mine în alte ședințe de Senat, și acestea au deschis un câmp larg de desfășurare pentru nepotism, cumetrialitate și conjugalitate. Nu trebuie să dau eu exemple, le știu toți membrii comisiilor în culpă și le pot afla toți membrii Senatului măcar în zona lor de interes profesional. În același timp, știu câteva candidaturi excepționale care n-au avut șansa unor
SCRISOARE DE DEMISIE DIN SENATUL UNIVERSITĂŢII de LIVIU ANTONESEI în ediţia nr. 831 din 10 aprilie 2013 by http://confluente.ro/Liviu_antonesei_scrisoare_de_liviu_antonesei_1365581103.html [Corola-blog/BlogPost/345814_a_347143]
-
și zâmbetul plin de ambiguități. Este un gen al inteligenței și al abilității și, mai ales, este un produs al spiritului comic. Județul nostru a dat mereu excelenți epigramiști, dovadă că în țara imaginară a lui Caragiale, râsul are o conjugalitate trainică și frumoasă cu plânsul. Mă bucur că în fruntea epigramiștilor de azi se află un prahovean de marcă, Dl. Ionescu-Quintus, admirabil, om de spirit și de talent, ajuns - grație lui Dumnezeu - la vârsta patriarhilor. Regret că nu pot fi
2012 de GEORGE ROCA în ediţia nr. 690 din 20 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/George_roca_prezinta_romeo_si_julieta_george_roca_1353470012.html [Corola-blog/BlogPost/364860_a_366189]
-
zâmbetul plin de ambiguități. Este un gen al inteligenței și al abilității și, mai ales, este un produs al spiritului comic. Județul nostru a dat mereu excelenți epigramiști, dovadă că în țară imagi nara a lui Caragiale, râsul are o conjugalitate trainica și frumoasă cu plânsul. Mă bucur că în fruntea epigramiștilor de azi se află un prahovean de marcă, Dl. Ionescu-Quintus, admirabil, om de spirit și de ta lent, ajuns - grație lui Dumnezeu - la vârsta patriar hilor. Regret că nu
ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Laurenţiu Bădicioiu () [Corola-journal/Journalistic/93_a_107]
-
Autor de ficțiune, de poezii și eseuri literare, dintre care unele au obținut premii intrenaționale, Amit Chaudhuri ocupă și el un loc de frunte în tânăra generație a literaturii anglo-indiene. Într-un registru intimist, el reflectează asupra familiei și a conjugalității în căminele clasei mijlocii. Hari Kunzru a publicat recent o epopee comică pe tema căutării identității, ilustrând renașterea tendințelor individualiste care sunt în floare în cadrul clasei mijlocii rezidente în metropolele indiene. Kiran Desai s-a remarcat prin obținerea premiului „ Man
Cultura Indiei () [Corola-website/Science/314381_a_315710]
-
Știu că la Iași ești un desăvârșit ciuhurez, că nu vezi pe nimeni, și că te-ai sălbătici cu desăvârșire dacă n-ai cultiva măcar acasă, vițul solitar aș zice al cafelei, pe carele știu că îl consumi la căldurica conjugalității. Aci, în paranteză, lipsa de cafea stăruie, și nu este ca la voi, abundența de cutii transoceanice. Noi, însă, cei împătimiți, continuăm a „mitocosi?” prin infame localuri, filtruri mai mult sau mai puțin dubioase. Ei, unde sunt frumoasele zile de la
Note despre epistolograful Șerban Cioculescu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4098_a_5423]
-
se însoară cu Lopy, un simulacru de Penelopă și ei vând niște terenuri pentru a face călătoria de nuntă. Sfârșit derizoriu pentru o Itacă ce nu mai este decât o imagine turistică lipsită de autenticitate. Dar Itaca este și spațiul conjugalității. Întâlnirea dintre Ulise și Penelopa asumă de-a lungul timpului crizele conjugale cele mai variate. Bineînțeles, Ulise este totodată Don Juan-ul pe care îl știm și soțul care se întoarce, doi oameni locuiesc în pieptul său, fapt pus în scenă
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
în 1961 (30 mai) cu câteva zile înainte ca ea să moară. O istorie întinsă pe treizeci și ceva de ani, o cronică a vieții interioare și a lumii prin care trece o femeie inteligentă și fără noroc, devotată în conjugalitatea ei tumultuoasă, cu o certă vocație creatoare, lipsită de vanitățile care, de regulă, devastează femeile din clasa ei. Nu scrie ușor, nu are ceea ce se cheamă talent literar, unele fragmente din jurnal par a fi traduceri din altă limbă, dar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290630_a_291959]
-
de drept, în 1981. Femeie discretă, ea își va accepta fără convulsii destinul. „Cred că am fost două individualități paralele, astfel încât ne-am putut afla la un moment dat în același plan, cum ar zice geometria” - va explica ea această conjugalitate neobișnuită. Viața sentimentală a poetului este agitată, cu multe episoade. În funcție de acest scenariu, poetul își schimbă des muzele și locuințele, abandonând totodată bunurile lui materiale (puține câte erau) și manuscrisele. „Saci de manuscrise”, va mărturisi el unui prieten, critic literar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
fermecător, ea fiind irezistibilă inclusiv prin umorul involuntar al contaminărilor lingvistice pe care le face (tricotées pentru très cotées, la bouche pentru la luge, saucisses pentru sosies ș.amd.). Permițându-și capriciile și fatuitatea răsfățatului de public, ghiftuit de nurii conjugalității, Gabriel simte că vrea altceva, drept care își reîncepe escapadele. Dezamăgită atât de Gabriel care o înseală. cât și de Paris unde simte că se ofilește (marele oraș înfățișându-i-se ca o postmodernă curte a miracolelor), Iulia se-ntoarce în
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
temele și motivele. În 1955 i se reprezintă Boieri și țărani, piesă dezvoltată în jurul momentului 1907, fără prea mari concesii ideologice, dar și fără un conflict dramatic pregnant. Ulterior își face ucenicia în genul pseudofacil al comediei dramatice pe tema conjugalității, astfel că Divorțul („Teatrul”, 9/1966), Întoarcerea („Teatrul”, 7/1969), Noaptea speranțelor (apărută în 1973 în volumul omonim) și Menajera („Teatrul”, 1/1974, reluată în volum în 1979) par variante ale Casei cu păpuși de Henrik Ibsen (Mircea Ghițulescu), unde
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289652_a_290981]
-
Paula și Cornelia (între care oscilează Nucu) sunt două marote ale imaginarului scriitorului, alcătuite dintr-o sumă de clișee ținând de melodramă sau de romanul sentimental: prima este seducătoarea ratată, care după o tentativă de suicid își găsește fericirea în conjugalitate; a doua este o penelopă a statorniciei, lipsită de dramatism și profunzime. Dacă în alte scrieri, precum nuvelele din volumul Cascadorul (1981) sau romanul Învingătorului i se dau flori (1989), tematica și tipologia sunt aceleași, registrul narativ se schimbă. De
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287809_a_289138]
-
à leurs dévotions et a leurs charités” (arătându-se, uneori, foarte generoase)27. Acceptate (lumea medievală își dădea acordul cu trei ipostaze ale femeii: fecioară, soție, văduvă; referința - arăta Georges Duby - „se făcea la gradul de puritate sexuală: virginitate, văduvie, conjugalitate”) în Veacul de Mijloc, văduvele nu erau, se pare, și dorite. „Aceste femei singure - reflecția lui Georges Duby are, desigur, în vedere Apusul Europei și situațiile extreme - încep, deci, a fi reunite în instituții de izolare și protecție, organizate, de
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
descifrat sensul modern, vine din certitudinea de a face răul. Stephen se află în căutarea normalizării situației cu tot scandalul care ar putea decurge, și anume divorțul de Ingrid, dezvăluirea care i-ar îndepărta fiul poate pentru totdeauna. Dragostea și conjugalitatea aparțin unor regnuri diferite, între soți și amanați sunt distanțe incomensurabile din punct de vedere psihologic. Anna îl pune în fața unui tablou de gen, un tablou burghez ratificat de contractul marital, un tablou mortificant pentru amanți, abandonarea condiției lor damnate
Marți, oamenii sunt sparți, miercuri, oamenii sunt cercuri by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7393_a_8718]
-
pentru a și-o aservi e ușor paranoică. În plus, ar trebui să se ia notă de diferențele dintre noi. Sîntem naturi greu de "omogenizat" și, în multe privințe, sîntem, intelectualmente, în litigiu. "Cu probleme"... Da, nu trăim într-o conjugalitate idilică. În același timp e inevitabil ca oamenii care au întrebări comune, care au lecturi comune, care au o problematică asemănătoare să vină mai devreme sau mai tîrziu în contact. Dar vă aduc aminte că, de pildă relația mea cu
"Să recuperăm obiceiul de a nu fi de acord cu cineva fără a-i dori Dispariția" by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15476_a_16801]
-
comentat), sau tulburătorul vers: Lumina sa e vocea, prin ea vorbiți vederii și aș adăuga încă două versuri din Mihaida: Și-n haos echilibrul și ordinea se puse/ .../ Tot spațiul se împle, și timpul ia măsură - cît de eminescian sună! Conjugalitatea este modelul liricii erotice heliadești. Este un fervent al spațiului conjugal. El pariază pe Hera și nu pe Afrodita, fie ea Pandemos, al iubirii pasionale, fie ea Urania, a iubirii spiritualizate. "Lucru rar în poezie. Denis de Rougemont (Les mythes
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
a iubirii spiritualizate. "Lucru rar în poezie. Denis de Rougemont (Les mythes de l'amour) crede că literaturile europene n-au propus un mit al căsătoriei ideale. Literatura caută, în genere, simboluri erotice în afara spațiului conjugal. Nici Barthes nu trece conjugalitatea printre figurile discursului îndrăgostit. Căminul este cu precădere spațiul unui lung război de hărțuială. El poate provoca uneori, prin evaziune, o formă a pasiunii erotice. Nu ne putem imagina, zice tot Denis de Rougemont, pe Tristan însurat. Heliade și-l
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
n-are, pentru Heliade, nici o justificare dacă nu duce spre altar (cămin). Odată instalată în celula familiei, pasiunea îmbracă veșmintele datoriei. Pentru spiritul romantic asta ar echivala cu un detestabil eșec. Pentru Heliade este o împlinire sacră. El înnobilează, astfel, conjugalitatea și face din ea figura dominantă a vieții afective. Mitul poeziei lui nu este Don Juan, nu este, pînă la capăt, nici Tristan (mitul pasiunii devoratoare). Este mitul cuplului biblic, simbolul unei mîndre singurătăți în doi" (E.S.). Sînt subliniate în
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
de evaziune, de plutire, cum se zice, cu capul În nori. Așezat, mulțumit, Îndrăgostitul elegiac se gîndește deja la moarte: „sosească ceasul, noi ne gătim”. O moarte calmă, un sfîrșit aproape mulțumit. Figura esențială a erosului heliadesc este, În fond, conjugalitatea. Simbolul feminității este pentru el Hera. Alții celebrează amorul pasional sau amorul spiritualizat, pe Afrodita Pandemos sau pe Afrodita Urania. Heliade face cu ardoare elogiul cuplului și al castei iubiri conjugale. Lucru rar În poezie. Denis de Rougemont (Les mythes
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
castei iubiri conjugale. Lucru rar În poezie. Denis de Rougemont (Les mythes de l’amour) crede că literaturile europene n-au propus un mit al căsătoriei ideale. Literatura caută, În genere, simboluri erotice În afara spațiului conjugal. Nici Barthes nu trece conjugalitatea printre figurile discursului Îndrăgostit. Căminul este cu precădere spațiul unui lung război de hărțuială. El poate provoca uneori, prin evaziune, o formă a pasiunii erotice. Nu ne putem imagina, zice tot Denis de Rougemont, pe Tristan Însurat. Heliade și-l
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
gingaș cu a patriei iubire.” În altă parte, Alecsandri condamnă celibatul, deși biografii lui semnalează faptul că poetul a trăit pînă spre bătrînețe Într-o conviețuire liberă. Este una dintre figurile sociabilității, frecvente În erotica alecsandriană. Iubirea tinde spre o conjugalitate tihnită și ocrotitoare: „Nemernic este omul ce n-a-ntîlnit pe cale O gingașă păreche În cursul vieții sale! Pe inima lui seacă, ruină părăsită, Paingănul urzește o pînză Încîlcită, Prin care nu răzbate nici o simțire bună... Ca racla ce-i deșartă, lăuntrul
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
circiumă) și muierile așteaptă afară: „atuncea sînt Întunericimi, urmează vreme umedă și, cumva de nu va ploua din ceri, izvorăsc picăturile din ochi”... Previziuni ambigue, propozițiuni deocheate, Întunericimi suspecte! Anton Pann este cel dintîi care aduce În literatura imaginea unei conjugalități degradate. Eroina istorioarelor lui morale e, de regulă, muierea rea. Viața a făcut din Izolda o ființă infernală. Puterea ei de invenție În rău este nelimitată. Pentru stăpînirea (nu vindecarea ei), Pann prevede sancțiuni severe. Misoginia lui este profundă. Bărbatul
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
căsniceasca lege”. Vinovată este, de regulă, femeia rea (În misoginia lui, Pann Își pierde umorul). Într-o epocă În care femeia este divinizată, iar poezia erotică domină producția literară, Pann introduce critica erosului. Figura lui poetică dominantă este aceea a conjugalității periclitate. Periclitate de firea slabă, nestatornică a femeii, de moravurile sociale, de prostia omenească etc. LÎngă această figură, există altele două: aceea a bărbatului pățit și a femeii Îndrăcite. Pann semnează el Însuși un pățit și, dacă dăm crezare uncia
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
fantasmele să Înăbușe rațiunea”. Imaginația sa este „În esență aeriană și ascensională”. „El se simte bine peste tot, căminul său este acolo unde se deschide o perspectivă mare, unde lucrurile se Înmulțesc”. „Figura esențială a crosului heliadesc, este, În fond, conjugalitatea”: „În dragoste, ca și În cultură, politică, Ion Heliade Rădulescu se simte un Părinte”. Grigore Alexandrescu „este cel dintîi poet român care are pe de-a-ntregul o conștiință artizanală”. El „pune stilul Înaintea talentului). Trăind Într-o epocă de Întemeiere
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Într-o epocă În care femeia este divinizată, iar poezia erotică domină producția literară, Pann introduce critica erosului”. „Pann face parte și el din familia poeților Întemeietori, dar În linie morală”; este „cel dintîi care aduce În literatură imaginea unei conjugalități degradante: Nevasta rea este obsesia lui, apropiindu-se În această privință de Creangă”. Remarcabile, sînt și generalizările, concluziile, eseului: „După 1840 tipul femeii cochete circulă mai des prin poezie. Heliade se dezlănțuie Împotriva ei Într-un pamflet. C.A. Rosetti
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
TÎrgoviștei. Ora indecisă a inserării. „Ființele aeriene” și peisajul celest. Tematica ascensiunii și a căderii. Un vis moralizator. „Poruncitorul” deget. Regimul statului divin. Un complex œdipian În lumea arhanghelilor și imaginea surpării universului. Nunta cosmică. Ordinea „adamiană”. Erosul heliadesc. Figura conjugalității. Zburătorul și originea unei boli necunoscute. Dragostea ca energie ascensională. Femeia și „misticul trianglu”. Delirul creațiunii, iarăși. Un discurs format din mai multe discursuri. Figura „hrăpirii”. Cele trei muze ale lui Heliade: muza cetățeană, muza astrală și muza buclucașă. VII
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]