14 matches
-
antecesorii se străduiau să pună constituienții în ordine, până la stadiul sunetului, acum acțiunea se îndreaptă tocmai pe fracționare, pe descompunere, pe hazard, pe o căutată ambiguitate. Sumar, aș integra perspectiva semnalată în globalism, în eclectism, în omogenizare și omogenitate, în conjuncturalism și, reiterez, într-o regretabilă absență a efortului structurant. Speciile cultivate predilect sunt cele ale divertismentului, ale happeningului. Tipul de artă evocat se adresează unui public needucat, lipsit de pretenții, de sensibilități, descumpănit, buimăcit, văduvit de repere, de judecăți valabile
Revista MUZICA by Adrian Iorgulescu () [Corola-journal/Science/244_a_479]
-
contra bolșevismului, care "vrea să ne aducă spre epoca troglodită, spre zarea neagră și bestială de unde am pornit." Când însă "uraganul siberian", cum îl numea, se apropie de Nistru, prevestind înfrângerea sigură a Germaniei naziste, scriitorul alunecă spre un întristător conjuncturalism, explicabil, să zicem și prin slăbiciunea omenească a fricii. Bolșevicilor, pe care îi anatemizase, le recunoaște acum - stupoare! - un rol de mărinimoși salvatori, veniți să ne... "igenizeze țara". La 30 august 1944 îi salută pe foștii "tâlhari sovietici" ca pe
între amăgire și dezamăgire by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10216_a_11541]
-
capul locului că Eugen Barbu are, în percepția noastră, a celor ce i-am fost contemporani, un statut de personaj cel puțin tot atît de caracteristic cît și opera sa cu înfățișări neîndoios valoroase, dar acut inegală, impregnată păgubitor de conjuncturalisme și, hélas, tangentă la plagiat. Barbu a fost un "princepe" în domeniul literaturii și publicisticii, fastuos și corupt pînă-n măduva oaselor, poftind a dispune de-o putere prin derivație, în funcție de cea a cîrmuirii totalitare, urmărind a-și exercita o autoritate
Evocîndu-l pe Eugen Barbu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12155_a_13480]
-
fost infinit mai comod, mă întreb cu integră gravitate, să trec peste opiniile mele reale, să-mi calc pe conștiință cîntînd în cor, respectînd tabuurile, înclinîndu-mă în fața modelor generaționiste ori de altă factură, acoperindu-mi obrazul cu fardul gros al conjuncturalismului? Recent, un condei pe care-l socoteam prieten mă mai incriminează și pentru inconsecvență, e adevărat pe un fundal al acuzelor cu care sînt obișnuit, vizînd o consecvență prelungită pe mai multe decenii întru "demolarea" valorilor naționale. O premieră. Neîngăduindu
GHEORGHE GRIGURCU: "La judecata de apoi a literaților, nădăjduiesc să fiu sancționat cu precădere ca poet" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/8077_a_9402]
-
zarea neagră și bestială de unde am pornit..." Galaction gândește corect în privința noului și a "celui mai lugubru autocratism", până când, înaintând vijelios, după bătălia de la Stalingrad, "uraganul siberian" se apropie de Nistru. Din acest moment, autorul Jurnalului alunecă spre un întristător conjuncturalism, din care se va trezi nu peste multă vreme. Și lui Liviu Rebreanu, de asemeni, filogerman, i se părea în 1938 că "războiul parcă e în aer." "Pretutindeni, pregătiri intense de război..." Noi suntem într-o situație cum nu se
Anii 1940 în pagini de jurnal by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8427_a_9752]
-
sfârșește un mare savant." Un reprezentant al tinerei generații de atunci, Pericle Martinescu, reacționează parcă și mai acut la mișcările seismice ale istoriei. Dacă E. Lovinescu și Liviu Rebreanu mor, îndurerați, în timpul războiului, dacă Gala Galaction va aluneca într-un conjuncturalism pe care-l va regreta, Pericle Martinescu și cei de vârsta lui, vor cunoaște nu numai tragismul anului 1940, al dezmembrării statului național român, dar deopotrivă, al epocii postbelice, mai exact, comuniste, cu suprimarea tuturor libertăților, care le-a fracturat
Anii 1940 în pagini de jurnal by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8427_a_9752]
-
a fi scriitor, iar înțelegerea greșită a performanței și succesului riscă să deregleze criteriile de evaluare. Mihail Gălățanu are altă părere: "Succesul reprezintă o receptare promptă și amplă. Marjele de eroare sunt, în general, nesemnificative atunci cînd există bun-simț. Numai conjuncturalismul cras gafează." Ierarhiile sînt inerente - spune el - iar demitizările nu atacă, în genere, ierarhia, ci imaginea, viziunea asupra unui scriitor. Ovidiu Ghidirmic n-are nici el, în principiu, nimic împotriva demitizărilor, care nu perturbă ierarhia, ci în mod paradoxal o
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16991_a_18316]
-
Ion Simuț Altă direcție de erodare a generalității dramei umane din Calvarul vine dinspre un conjuncturalism (sau chiar regionalism) asumat. Remus Lunceanu e un scriitor (un poet) ardelean, care a trecut munții pentru a se realiza, dar mediul cultural și social din Regat i-a spulberat iluziile. Confesiunea ridică în prim plan condiția speranței irosite:Marea
Calvarul lui Liviu Rebreanu – romanul unei disculpări (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12833_a_14158]
-
și Savin Bratu, fost ofițer de Securitiate." "Opozant bășcălios", Paul Georgescu se dovedește un "tip inteligent, care peste ani va abandona critica dogmatică, relevându-se ca romancier". Sau G.C. Nicolescu, "a cărui știință s-a înecat în platitudine și în conjuncturalism", ca să nu-l mai pomenim pe "un obscur activist, numit Orzea, care în calitate de decan avea să-i concendieze, fie și temporar, pe T. Vianu și Al. Rosetti și, pentru mai bine de un deceniu, pe G. Călinescu." Cel ce începuse
Act de confesiune by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14064_a_15389]
-
a fost omul luptei fără ură și al împăcării fără minciună; al curajului fără fanatism, al consecințelor fără fariseism; a fost omul principiilor dure, dar al inimii blânde; al compromisului care nu este conformism; al simțului timpului care nu e conjuncturalism; al comunității care respectă individualitatea; al iertării care nu este o scleroză pașnică; al încrederii care nu este naivitate." (p. 23) A doua evocare este și mai copleșitoare: chiar tatăl autorului. În stilul lui Adam Michnik, inițial cele două personaje
Lecția lui Adam Michnik by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7130_a_8455]
-
coordonate, ca să știm cine sunt adversarii lui Dan Puric. Puterea fascinatorie pe care prezența lui o are asupra oamenilor e încă un cap de acuzare împotriva lui. "Comuniștii au căsăpit tot ce era mai bun. Au lăsat, ereditar: lașitate, oportunism, conjuncturalism, frică. Mai ales frica s-a transmis ereditar." (p. 40) Și atunci cum să ne mai mirăm că astăzi asistăm la o coaliție a fricii împotriva lui Dan Puric? Dane, ce bine că ai apărut. Spinarea mea de malac se
Pe orbita popularității by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7447_a_8772]
-
subsemnatul, bunăoară, l-a calificat drept un "campion al calomniilor", formulă ce, dată fiind totala lipsă de dovezi ce-ar fi trebuit s-o susțină, pînă la urmă ne amuză!). Puțin creditabilă ni se prezintă și teza că stabilirea deplorabilelor conjuncturalisme la "etajul superior" al literaturii ar servi nu descurajarea unor gesturi similare, ci, din contra, perpetuarea mentalității oportuniste: " După opinia mea, cu cît vom insista asupra greșelilor unor iluștri confrați, cu atît mai mult și mai bine se vor lăfăi
În fața și-n spatele camerei (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11650_a_12975]
-
la opera de edificare a societății socialiste". Fără îndoială că un asemenea "atașament" a cunoscut variații, ondulații, chiar reorientări mai pronunțate în funcție de schimbările ideologiei oficiale, însă a vorbi despre un creator "slab de înger", influențabil la culme, pururi înclinat spre conjuncturalisme, ca despre un "opozant" ori chiar "disident" n-ar constitui oare o enormitate? La un moment dat, Preda însuși a declarat, fără echivoc, în cadrul unui interviu realizat de Sânziana Pop, în 1974: "Am să-ți răspund sincer: dacă vrei să
O revizuire convingătoare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11744_a_13069]
-
caz, de fapt în toate cazurile în care un intelectual care scrie ajunge la o anumită vîrstă, e că acesta și-a fost, în același timp, foarte fidel, dar și foarte infidel lui însuși". Dintr-o atare perspectivă, penibilele adaptări, conjuncturalismele nedemne nu sunt luate în seamă, căci pentru intelectualul cetății democratice ar exista doar "inflexiuni noi care țin pur și simplu de faptul că el nu este singur în lume, nici măcar în lumea intelectuală, că ceilalți gîndesc în jurul lui și
Opinii franceze by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7406_a_8731]