34 matches
-
Gabriel Chifu, „poet marcant și prozator contemporan”, îl reprezintă romanul Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de Gabriel Chifu trăită și tot de el povestită. Elementele autobiografice devin pretexte ale unui dialog interesant. Lumea locului se bucură de prețuirea importantului conlocutor: „Am plecat fizic din Craiova de mai mulți ani. Iată, slujba m-a adus la București, unde ne aflăm acum. Dar am plecat numai fizic. Sufletește sunt acolo. Aș zice mai mult. Lumea aceea este mai bine conturată și mai
Mircea Pospai: Interviuri ca la carte. Recenzie de Dan Ionescu by http://revistaderecenzii.ro/mircea-pospai-interviuri-ca-la-carte-recenzie-de-dan-ionescu/ [Corola-blog/BlogPost/339540_a_340869]
-
Gabriel Chifu, „poet marcant și prozator contemporan”, îl reprezintă romanul Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de Gabriel Chifu trăită și tot de el povestită. Elementele autobiografice devin pretexte ale unui dialog interesant. Lumea locului se bucură de prețuirea importantului conlocutor: „Am plecat fizic din Craiova de mai mulți ani. Iată, slujba m-a adus la București, unde ne aflăm acum. Dar am plecat numai fizic. Sufletește sunt acolo. Aș zice mai mult. Lumea aceea este mai bine conturată și mai
Mircea Pospai: Convorbiri de după-amiază by http://revistaderecenzii.ro/mircea-pospai-convorbiri-de-dupa-amiaza-2/ [Corola-blog/BlogPost/339547_a_340876]
-
suplimentare nu aveau efect doar dacă Italia ar fi acceptat să întoarcă armele împotriva Germaniei. În dupăamiaza aceleiași zile, Badoglio s-a întâlnit cu miniștii marinei, forțelor aeriene și de război și cu reprezentanții regelui. El nu și-a informat conlocutorii asupra semnării armistițiului, afirmând doar că negocierile continuă. Când armistițiul a fost făcut public pe 8 septembrie, marea majoritate a armatei italiene nu era la curent cu negocierile purtate. Regele și familia regală au fugit împreună cu primul ministru din Roma
Armistițiul dintre Italia și forțele armate Aliate () [Corola-website/Science/310848_a_312177]
-
de comportare în societate sau în situații de comunicare. Nu presupune o gimnastică sofisticată, nu este un balet între culturi. Sunt foarte multe gesturi simple, cum este cazul unui gest de politețe pe care îl execuți pe măsura respectului acordat conlocutorului. Asta în ceea ce privește comportamentul social. În comunicarea diplomatică, aparținătoare în egală măsură protocolului, lucrurile stau altfel. Dialogul dintre ministere, la nivelul instituțiilor sau al persoanelor care reprezintă instituția, sau la nivelul ambasadelor, al misiunilor, al consulatelor generale, este reglat foarte fin
[Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342]
-
spus domnia sa, și probabil că nu neapărat în prezența mea sau în prezența domnului Pleșu, ci în multe alte contexte, nu a stârnit emoție negativă. A destins în multe feluri, are un mod nonconformist de angajare a dialogului cu orice conlocutor, dar n-am văzut până acum parteneri de dialog care să se încrunte. Dana Deac: Domnul Pleșu chiar aprecia acea ieșire de la Strasbourg, spunând că în zumzetul ăsta de flașnetă mai prinde bine o astfel de ieșire. Știu că plecați
[Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342]
-
să fie bine și poporul să prospere. Cu dispoziția aceea optimistă, care în primele luni din '90 mă făcea să mă trezesc zîmbind din somn în fiecare dimineață, în așteptarea unei noi zile de îndepărtare de totalitarism, îl întreb pe conlocutorul meu și despre viitorul literaturii. Întunecare bruscă și crispare totală. Mi-a cerut că discuția noastră să rămînă confidențială, în această parte a ei. Ulterior mi-a reînnoit cererea de confidențialitate doar în ceea ce privește citarea sursei. Iată de ce: mi-a făcut
România la sat by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17722_a_19047]
-
se ajunge de la examinarea unei virtuți a sufletului la desfășurarea structurii Statului - a unui stat rațional, constituit în conformitate cu dreptatea. Această dedublare corespunde modalității efective (metodei) prin care se realizează cercetarea sufletului: dialogul - a cărui dimensiune exterioară (care implică mai mulți conlocutori) e proiecția dialogului lăuntric. Termenul „rațional”, pe care l-am întrebuințat anterior, este unul modern; ceea vrea el să spună este faptul că expunerea platoniciană a Statului nu are la bază un model istoric (statul istoric fiind un rod al
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
unui proces de transmitere și transformare alchimică a trecutului în prezent. Limba este interfața acestei medieri și, din cauza sedimentelor lingvistice care ne afectează gândirea (prin contingența metaforelor), nici o rațiune nu poate pretinde că este perfect autonomă. Vorbind limba străină a conlocutorului, nici un interpret nu reușește să-și ascundă total accentul. Ceea ce numim îndeobște stil ține de contribuția tradiției la formarea unei individualități. Această perspectivă asupra tradiției ne invită la un plus de modestie în fața promisiunilor utopice ale ideologiilor emancipării. Cunoașterea de
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Este vorba de o metodă de cercetare. Cuvântul peira (= „încercare”) este legat de verbul denominativ peiravzein, care înseamnă „a pune la încercare”. În dialogul platonic aflat în discuție este vorba de o cercetare autentică: Socrate „pune la încercare”, probează opiniile conlocutorului său cu privire la analogia dintre practica moșitului și maieutike, „arta moșitului” paideutic de care se ocupă Socrate. 5. Platon, Opere, vol. VI, ed. cit., 1989. Theaitetos (Qeaithto") a fost tradus de M. Ciucă (pp. 160-298). În continuare, trimiterile la dialogul Theaitetos
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
în secolul XX Martin Heidegger l-a supus unei hermeneutici atente, reușind să dezvăluie 21 înțelesul profund pe care Platon îl conferă conceptului de paideia. Este vorba de ceea ce fizicienii de astăzi numesc un „experiment imaginar” (Gedankenexperiment). „Socrate platonicul” propune conlocutorului său Glaucon să-și închipuie că omenirea din toate timpurile s-a născut și a crescut în condițiile constrângătoare ale unei spelaion („peșteră”): legați de mâini, de picioare, de grumaz, oamenii din cavernă nu pot vedea decât umbrele trecătoare ale
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
financiar-bancar, impresionând în toate posturile, în Guvern, ca și în instituții publice ori private de profil; valoros și prolific autor de tratate, studii și politici, de strategii și analize, are o solid... reputație internațional... și o deplin... recunoaștere național...; afabil conlocutor și persistent activist civic, este o prezent... mediatic... și social... dintre cele mai admirate. Dar ceea ce îl singularizeaz... și mai mult pe Daniel D...ianu într-un mediu profesional ale c...rui tradiții interbelice s-au relansat cu greu în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1898_a_3223]
-
o logică foarte bine susținută. Diplomat de fină sensibilitate, expune lucrurile clar, făcând mereu apel la logica lucrurilor și a evoluției relațiilor dintre cele două părți. Cu un mod plăcut de a se prezenta ca om, știe să-și apropie conlocutorul, să-i cedeze întâietatea, să dea în permanență impresia că se subordonează și că tot ceea ce propune este o urmare firească a gândirii corecte, a bunelor intenții, a prieteniei. Și, cum știe să expună punctele de vedere asupra cărora nu
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
condiția unor simple monezi inert zornăitoare, sunt dimpotrivă vii, însuflețite, ele se transmit printr-o participare afectiva de la care nu poate lipsi cel care le trăiește. Ideea nu se întinde, asemeni oricărui lucru, de aici și până aici între doi conlocutori, ci îi leagă nevăzut, subtil, cu atat mai strâns cu cât este mai puternică. Prin gândirea să maestrul nu se desparte, ci vine în mijlocul celorlalți. (Ștefan J. Fay, Sokrateion. Mărturie despre Mircea Vulcănescu, ediția a II-a, cu adăugări, Edit
Singurătatea unui mentor by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17843_a_19168]
-
devoalării emitentului, ca și retoricii sale ușor plângărețe, de om neînțeles și singur, ,fazan" captiv într-o colivie provincială. Dacă ar fi avut feed-back, scrisorile lui Alexandru Mușina ar fi fost parte a unui întreg, iar autorul lor - unul dintre conlocutori. Astfel însă, i se dă prilejul de a ocupa prim-planul și de a merge pe propriile urme, vorbind numai despre subiectele care-l interesează și adâncind temele pe care le consideră importante. Paginile, excelent scrise, conturează profilul temperamental al
Un hacker intelectual by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10044_a_11369]
-
cu care forma un cuplu perfect: "Se țesuse între ei acel tip de relație rară care unește doi oameni definitiv, pînă la înțelegerea fără cuvinte, pînă la inseparabil, pînă la indistincție. Cum a încercat Dimov să spună undeva: ăEa este conlocutorul meu în acea odaie misterioasă care se cheamă poezie. Întreaga mea incercare poetica i se datorește aproape la propriu dacă ne dam seama că n-avem de ce să aruncăm o minge cînd nu e altcineva s-o prindă și să
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17940_a_19265]
-
problematice sînt tocmai cei care au stat acasă. Și mi se adresează cu un ton de reproș, de parcă eu aș fi vinovat de rezultate. Mi-am făcut un fel de autovaccin împotriva apelurilor de acest fel. Adică îi întreb pe conlocutorii mei dacă au fost la vot. Celor care au stat acasă le spun că n-am chef să vorbesc discuții despre politică. Aud pe cîte unii, persoane cu pretenții intelectuale și cu venituri rotunjoare, că nu s-au dus la
Vaccinul pervers al corupției by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12225_a_13550]
-
doilea. - Bine, domnule, dacă trebuie să-ți spun, îți spun. Și vrei să știi musai?! - se asigura mai întîi. - Vreau! afirmă acela cu tărie. - Ei bine, e simplu, foarte simplu: Daca englezu^ pe șosea merge pe stînga... - Right, right, făcu conlocutorul amuzat de circulația aia a lor, pe care o confundă cu scrisul ebraic de la stînga la dreapta...
Tapul sumerian by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17819_a_19144]
-
categorie grea“, ca în cazul interlocutoarei sale, primul, adică el, nu poate fi, cum se resemnează cu umor, decât „de categorie semiușoară (sau semigrea?, în orice caz, semi -)“. Fiind astfel (pentru că și-a impus această „subordonare“) criticul e totuși un conlocutor cu inițiativă, deferent fără timorări și extrem de stăruitor, reclamând ducerea până la capăt, până în nuanțe a discuției în jurul unui subiect („Aș vrea să ducem fiecare fir până la capăt, până limpezim și nuanțăm opiniile și argumentele dvs.“), incitând la înfrângerea tabu-urilor
Memorie „rea“ și memorie „bună“ by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13004_a_14329]
-
era cu totul ne la locul ei. Multe sînt țigăncile care nici în coșmarurile lor nu ar adopta tactica lui C.V. Tudor, pe care le-o atribuia Ion Cristoiu aceea de ridicare a poalelor în cap și de insultare a conlocutorului înainte ca acesta să deschidă gura. Dacă Ion Cristoiu, apărător al democrației, ar fi înțeles că și democrația are dreptul să secrete anticorpi, așa cum Corneliu Vadim Tudor s-a folosit de avantajele democrației pentru a încerca să o pună la
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16529_a_17854]
-
-l cunoaște pe acest eurosceptic notoriu îndeaproape, la New York University ori la Timișoara, și circumscrierea stilului ne determină, instantaneu, să ne fi dorit și noi astfel de vecinătate: „Eleganța înnăscută, atenția pe care i-o citeai în priviri, grija pentru conlocutor îți impuneau un respect care-și avea originea în calitatea conversației și în faptul că reușea să-ți transmită impresia că tot ce spui e important pentru el”. Ultima secțiune a cărții - și cea mai extinsă -, de altfel, reproduce o
Lumea de azi: scepticism și proiecții by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4891_a_6216]
-
umanitatea: "sunt și nu sunt un diarist. Jurnalul meu intermitent este, în cele din urmă, o expresie a singurătății care fuge de ea însăși, a nevoii de comunicare, a căutării unui dialog." În ochii care te privesc cu simpatie ai conlocutorului joacă în răstimpuri, mai mult decât o părere, și se repetă, o străfulgerare veselă, complice, dar și avertisment asupra riscurilor de a-ți închipui a fi cuprins un om într-o schemă și, pe deasupra, a o și formula.
Act de confesiune by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14064_a_15389]
-
dislocate pentru un comentariu academic, apoi recompuse - în clasica lecție de analiză textuală - li se suprapune simultan monologul interior. În felul acesta, involuntar, profesorul pune față în față problemele curente, ca universitar de renume (debusolat de pierderea singurului său autentic conlocutor, un fost student,) și familist (cu o căsnicie marcată de existența unui fiu handicapat) cu cele din anii adolescenței. Instantaneu, se derulează filmul propriei povești de dragoste puberală, avînd, în surdină, ca fundal sonor, hiturile timpului. Așa cum spune titlul, cu
De la exegeză la ficțiune by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/9928_a_11253]
-
pe termen mediu. În timp ce toată suflarea politică afirmă că vrea integrare în Europa, în privința strategiei lucrurile nu stau chiar așa. Vechea deprindere politică autohtonă că în România politica se face cum vrei, nu cum ai convenit, îi face pe diverși conlocutori ai premierului Isărescu să îi spună că asta e strategia lui, nu cea pe care ar aplica-o ei. Se pare că miza uriașă de la capătul adoptării Strategiei, aceea ca România să poată intra astfel în Uniunea Europeană, nu e prea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17273_a_18598]
-
Cât a țnut conversața, scrumiera (personajul fuma mult) și-așa plină dinainte, se umpluse de tot. Trebuia golită urgent; mirosea de trăznea. Discuța, curios, fără să fie un interogatoriu, semăna cu un interogatoriu, unul amical însă... Ce mă supăra la conlocutor, deși era un tip extrem de amabil și de prevenitor... (ori tocmai de aceea, starea naturală a unui om de treabă, sincer cu adevărat, neavând neapărată nevoie de asemenea calităț)... era nu numai că fuma țgare după țgare, ci felul cum
Pata de sos by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13796_a_15121]
-
de a mai avea relații colegiale de breaslă. Scriitorul vorbește acum cu el însuși (fiindcă n-a avut curajul, fiindcă n-a fost prudent să vorbească timp de cincizeci de ani cu ceilalți?), considerându-se pe șine cel mai stimabil conlocutor, chiar dacă se exprimă în prezența masei de cititori. Scriitorul nu mai are încredere în critici, mai ales că aceștia, așa cum am arătat, "s-au specializat" pe anumite figuri, iar el, scriitorul, se simte singur, chiar după cinci premii literare. Nemaiexistând
Despre dialogul frânt by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Journalistic/17690_a_19015]