9 matches
-
dispune conventului de la Cluj-Mănăștur să stabilească noile hotare ale proprietății lui Horvath Peres Ioan în Plesca. Localitatea Plesca va rămâne în proprietatea familiei Horvath Peres Ioan până la sfârșitul secolului XVI. În 1553 ei plăteau impozit după 3 porți, aici fiind conscriși 1 birău, 11 săraci, 1 servitor și 4 case noi. Din anul 1554 până la începutul secolului XIX localitatea nu mai este menționată în documente, nici în conscrierile din perioada Pragmaticei Sancțiuni. Probabil așezarea a fost distrusă cu ocazia deselor invazii
Plesca, Sălaj () [Corola-website/Science/301818_a_303147]
-
noi. Din anul 1554 până la începutul secolului XIX localitatea nu mai este menționată în documente, nici în conscrierile din perioada Pragmaticei Sancțiuni. Probabil așezarea a fost distrusă cu ocazia deselor invazii turco-tătare. Apare din nou menționată la anul 1808, fiind conscriși, ca având proprietăți, 13 familii nobiliare, din care cele mai multe familia Teleki. La anul 1847, populația localității Plesca număra 192 de locuitori, toți greco-catolici, care aveau o biserică de lemn. Conform recensământului agricol din 1895 existau 66 de gospodării, localitatea având
Plesca, Sălaj () [Corola-website/Science/301818_a_303147]
-
sfârșitul secolului devine o servitute nedorită, din cauza sporirii obligațiilor iobăgești și a abuzurilor stăpânirii Din documentele cercetate pentru secolele XVII—XVIII rezultă faptul că în fruntea satului Bălnaca s-au aflat următorii juzi: la 1699 Steph.Berbențe, când localitatea este conscrisă împreună cu localitatea Aștileu , la 1712 Gabriel Groza, la 1720 Laurentius Zan . Din datele registrelor de dijmă pentru secolul al XVII-lea situația demografică a satului nu poate fi apreciată decât foarte aproximativ. De asemenea, pentru anii 1696, 1697, 1698, 1699
Bălnaca, Bihor () [Corola-website/Science/300844_a_302173]
-
Aștileu , la 1712 Gabriel Groza, la 1720 Laurentius Zan . Din datele registrelor de dijmă pentru secolul al XVII-lea situația demografică a satului nu poate fi apreciată decât foarte aproximativ. De asemenea, pentru anii 1696, 1697, 1698, 1699, Bălnaca este conscrisă împreună cu alte localități. În consecință am procedat la o împărțire a contribuabililor în funcție de numărul satelor cu care este menționată și după metodologia anterioarei situații ar rezulta, ipotetic, următorul tabel: Locuitorii satului se ocupau cu creșterea animalelor mici (oi, capre) și
Bălnaca, Bihor () [Corola-website/Science/300844_a_302173]
-
un protopopiat. Însă, conform unei conscripții administrative din același an, menționează doar 189 familii, diferența de 61 de familii fiind din "partea iobăgită" a satului, care era de rit ortodox, fapt ce motivează existența și a celor trei preoți neuniți conscriși în acest an. Din aceste considerente bazate pe documente certe, afirmația istoricului M.Voileanu potrivit căreia în 1733 toți racovicenii erau de rit ortodox, nu are fundament istoric. Pe fondul mișcării religioase conduse de călugărul Visarion Sarai din 1744 când
Religia în Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/310709_a_312038]
-
în partea iobăgită se menționează o singură familie "unită" și 65 "neunite", acestea din urmă fără preoți. În partea scăunală se consemnează doar o singură familie "unită" și cinci preoți "uniți" precum și 235 familii "neunite" fără păstor. Biserica existentă era conscrisă drept ortodoxă. Concluzia este că în acea perioadă "Uniația" în Racovița era inexistentă, din moment ce existau 300 de familii ortodoxe fără preoți și doua familii "unite" cu cinci preoți. După indicațiile superioare, biserica fiind zidită înainte de 1700, trebuia dată "neuniților", cu
Religia în Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/310709_a_312038]
-
brâncovenească de la Sâmbăta de Sus, unde a ființat o școală de pregătire a preoților. Caracteristic pentru viața bisericească până spre sfârșitul secolului al XVIII-lea, a fost numărul mare al preoților existenți în sat. Astfel, în 1721 în Racovița sunt conscriși șapte preoți, număr care se întâlnește și în 1773. Tendințe de reglementare a numărului lor s-au manifestat încă de la sfârșitul secolului al XVII-lea. Astfel, o hotărâre a guvernului ardelean din 29 martie 1699 întărită cu un decret al
Preoții comunei Racovița () [Corola-website/Science/311784_a_313113]
-
sudică a satului; traseul vechilor fundații încă se mai distinge. Ridicată în cursul secolului XVII-lea, biserica a fost vândută obștii unite din Mintia în anul 1876, cu 400 de coroane, sumă dăruită de împăratul austriac Francisc Iosif I (1848-1916); conscrisă în tabelele recensămintelor eclezastice din 1733, 1750 și 1761-1762 în dreptul localității ,Varcza’’, a fost dărâmată în jurul anului 1939. Pe harta iosefină a Transilvaniei (1769-1773) nu figurează nici un lăcaș de închinare.
Biserica de lemn din Vorța () [Corola-website/Science/317277_a_318606]
-
pe tărâm școlar. Cunoscută sub numele de ""Allgemeine Schulordnung für die deutsche Normal, Haupt unde Trivialschulen in sämtlichen Kaiserlichen unde Königlichen Erbländern"", această lege a dus la modernizarea învățământului din întreaga împărăție, ea stând la baza organizării școlii din Racovița, conscrisă de Rall. Completată mai apoi în 1777 cu ""Ratio Educationis totiusque Rei Litterariae per Regnum Hungariae et Provincias eidem adnexsas"" iar în anul 1781 cu ""Norma Regia pro Scholis Magni Principatus Transsilvaniae, Ioseph II, Caes. Aug. Magni Principis Transsilvaniae jussu
Școala comunei Racovița () [Corola-website/Science/313676_a_315005]