43 matches
-
un nonsens, o farsă biologică." Suburbanele Bucureștilor e o carte cenușie ca lumea pe care o prezintă. Cristian Măgură Conservatorism românesc fi conservator, antologia întocmită de Ioan Stanomir și Laurențiu Vlad, apărută la Editura Meridiane, urmărește avatarurile românești ale doctrinei conservatoriste, așa cum apar acestea în discursurile politice ale unui număr important de personalități române din secolele al XIX-lea și al XX-lea. De la bun început, autorii antologiei atrag atenția asupra faptului că textele selectate se încadrează doar parțial unei paradigme
LECTURI LA ZI by Irina Marin () [Corola-journal/Imaginative/14304_a_15629]
-
pentru evoluție organică și refuzul grefelor instituționale se materializează în teoria maioresciană a formelor fără fond, urmată de o serie de intervenții (în majoritatea lor junimiste) redactate în același spirit. Importanța tradiției este o altă idee de bază a discursului conservatorist. Pledând pentru menținerea acesteia în viața socială românească, Al. Marghiloman spunea: „Suntem noi un popor de tradiție? Nu în toate, trebuie să o recunoaștem. Avem două tradiții însă foarte serioase: tradiția religioasă și tradiția proprietății. Celelalte ne lipsesc. Atunci trebuie
LECTURI LA ZI by Irina Marin () [Corola-journal/Imaginative/14304_a_15629]
-
colecția de CD-uri dedicată muzicii irlandeze contemporane, ultimul album (nr. 6, editat în 2006) fiind exemplar sub aspectul simptomatologiei, dar și al posologiei informației și redundanței relevate de fenomenul componistic irlandez. Unitatea De la suspiciunea unei pedagogii creatoare cu iz conservatorist, paternalist, imobil am fost constrîns să iau act de narativitatea unei școli populate cu ambele categorii sonore surprinse cândva de Carl Dahlhaus: muzica absolută și expresia muzicală. O narativitate ce simulează fie procese mentale abstracte, intens formalizante, transferabile în soluții
Music from Ireland by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9926_a_11251]
-
poeți și prozatori mai buni, de oameni de știință adevărați, cauza este că mărginitele puteri de care dispune poporul tău pentru aceasta sunt consumate de profesori ignoranți, de funcționari netrebnici, de academici [...], secretari, membri onorifici, asociați în cultură, jurnaliști, ateneiști, conservatoriști, poetaștri, spânzurători de pânze la „expoziția artiștilor în viață”, și celelalte, și celelalte.” Programul lui Maiorescu nu e doar literar, ci urmărește, în formele falsei culturi de care și literatura se resimte, filigranul unui desen social care împânzește lumea românească
O viziune by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4969_a_6294]
-
Dramatică. Student la Cluj Anul 1924 îl va găsi pe Nicolae student în capitala Transilvaniei. La Conservator își va petrece majoritatea timpului și tot aici va fi remarcat de profesorii săi. În 1926 va fi ales secretar general al studenților conservatoriști. În 1925, din cauza banilor pe care-i primea de acasă regulat, dar prea puțini, va solicita ministerului învățământului o bursă anuală. Va deveni membru al Cercului academic bănățean de la Cluj. În 1927-1928, se materializează primele sale culegeri de cântece populare
Agenda2005-22-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/283752_a_285081]
-
adresare către elevi, în vederea obținerii de rezultate optime. Este o realitate astăzi faptul că nu numai elevii învață de la profesorul lor, ci și profesorul învață de la elevii săi. Acei profesori care nu acceptă această realitate actuală și se vor comporta conservatorist, adică autoritar și chiar dictatorial nu vor ajunge la rezultatele scontate. Chiar dacă ei vor obține un anumit tip de conformism și supunere, ele vor fi doar aparente, își vor atrage antipatia elevilor și vor fi „sancționați”, în sensul că elevii
MIRCEA FLORIAN RUICU: COMUNICAREA ÎN ŞCOALĂ – FACTOR AL SUCCESULUI SAU AL INSUCCESULUI ÎN ACTIVITATEA DIDACTICĂ () [Corola-blog/BlogPost/339378_a_340707]
-
în mirifica noastră amintire. Azi? Ce farmec mai are înălțatul stelei cu liftul? Și totuși... Acum cîteva seri, spre miezul nopții, la ușa noastră (de bloc) am ascultat cu dragă înfiorare un colind de o execuție perfectă: patru băieți, probabil conservatoriști, au cîntat cu acea exactitate a armoniei, întrecută poate doar de curata și, iată, veșnica emoție a sfintei sărbători. Să ne temem că acest colind chiar și așa, perfect, cum a sunat el la ușa de bloc va dispărea cîndva
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
9, care, în concepția lui, erau cele „cinci mari diviziuni ale vieții omului” (five great divisions of the life of man). „Ferestrele sufletului” erau: aritmetica, geografia, istoria, gramatica și literatura. Contemporanii au considerat că teoria lui Harris era o reîntoarcere conservatoristă la scolastică. Impresia a fost accentuată de recomandările metodice ale lui Harris, care considera că tehnici precum recitările și memorările mecanice pot „deschide” și „lărgi” ferestrele sufletului. Mutând accentul pe metode și discipline, Harris abandona direcția psihologizantă anterioară. Rigorismul și
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
la matcă și o coborâre în lume, cu chinurile și plăcerile ei: „Cam ce să mă mai doară ca să pot / rosti apocaliptic - ca profeții / că voi rămâne-același sacerdot / slujind mereu prin grajdurile vieții”. P. se dovedește un poet cantabil, performant, conservatorist în temă și ingenios manierist în formă: „M-am îmbrăcat în cântec mai târziu / am așteptat să mi se-nchege chipul / la fel de-nalt cât pot de scund să fiu, / la fel să-mi știu granitul și nisipul”. SCRIERI
PRICOP-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289018_a_290347]
-
și arhitectură, introduse la Academie, se anticipă crearea învățământului artistic. La 15 noiembrie 1836, se înființează Conservatorul filarmonic-dramatic prin strădania lui Ștefan Catargiu, a spătarului Vasile Alecsandri, tatăl poetului, și a lui A., ce va fi și profesor de declamație. Conservatoriștii dau spectacole cu piese de Aug. von Kotzebue, prelucrate de A., sau din dramaturgia originală a acestuia. Tot ei susțin la Iași prima reprezentație lirică, în limba română, cu opera Norma de V. Bellini, la 20 februarie 1838. A. a
ASACHI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]
-
și eram primul care lovea. Acum îmi dau seama că am făcut rău. Ar fi trebuit să fiu un copil mai bun. Adevărul e că tatăl meu era liderul Partidului Comunist din satul natal. Majoritatea celor din zonă aveau înclinații conservatoriste, de aceea și copiii își găseau o slujbă. Îmi doream foarte mult să devin profesor, dar mi s-a spus că, din cauza poziției tatălui meu, acest lucru era imposibil și am renunțat să mă pregătesc pentru facultate. De aceea uram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
era nefericită când n-avea un mărunțiș oarecare de modă, că ținea să se plimbe în trăsură. Colegii de universitate, care-l văzuseră la braț cu ea, îl bătuseră pe umăr. - Hoțule, cum ai pus mîna? Este cea mai elegantă conservatoristă și mai mândră. Nu s-atinge nimeni de ea. Spre a tăia bârfelile, Felix declarase o jumătate de adevăr. - E verișoara mea! Ca să-și satisfacă gusturile, Otilia avea nevoie de bani. Ei bine, cine putea să-i dea? Moș Costache
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
nu mai consimte a se lăsa păcălită, făcînd-o acum cu numai 50. În mai puțin de jumătate de an, se ridică deci la ceruri, fără surle și trâmbițe, aproape o treime din Ulpiu. Odăița îi devine o neconvențională mansardă de conservatorist, măruntaiele îi șuieră, încheieturile îi scârțâie, omul nostru exersează din răsputeri și se acomodează cu moartea. Într-o după-amiază, din jurul datei de 30, secondată de alți vreo cinci propietari, Anghel Maria suspendă concertul, azvârle o parte din instrumente pe hol
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
forțelor conservatoare, națiune care în timpul revoluției de la 1848 și-a afirmat hotărârea pentru unitate și independență națională" (p. 52). Deși nu mai degajă același patos naționalist și exaltare patriotică emise de manualele de istorie din ultima fază a național-comunismului, discursul conservatorist al vechii gărzi istoriografice păstrează retorica tradițională a unității chiar și în răspărul direcției oficiale stabilitate de autoritățile statale. În contrast, direcția reflexivă-europenistă cât și cea postmodernă îmbrățișează apelul la diversitate lansat de programa școlară. O atenție specială este acordată
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Parlamentul României a constituit momentul critic, punctul de cotitură care a marcat rebalansarea raportului de forțe în politica și cultura românească cu privire la moștenirea comunismului. Două narative divergente, cu tente antagonice, au definit principalele modalități de raportare la trecut: i) narativa conservatoristă, îmbrățișată de elita politică postcomunistă provenită din rândurile fostului partid unic, în care regimul comunist era depictat în valențe predominant pozitive (ca epoca de aur a existenței istorice românești, o epocă a marilor realizări tehnologice și industriale, și a afirmării
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
în care trecutul comunist era zugrăvit în tușe grave și sumbre, ca o jumătate de secol tragică a existenței românești (Ciobanu, 2009, p. 318). Mai bine de 15 ani de la răsturnarea regimului comunist, dominantă în arena publică a fost narativa conservatoristă, cauționată politic de succesorii PCR care stăpâneau pozițiile pivotale ale politicii românești și controlau, prin aceasta, tabloul de comandă al culturii autohtone. Narativa contestatară, de factură liberală, deși a fost pusă în circuitul sferei publice încă din postludiul evenimentelor revoluționare
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
românești și controlau, prin aceasta, tabloul de comandă al culturii autohtone. Narativa contestatară, de factură liberală, deși a fost pusă în circuitul sferei publice încă din postludiul evenimentelor revoluționare (vezi Proclamația de la Timișoara din 1990), a rămas eclipsată de versiunea conservatoristă asupra trecutului în ceea ce privește suportul politic și nivelul de putere de care beneficia în câmpul hibrid al politicii și culturii românești. Mutarea tactică efectuată de președintele T. Băsescu prin condamnarea regimului comunist a avut drept consecință reconfigurarea raporturilor de putere în
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
beneficia în câmpul hibrid al politicii și culturii românești. Mutarea tactică efectuată de președintele T. Băsescu prin condamnarea regimului comunist a avut drept consecință reconfigurarea raporturilor de putere în sensul oficializării narativei liberale în concomitent cu discreditarea publică a narativei conservatoriste. În contextul politicilor asupra memoriei purtate în cultura română postcomunistă, Raportul Tismăneanu și condamnarea comunismului pe care acesta a legitimat-o istoric semnalează succesul forțelor democratice anticomuniste de a impune în conștiința istorică românească grila de interpretare a comunismului ca
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
sau sistemul sclavagist dinainte de Războiul Civil preocupă actualmente conștiința americană (Maier, 1988, p. 18). Contra-ofensiva antirevizionistă a fost condusă de Jürgen Habermas, care a reacționat dur în paginile ziarului Die Zeit împotriva a ceea ce a considerat a fi o tentativă conservatoristă de înălbire a trecutului nazist cu scopul de a curăța terenul istoric în vederea unei reglorificări naționaliste. "Disputa istoricilor", începută în 1986, a inflamat spiritele până în 1989, după care tensiunea acumulată a început să se disipeze. Problemele aduse în discuție de
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
a trecutului istoric pot fi categorisite în două mari branșe paradigmatice: teoriile prezenteiste, care insistă asupra fragilității trecutului și mai ales asupra ușurinței cu care ordinea socială existentă reușește să instrumentalizeze trecutul în slujba agendei politice a prezentului, respectiv teoriile conservatoriste, care afirmă opusul, și anume durabilitatea inerentă a memoriei colective, refractaritatea sa la a se lăsa manipulată de antreprenorii politici ai momentului și forța trecutului de a se impune în prezent chiar și în contra voinței actorilor contemporani. Analiza pe care
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
care am derulat-o asupra genezei culturale și dinamicii temporale a memoriei istorice românești autorizează, în primul rând, o concluzie negativă: facțiunile radicale atât ale paradigmei prezentiste (de ex: "teoria tradițiilor inventate", Hobsbawm și Ranger, 1983) cât și ale paradigmei conservatoriste (de ex: "teoria rezistivă a memoriei colective", Shils, 1981) sunt supralicitări teoretice fără prea mare suport empiric. Trecutul românesc inventariat selectiv în memoria istorică națională nu a fost "inventat" ab initio de fiecare nou regim instalat la comanda politică a
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
buretele și înlocuită în conștiința colectivă cu o altă memorie mai convenabilă compusă din tradiții inventate și de cea a memoriei ca litere gravate pe blocul de granit al trecutului aceasta fiind ideea care se degajă cu forță din paradigma conservatoristă ipostaziată, de exemplu, în teoria memoriei colective ca tradiție a amintirii (Shils, 1981) în care trecutul păstrat în conștiința publică prezintă o certă refractaritate la tentativele prezenteiste de revizuire. Concluzia generală pe care am formulat-o la sfârșitul demersului nostru
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
forțelor conservatoare, națiune care în timpul revoluției de la 1848 și-a afirmat hotărârea pentru unitate și independență națională" (p. 52). Deși nu mai degajă același patos naționalist și exaltare patriotică emise de manualele de istorie din ultima fază a național-comunismului, discursul conservatorist al vechii gărzi istoriografice păstrează retorica tradițională a unității chiar și în răspărul direcției oficiale stabilitate de autoritățile statale. În contrast, direcția reflexivă-europenistă cât și cea postmodernă îmbrățișează apelul la diversitate lansat de programa școlară. O atenție specială este acordată
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Parlamentul României a constituit momentul critic, punctul de cotitură care a marcat rebalansarea raportului de forțe în politica și cultura românească cu privire la moștenirea comunismului. Două narative divergente, cu tente antagonice, au definit principalele modalități de raportare la trecut: i) narativa conservatoristă, îmbrățișată de elita politică postcomunistă provenită din rândurile fostului partid unic, în care regimul comunist era depictat în valențe predominant pozitive (ca epoca de aur a existenței istorice românești, o epocă a marilor realizări tehnologice și industriale, și a afirmării
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
în care trecutul comunist era zugrăvit în tușe grave și sumbre, ca o jumătate de secol tragică a existenței românești (Ciobanu, 2009, p. 318). Mai bine de 15 ani de la răsturnarea regimului comunist, dominantă în arena publică a fost narativa conservatoristă, cauționată politic de succesorii PCR care stăpâneau pozițiile pivotale ale politicii românești și controlau, prin aceasta, tabloul de comandă al culturii autohtone. Narativa contestatară, de factură liberală, deși a fost pusă în circuitul sferei publice încă din postludiul evenimentelor revoluționare
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]