30 matches
-
și Roma, cele două rituri se influențează reciproc, îndeosebi datorită sfântului Grigore cel Mare (Dialogul), arhidiacon roman delegat la Constantinopol și care mai târziu devine papă al Romei. În 787 se încheie sinodul ecumenic al VII-lea (al II-lea constantinopolitan), care condamnă iconoclasmul și autorizează folosirea icoanelor în cult. Astfel, începând cu orașul Constantinopol, presbiteriul se departe definitiv de navă, pentru că între cele două se va pune un zid de icoane, numit iconostas. Mănăstirea Studion, întemeiată de sfântul Teodor Studitul
Ritul bizantin () [Corola-website/Science/298752_a_300081]
-
Moldovei și Bucovinei. Biserica „Sf. Gheorghe”- Mitropolia Veche prezintă trăsături arhitecturale comune cu cele ale mai multor biserici zidite în aceeași perioadă: Biserica „Sf. Teodori”, Biserica Curelari ș.a. Edificiul are o bogată ornamentație în relief în care se îmbină barocul constantinopolitan cu influențe din clasicismul rus. Edificiul era compus inițial din exonartex, pronaos, naos și altar. La începutul secolului al XIX-lea s-au efectuat unele modificări în urma cărora au dispărut bolțile și turlele. Atunci au fost adăugate frontonul dinspre vest
Biserica Sfântul Gheorghe - Mitropolia Veche din Iași () [Corola-website/Science/318067_a_319396]
-
Eirenei Kantakouzene. Ea a intrat în haremul sultanului Murad al II-lea al Imperiului Otoman. Coasta situată între Salonic și peninsula Kassandra a fost numită "„Kalamarija”" după ea -- "„Maria cea Bună”." Mara și rudele ei sunt menționați în „"Dell' Imperadori Constantinopolitani"”, un manuscris păstrat în Biblioteca Vaticanului. Documentul este cunoscut și sub numele de „manuscrisul Massarelli”, pentru că a fost găsit în documentele lui Angelo Massarelli (1510-1566). Masarelli este bine cunoscut prin funcția să de secretar general al Conciliului de la Trento, care
Mara Branković () [Corola-website/Science/328758_a_330087]
-
alt front de lupte intestine în lumea grecilor ortodocși, ca urmare a unei dispute teologice pe atunci deja veche de 30 de ani, în legătură cu obiecțiile unor călugări atoniți la tendințele (prea-)ecumenice ale bisericii ortodoxe. Atoniții îi reproșau Patriarhului Ecumenic constantinopolitan Bartolomeu că generează o schismă în biserica ortodoxă, și o dată în plus conflictul a devenit mai mult decât teologic, și s-a soldat cu victime umane. Imperiul Bizantin s-a prăbușit în secolul al XV-lea, astfel că noul Imperiul
Muntele Athos () [Corola-website/Science/297346_a_298675]
-
determinat pe Sinan să fugă la sud de Dunăre. Mihai Viteazul a înțeles această realitate militară și politică și, așa cum declara el însuși, dacă ar avea sub sceptrul său cele trei țări, l-ar scoate pe sultan din bârlogul lui constantinopolitan. P. P. Panaitescu considera că turcii nu au cucerit Țările Române deoarece ele nu se aflau în drumul lor către inima Europei, din care cauză au preferat să le lase libere, dar și pentru că Țările Române furnizau hrană - grâu, vite
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
și militară a momentului, mai ales pentru cumanii din zonă. Totuși, alianța lui Jonas și Soronius cu cruciații latini, în a doua parte a anilor 30 ai secolului al XIII-lea, împreună cu strămutarea definitivă a cumanilor primului în Imperiul cruciat constantinopolitan este semnificativă pentru ambianța politico-confesională dinainte de sosirea tătarilor. În acel moment, cu puțin înainte ca Ioan Asan al II-lea să treacă înapoi la credința răsăriteană, sud-estul Europei se configura ca o proaspătă parte a creștinătății occidentale. Înconjurați de Bulgaria
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
gradul I și II, apoi aprinderea rugului (de către noul împărat sau de către consulii săi) și, la final, momentul apoteotic − eliberarea acvilei "romane" deasupra focului purificator. Benoist subliniază un aspect important pentru teoria puterii și, consider, relevant atât pentru constituirea imaginarului "constantinopolitan", cât și pentru relația acestuia cu cel ortodox în general: în cazul principatului, nu există dovezi, nici în scrieri, nici în practică, în legătură cu credința în două trupuri distincte ale împăratului, cel fizic și artefactul, efigia sa; ele nu sunt însă
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
a imaginarului. Am urmărit de aceea grefa de la imaginarul filosofic antic al politicului la formele creștine ulterioare, pe care le-a inspirat și care au sprijinit puterea instituțională în administrarea teritoriului propriu, fie al imperiului roman păgân, fie al celui "constantinopolitan". Proiectul ideatic creștin, configurat pe baza tradiției neoplatoniciene, a preluat din antichitate: teoria asupra divinului, funcțiile imaginației, tripleta bine−existent−gândire, precum și noțiunea de justiție în numele binelui și al adevărului absolut (înțeles ca principiu divin). Conjugarea acestora, prin filosofia iudeo-creștină
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
din secolul IV dinspre Roma înspre Bizanțul lui Constantin I. Pe tot traseul, ne-am oprit doar asupra a patru perioade (secolul V-IV î.Ch, ultima vârstă a democrației grecești; secolele I-IV d.Ch, principatul roman; secolul IV constantinopolitan; secolele VIII-IX, iconoclasmul; secolul XIV, isihasmul) și am trimis, punctual, către un moment sau o mărturie relevantă în analiză. De fapt, culisările est-vest au fost mai numeroase, iar influențele la distanță, interferențele, disocierile și rupturile de până în anul 1054, chiar
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
5 secțiuni ale instituției în cauză. Între 1903 și 1913 statistică a înregistrat trei titulari ai unui doctorat în științe sociale (doi ruși și un belgian), zece în științe economice (cinci belgieni, doi ruși, un japonez, un ungur și un constantinopolitan cu nume slav), trei în științe politice (câte unul din Belgia, Japonia și Suedia), 11 în științe politice și administrative (câte patru din Belgia și Polonia, respectiv câte unul din Bulgaria, Italia și Rusia); așadar, dintr-un total 27 de
by Laurenţiu Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1076_a_2584]
-
și Polonia, respectiv câte unul din Bulgaria, Italia și Rusia); așadar, dintr-un total 27 de doctori ai Școlii de Științe Politice și Sociale a Universității Libere din Bruxelles, 11 erau belgieni, cinci ruși, patru polonezi, doi japonezi, un bulgar, constantinopolitan, un italian, un suedez și un ungur 36. Dar să revenim la perioada pe care am avut-o inițial în vedere, cănd învățământul de științe politice și administrative nu era cantonat la nivelul unei singure școli, ci era partajat de
by Laurenţiu Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1076_a_2584]
-
33 pentru brazilieni, 23 pentru portughezi (luăm în calcul și populația din colonii), șapte pentru olandezi, șase pentru spanioli (inclusiv cu coloniile), cinci pentru persoane originare din diferite regiuni ale Africii, câte trei pentru germani și români, câte două pentru constantinopolitani, elvețieni și peruani, respectiv câte unul pentru cei care proveneau din insulele Antile, Azore, dar și din Chile, Columbia, Mexic, Ungaria, din spațiul polonez ori, pur și simplu, pentru o persoană care se născuse "pe mare, în dreptul Capului Bunei Speranțe
by Laurenţiu Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1076_a_2584]
-
Îl aupe Hristos în inimi, mișcat de Duhul Sfânt, fiind „adăpați” de Duhul Sfânt. Simbolul niceo-constantinopolitan în viața și spiritualitatea Bisericii Diac. prof. dr. Ioan CARAZA Ca operă a primelor două Sinoade Ecumenice de la care își trageși numele, Simbolul niceo constantinopolitan este cea mai importantă mărturisire de credință a Bisericii.În învățătura de credință pe care o întâlnim de la începuturile Bisericii concentrată în Simboalele baptismale, învățătura de credință a Simbolului niceo constantinopolitan nu aduce lucruri noi,căci credința Bisericii era completă
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
Sinoade Ecumenice de la care își trageși numele, Simbolul niceo constantinopolitan este cea mai importantă mărturisire de credință a Bisericii.În învățătura de credință pe care o întâlnim de la începuturile Bisericii concentrată în Simboalele baptismale, învățătura de credință a Simbolului niceo constantinopolitan nu aduce lucruri noi,căci credința Bisericii era completă și neschimbată. Dar prin fixareași precizarea credinței în punctele controversate la începutul secolului al IV-lea și proclamarea lor ca dogme, Biserica le rânduia peacestea în Simbolul său, ca pietre de
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
ca „stâlp de foc”, după aceea,odată cu libertatea acordată Bisericii la începutul secolului al IV-lea,Biserica a fost călăuzită de către Duhul Sfânt în Hristos ca „nor umbros” în fața arșiței rațiunii omenești.Ca rod al lucrării Duhului Sfânt, Simbolul niceo constantinopolitan nu constituie astfel un act de autoafirmare a Bisericii sau o„luare la cunoștință de sine” față de Hristos, ci dimpotrivă un actde ascultare față de Hristos ca Domn al Bisericii, prin hotărârea dea rămâne în dulceața stăpânirii Sale, iar în al
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
de credința ei, ci ea constituiepentru membrii ei întotdeauna și o piesă de înțelegere creștină desine, cu care individul trebuie să se exercite și catehetic”. Prin această lucrare se exprimă legătura profundă a mărturisiriide credință cu viața Bisericii. Simbolul niceo constantinopolitan aavut un rol esențial în viața Bisericii încă de la început. Mărturisirea credinței în Sfânta Treime și în Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu Întru pat, are o însemnătate fundamentală pentru viața Bisericii și afiecărui creștin în parte. Biserica și-ar pierde
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
unității Duhului în legătura păcii”, dobândirea aceleiași simțiriîn Hristos (Filipeni 2 5), sunt subliniate de Sfântul Apostol Pavel carod numai al iubirii frățești, ele fiind apoi solul din care poate răsări mărturisirea comună a credinței în Hristos.Introducerea Simbolului niceo constantinopolitan în Sfânta Li-turghie este dovada că El se bucura de cea mai mare autoritate înBiserică, precum și dovada că această preluare a corespuns nevoilorreale ale vieții Bisericii și nu a fost doar o preluare în sens tradiționalist.În Sfânta Liturghie credinciosul
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
zidită din piatră pe dinăuntru și pe dinafară...Zidirea e lungă și cu două mari cupole turcești după modelul celor mai mari din țara noastră. Ele sânt unicele în felul lor în aceste țări. Artistul care le-a construit, fu constantinopolitan de origine, numit Ianachi, și arhitect de Curte Beilor Moldovei...Partea externă a cupolelor e de tot rotundă și acoperite cu costoriu...Pe vârful cupolelor sânt superbe cruci mari aurite...Turnul pentru clopot este de o vastă structură patrată...O
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
clipă.” Încep să descifrez scrisoarea patriarhului, cu toate că ochii mi se lipesc de somn: „Scrisoarea de față a smerenii noastre vădește că mănăstirea ce a închinat-o Sfântului Mormânt răposatul Ioan Hadâmbul, care este de la Dealu Mare, viind acolo Dumitrașco voievod, constantinopolitanul, a prădat-o; după aceea s-au tâmplat războaie și au venit în țara aceasta leși, turci, tătari și au furat vitele ei, albinele ei și ce alta mai putea să aibă...și încă oamenii ce erau pe moșiile ei
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
Să vedem ce spune de această dată Hrisant, patriarhul Ierusalimului, în noiembrie 1704: “Scrisoarea de față a smereniei noastre vădește că mănăstirea ce a închinat-o Sfântului Mormânt răposatul Ioan Hadâmbul, care este de la Dealu Mare, viind acolo Dumitrașco voievod, constantinopolitanul, a prădat-o; după aceea s-au tâmplat războaie și au venit în țara asta leși, turci, tatari și au furat vitele ei, albinele ei și ce alta mai putea să aibă, atât în mănăstire, cât și în metoh; și
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
vândă, ori să le schimbe,... sub povara de afurisenie nedezlegată și de veșnică anatemă. Și, de va urma așa ceva, să fie... cu știrea... patriarhului ce va fi atunci al... Ierusalimului”... ― Ai văzut cum îl prezintă pe Dimitrie Cantemir? “Dumitrașco voievod constantinopolitanul”. Mă întreb cum a putut să scrie acest voievod “Descripțio Moldaviae”, dacă a fost în stare să prade o mănăstire din Moldova? Din preajma Iașilor. ― Și mai spune “patrierșia” sa despre decăderea mănăstirii Dealu Mare că “adesea i-am dat, de la
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
împotriva sa. A reușit să târască în apostazie numai soldații cei mai fragili spiritual, care erau creștini de nume și nu în suflet, aceia care în locul fericirii veșnice preferau bogățiile și onorurile lumii. Printre aceștia se numărau și filozoful sofist constantinopolitan Hecebolius, care în timpul lui Constantius II îmbrățișase creștinismul cu bucurie, revine la păgânism la cererea lui Iulian Apostatul și apoi iarăși la creștinism după moartea acestuia. Libanius (314-393) îl considera un sofist mizerabil, unul dintre atâția oportuniști; au fost și
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Unul dintre ei se numea Iuventinus și celălalt Maximinus. Creștinii din Antiohia, voind să-i onoreze ca luptători ai adevărului, i-au depus într-un monument splendid venerați anual cu multă solemnitate pe atunci. Sfântul Ioan Crisostom (354-407) invita creștinii constantinopolitani la o evlavie deosebită față de aceștia, spunând: Să atingem mormântul lor; să îmbrățișăm cu credință relicvele lor pentru a primi vreo binecuvântare. Așa cum soldații după ce arată rănile primite îi vorbesc împăratului cu mai multă încredere; purtându-și în mâini capetele
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
5 secțiuni ale instituției în cauză. Între 1903 și 1913 statistică a înregistrat trei titulari ai unui doctorat în științe sociale (doi ruși și un belgian), zece în științe economice (cinci belgieni, doi ruși, un japonez, un ungur și un constantinopolitan cu nume slav), trei în științe politice (câte unul din Belgia, Japonia și Suedia), 11 în științe politice și administrative (câte patru din Belgia și Polonia, respectiv câte unul din Bulgaria, Italia și Rusia); așadar, dintr-un total 27 de
[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
și Polonia, respectiv câte unul din Bulgaria, Italia și Rusia); așadar, dintr-un total 27 de doctori ai Școlii de Științe Politice și Sociale a Universității Libere din Bruxelles, 11 erau belgieni, cinci ruși, patru polonezi, doi japonezi, un bulgar, constantinopolitan, un italian, un suedez și un ungur 36. Dar să revenim la perioada pe care am avut-o inițial în vedere, cănd învățământul de științe politice și administrative nu era cantonat la nivelul unei singure școli, ci era partajat de
[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]