40 matches
-
în curentul pe care și-a propus a-l sluji cu devoțiune. Dar personalitatea robustă a lui Gellu Naum nu pregetă a se diferenția de generalitățile doctrinei la care a aderat ca și de modelele stricte ale personalităților ce-au constelat-o. Fenomen inevitabil. Nemulțumindu-se a fi un simplu conspect al avangardismului sans frontières, un depozitar al clișeelor sale, poetul român a dezvoltat o meditație susținută a producției poetice practicate, fapt ce răspunde autoreflexivității textului literar modern, interesat nu numai
Conștiința avangardei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14748_a_16073]
-
trecut pilduitor Când focul se făcea cu lemne. Sonet Sorb aerul dintr-un imens pocal Cu buze rămurate de pădure, Și-ncerc lângă severe piscuri sure Dinspre vechimi, un tainic ritual... Prin lumea lor, menit-au să mă fureă Brazi constelând în straie de coral, Ascult cum vin psalmodiind pe val Oltul și Jiul vitregii să-ndure. Bătrâni, cu barbă sură de rășină Mă-ncoronează peste plaiul crai, țintindu-mă cu ace și lumină... Pădurea-ntreagă pare alb alai De cetină
Poezii by Claudia Voiculescu () [Corola-journal/Imaginative/10860_a_12185]
-
sideric este o no?iune curent???i iese din dispozi?ia contemplativ? fă?? de macrocosm [...] Contemplă?ia se complic? cu teoria pluralit??îi luminilor, a astrului că duh superior sau că sediu ceresc al individului, cu sentimentul dependen?ei de constela?îi ?i cu zborul pe cer " . Astfel, În viziunea cosmogonic? eminescian?, steaua este „patria cosmic?" În care I?i are s?la? sufletul omului: „ Spun mite zice singur ?? orice om În lume Pe-a cerului nemargini el are o blând
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
rupe, din gr?dina ei miraculoas? cu „p?duri de flori" cât arborii de mari, câte o plant?? ?i o arunc? jos, pe p?mânt că pe un semn al gra?iei divine; În dumbr?vile de aur cu poiene „constelate" unde se afl? palatul zânei Dochia, stele „izvor?sc pe ceruri", a?a cum florile „izvor?sc pe plaiuri a lor via?? de misteruri", iar cire?îi poart? În ramurile lor „snopi de flori" a c?ror petale I? i
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
geam?tul viscolelor ?i zâmbe?te prim?vară cântecului doinelor; plânge sub povară ploilor sau geme „pustiit, vestejit ? i amor?it" În singur?tatea dorului; zâmbe?te printre ramuri r???ritului de lun? sau culege „pulbere de-argint" din poiene „constelate". Cu fiecare toamn? ce-i troiene?te ????rile, el cucere?te Ins? nem?rginirea: „Numai prin timp, timpul este cucerit". (T.S. Elliot)
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
bărbatului, cum o dovedesc figuri literare ilustre din literatura medievală și renascentistă: Beatrice îl călăuzește pe Dante în Paradis, Laura luminează sonetele lui Petrarca. Secolele XIX și XX accentuează partea nocturnă, întunecată a naturii feminine: romanul naște alte arhetipuri și constelează alte complexe, ca Doamna Bovary sau Lolita. De-a dreptul diabolice sunt însă personajele din două cărți de mici dimensiuni, aproape egale ca număr de pagini, aparținând unor spații culturale și timpuri diferite: micul roman Domnișoara Christina de Mircea Eliade
Femei diabolice by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8851_a_10176]
-
citit versurile și au plecat cu un zîmbet pe față" (poemul meu pe dedesubtul meu viața mea și moartea mea aproape perfecte). E "zîmbetul" transcendenței care mîntuie egocentrismul, "iluminarea" acestuia. Dar ce se află în spatele egocentrismului, al cortinei sale feerice, constelate de "vise fără seamăn"? Pînă la urmă, afirma Unamuno, vanitatea este groaza de neant, de mii de ori mai înspăimîntătoare decît infernul însuși". Cum înțelege Nicolae Tzone a combate această "groază", această angoasă care, după toate probabilitățile, se găsește în
Un nou avatar al avangardei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9029_a_10354]
-
putea fi decît catastrofal: "pentru că altminteri, dacă am sta clipă de clipă cu ochii ațintiți pe condiția noastră Ťpenitenciarăť, am înnebuni, ne-am sinucide sau am face ca leneșul din povestea lui Creangă". Morala bunului simț e decisivă. Paginile sunt constelate de aforisme cu aer poporan: "Rezultă de aici că binele se ține scai de noi de la naștere și pînă la moarte și că noi nu putem scăpa de el orice am fi făcut. Cu condiția, desigur, să fim capabili să
Dincolo și dincoace de Noica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7475_a_8800]
-
înfoiați, mirositori -/ E-o florărie de giganți. Într-un loc/ Crăpată-i bolta de granit, de cauți/ Prin streșina de codru până sus,/ Unde în ceruri lin plutește luna./ Ea-i o regină tânără și blondă/ În manta-i albastră constelată,/ Cu mâinile unite pe-al ei piept/ De neauă... Trece luminând cu ochii/ Albaștri, mari, prin straturi înflorite/ De nori, ce înfoiate îi oferă/ Roze de purpur, crinii de argint;/ Din când în când cu mâna-i argintoasă/ Ea rumpe
EMINESCU. CÂTEVA NOTE by Dan Grădinaru () [Corola-journal/Journalistic/6714_a_8039]
-
anii ‘80 ai secolului trecut, am descoperit poezia lui Benn Panorama poeziei universale contemporane a lui A. E. Baconski. Un stil aristocrat, în care materialul straniu al poemului era clătinat în retorte rafinate, demne de un alchimist al verbului, versuri constelate de o enigmă și o stranietate care mă urmăresc și azi. Mi-a rămas în minte o strofă din poemul Sinteza, cu versurile de final ca o lovitură de ciocan dată inimilor slabe înainte de a simți cum poezia vine ca
Gottfried Benn – melancolie și distrugere by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/3450_a_4775]
-
mediu oarecum neutral, ,în care acesta putea Ťînfloriť, chiar și neîncadrat (diplomate marron - cu vorbele lui Mateiu!)". Izolat prin comportarea-i ce se voia excentrică, autorul Pajerelor nu reprezenta chiar un unicat. Snobi mai mult ori mai puțin notorii îi constelează contextul biografic, uneori chiar cu destul ,succes". Nu mai departe decît un apropiat amic al său, Rudolf Uhrynowschi, ilustrează clasa. Ziarist și diplomat, acesta sosește la Paris în 1921 (întîmplător, anul ,de maximă mizerie și criză sufletească" al lui Mateiu
Un matein între mateini by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11141_a_12466]
-
un condei sprințar, în neînfrîntă speculație ori simplă divagație, umplînd halba paginii mai mult cu spumă decît cu lichid. Proteicul personaj apare nu o dată sub fizionomia unor artiști, filosofi, cărturari cu o netăgăduită înzestrare ce acordă cafenelei distincție, elevație. O constelează cu poantele, paradoxurile, găselnițele lor pe cît de briante, pe-atît de ineficiente. Ni se propun puzderie de interpretări, de teorii instantanee, orice temă, fie ea una majoră, fie una scoasă din urna volantă a cotidianului, e răsucită pe toate fețele
Interviurile româniei literare cu Gheorghe Grigurcu by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10725_a_12050]
-
atenție aparte. Tumultul modernist încă neepuizat, ci numai vag îngrădit conceptual sub eticheta șovăielnică a postmodernismului, care ar vrea să indice o sinteză, nu s-ar putea dispensa de structurile anterioare, în care limpiditatea rațională, naturalețea în înțeles de comunicare constelată de expresie dădeau un ton precumpănitor. Un inefabil „realism” poate corecta excesele ficțiunii, intrînd nu ca un factor al extraneității, ci ca unul legitim, grijulie măsură a omnipotentei ontologii care, la urma urmei, dă noimă ficțiunii: „Pentru că realitatea are limitele
Viziunea retro by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3874_a_5199]
-
priceapă la ce se uita atunci când Îl surprinseseră. Pieptul lui Ambrogio era Însemnat cu o evidentă serie de răni În dreptul inimii, care Îl traversau de la un umăr la celălalt. Trebuie că erau zgârieturile pomenite de medicul șef. Tăieturile, vădite, erau constelate de picături de sânge Închegat, dar nu păreau deosebit de adânci și nici nu se putea să fi fost produse pentru a-i istovi mintea și simțirile meșterului, ci mai curând pentru a-i Înteți durerea. Acum uitase de prezența celorlalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
dinăuntru/ port chiloții tanga/ pe suflet/ mă dezbrac la comandă/ de orice/ și rămân goală./ Îmi arăt sânii întorși/ către coaste/ și respir liberă/ de bretelele/ care mă leagă./ Mă aplec în fața ta/ și-ți arăt totul.//” Ei, ei, măi, constelați diamantini! Jos pălăria! Acum pricepeți voi de ce sunteți gunoaie mediatice? Păi, vedeți voi ce artă pentru hartă este aici? Aici se găsește, pe tarabă, tot ce vrea mușchii intelectualului: decolteu, sutien, sâni, chiloți, probabil budigăi, chiloți tanga. Altă viață! Și
DINTRE SLUTE DE CATARGE de JANET NICĂ în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349492_a_350821]
-
folclor și divertisment. Într-o viață alegră, inimă lângă inimă cu muzica folclorică, pas la pas cu activitatea juridică v-ați dedicat un timp prețios, poate mai puțin volubil, dar discret și afectiv, vieții dumneavoastră de familie. A fost, firește, constelată de splendorile cântecului această familie, dar a fost și întrucâtva marcată de sacrificii cerute de profesia juridică și scenă? Mai mult decât orice altă profesie această activitate de artist mă solicita foarte multe ore, iar când plecam în turnee, săptămâni
FLOAREA TĂNĂSESCU. DARUL CÂNTECULUI PENTRU CEL CARE ÎL IUBEŞTE, ÎL CREŞTE ŞI ÎL RODEŞTE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1265 din 18 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352278_a_353607]
-
a poetei Ana Podaru (pp. 5 - 17), datorată lirosofului, poet-dramaturgului, eseistului Dumitru Velea, cu un cuvânt al editorului, Ana Podaru între căutări și disoluția reperelor (p. 18 sq.), semnat de George Terziu, și cu un corpus „matur-profund-liric-Ana-Podaru“ (pp. 20 - 218), constelat dinspre un „fatidic-rece“ dienoc, cel de 13 brumărel, după cum se-ncearcă în ițire comunicativă chiar titlul volumului, cu punerea „în trenă“ a unui obsedant motiv frământător de lumi din surprinzătoare abisuri temporale, nu vreunul autohton-pelasg > valah de Carpați / Dunăre, cum
LIRISMUL DE PE TĂIŞUL ALBASTRU AL UNUI HANGER SELENAR de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2358 din 15 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370601_a_371930]
-
se lăsa descoperită. Se născuse într-o zi de iarnă, când făptura nefinită a lui D-zeu coborâse peste strigătul pruncului care plonjase în lume, și când lacrima suspendată a mamei, nimbase albul lunii argintii.Ursitoarele-i prefiguraseră un destin constelat deasupra rănii surâsului, pentru că, din fântâna, din ființa ei băuseră mai târziu toți cei care insetaseră în viață.Încă de copilă credea că va fi veșnică prin darurile date de D-zeu, și că sensul existenței ei era o viață
ROMANUL ,,BERNARDINA de MARIANA DIDU în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362719_a_364048]
-
pastișă, de parodie sau parafrazare. Dincolo de aceasta și în mod prevalent, valoarea volumului provine din discursivizarea lirică a unor curbe interioare, neliniști, angoase și anxietăți și din adaptarea limbajului poetic la autosondarea reflexivă. Izotopia rănii inițiată încă din titlu se constelează în câteva figuri ale sensibilității. Figurile, înțelese ca proiecte identificabile în raport cu anumite obiecte lirice, se subsumează unei teme majore - (moartea) - și unora complinitoare: iubirea, beția și arta (poezia). Toate aceste patru teme sunt impregnate de ideea rănii în accepția de
AURELIAN ZISU: O estetică a toxicităţii, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339592_a_340921]
-
greu de disimulat. Încercam să-mi închipui ce avea să se întâmple mai departe și în sinea mea începusem să îl compătimesc fără să știu prea bine de ce. Energia lui vitală părea perturbată de un flux inhibitor venit dintr-o constelați îndepărtată, motiv pentru care și aura îi era afectată. Și pentru că privirea îi rămăsese fixată pe nuiaua de alun, a continuat încercând parcă să se scuze: - De o viață întreagă urmăresc o vână de apă la al cărei capăt nu
PUNTEA de ION UNTARU în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340730_a_342059]
-
Dragoste > FAUR DE PRIMĂVARĂ... Autor: Emilian Oniciuc Publicat în: Ediția nr. 2253 din 02 martie 2017 Toate Articolele Autorului Faur de primăvară... Emilian Oniciuc- 02.03.2017 Nori iernatici de cenușă, Au plecat în zări albastre; La fereastră, o ,,păpușă", Constelează printre astre... Luna, chipul îi alintă, Ochii umezi îi străluce, Peste buze îi descântă O roșeață coaptă, dulce... Pârguiește de iubire, Așteptând un zeu din stele, Amăgind cu amăgire, Doruri fine și rebele... Își topește ca o ceară Din ițiri
FAUR DE PRIMĂVARĂ... de EMILIAN ONICIUC în ediţia nr. 2253 din 02 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371326_a_372655]
-
dispare ușor, ca ... XIII. FAUR DE PRIMĂVARĂ..., de Emilian Oniciuc , publicat în Ediția nr. 2253 din 02 martie 2017. Faur de primăvară... Emilian Oniciuc- 02.03.2017 Nori iernatici de cenușă, Au plecat în zări albastre; La fereastră, o ,,păpușă", Constelează printre astre... Luna, chipul îi alintă, Ochii umezi îi străluce, Peste buze îi descântă O roșeață coaptă, dulce... Pârguiește de iubire, Așteptând un zeu din stele, Amăgind cu amăgire, Doruri fine și rebele... Își topește ca o ceară Din ițiri
EMILIAN ONICIUC [Corola-blog/BlogPost/371338_a_372667]
-
fereastră, Ea, pe pat, ușor se lasă... Pe jos rochia- i albastră Se foșnește cu mătasă... Flăcări ... Citește mai mult Faur de primăvară...Emilian Oniciuc- 02.03.2017Nori iernatici de cenușă,Au plecat în zări albastre;La fereastră, o ,,păpușă",Constelează printre astre...Luna, chipul îi alintă, Ochii umezi îi străluce,Peste buze îi descântăO roșeață coaptă, dulce...Pârguiește de iubire, Așteptând un zeu din stele,Amăgind cu amăgire,Doruri fine și rebele...Își topește ca o cearăDin ițiri de lumânare
EMILIAN ONICIUC [Corola-blog/BlogPost/371338_a_372667]
-
vultur, cu zvâcniri și planări acrobatice sau alunecări pe fâșia de lemn, de numai zece centimetri, asemenea unei mici hermeline. Este visul gimnastei balerine, executând la sol o avalanșă de unduiri, cu repeziciunea neperceperii ochiului... încât să închipuie un vals constelat de porumbei albi, într-o gingașă rotire! Este visul miresei heruvimilor plutind între crini albi, ce a preschimbat gimnastica în artă și a influențat istoria ei! Este visul Nadiei Comăneci, neasemuită în candoare, în execuțiile fine, simfonizate, cu elemente de
NADIA COMĂNECI. GIMNASTA BALERINĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1047 din 12 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347232_a_348561]
-
Iași, Editura Junimea, 1981), că-i doctor în filologie al ieșenei Universități „Alexandru Ioan Cuza“, din anul 2001, în urma susținerii excelentei teze „Complexul Bacovia“ și bacovianismul (an în care devine și membru al Uniunii Scriitorilor din România) - etc. -, lucrarea își constelează prin anotimpuri, din 1981 și până în anul 2015, cronicile / recenziile făcute fundamentalelor cărți theodor-codriene de strălucite personalități ale criticii / istoriei literare valahe: (I) „constelația“ celor înrăzărite în jurul romanului de debut, Marele zid (v. supra, din 1981, despre care au scris
ION PACHIA-TATOMIRESCU : OPERĂ ÎN POLIEDRICĂ LUMINĂ de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2341 din 29 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372630_a_373959]